A r c h e u s . r o

Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S`a dus la marele preot,

și i -a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinței, atît bărbați cît și femei, să -i aducă legați la Ierusalim.

Pe drum, cînd s`a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pămînt, și a auzit un glas, care -i zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigonești?``

,,Cine ești Tu, Doamne?`` a răspuns el. Și Domnul a zis: ,,Eu sînt Isus, pe care -L prigonești. ,,Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într`un țepuș.``

Tremurînd și plin de frică, el a zis: ,,Doamne, ce vrei să fac?`` ,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul, ,,intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.``

Oamenii cari -l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Saul s`a sculat dela pămînt; și măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, și l-au dus în Damasc.

Trei zile n`a văzut, și n`a mîncat, nici n`a băut nimic.

În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i -a zis într`o vedenie: ,,Anania!`` ,,Iată-mă Doamne,`` a răspuns el.

Și Domnul i -a zis: ,,Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă ,Dreaptă,` și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, și punîndu-și mînile peste el, ca să-și capete iarăș vederea.``

,,Doamne,`` a răspuns Anania, ,,am auzit dela mulți despre toate relele, pe cari le -a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim;

ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți cari cheamă Numele Tău.

Dar Domnul i -a zis: ,,Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel;

și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.``

Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, și a zis: ,,Frate Saule, Domnul Isus, care ți S`a arătat pe drumul pe care veneai, m`a trimes ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfînt.``

Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și -a căpătat iarăș vederea. Apoi s`a sculat, și a fost botezat.

După ce a mîncat, a prins iarăș putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.

Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Toți ceice -l ascultau, rămîneau uimiți, și ziceau: ,,Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Și n`a venit el aici ca să -i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?``

Totuș Saul se întărea din ce în ce mai mult, și făcea de rușine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

După cîtva timp, Iudeii s`au sfătuit să -l omoare;

și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să -l omoare.

Dar într`o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborît prin zid, dîndu -l jos într`o coșniță.

Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

Atunci Barnaba l -a luat cu el, l -a dus la apostoli, și le -a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i -a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim,

și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu Evreii cari vorbeau grecește, dar ei căutau să -l omoare.

Cînd au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, și l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.

Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea și Samaria, se întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea.

Pe cînd cerceta Petru pe toți sfinții, s`a pogorît și la ceice locuiau în Lida.

Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

,,Enea,`` i -a zis Petru, ,,Isus Hristos te vindecă; scoală-te, și fă-ți patul.`` Și Enea s`a sculat îndată.

Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s`au întors la Domnul.

În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii.

În vremea aceea, s`a îmbolnăvit, și a murit. Dupăce au scăldat -o, au pus -o într`o odaie de sus.

Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să -l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.

Petru s`a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.

Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s`a rugat; apoi, s`a întors spre trup, și a zis: ,,Tabita, scoală-te!`` Ea a deschis ochii, și, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.

El i -a dat mîna, și a ridicat -o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve, și le -a pus -o înainte vie.

Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul.

Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.