A r c h e u s . r o

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, și către toți sfinții, cari sînt în toată Ahaia:

Har și pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, și dela Domnul Isus Hristos!

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mîngîieri,

care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înșine sîntem mîngîiați de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!

Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mîngîiere.

Așa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea și mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiați, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi.

Și nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mîngîiere.

În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne -a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață.

Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții.

El ne -a izbăvit și ne izbăvește dintr`o astfel de moarte, și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.

Voi înșivă ne veți ajuta cu rugăciunile voastre, pentruca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțămiri lui Dumnezeu pentru noi.

Lauda noastră este mărturia, pe care ne -o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

Nu vă scriem altceva decît ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că pînă la sfîrșit veți cunoaște,

cum ați și cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.

În această încredințare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har.

Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, și să fiu petrecut de voi în Iudea.

În luarea hotărîrii acesteia, am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărîrile mele sînt niște hotărîri, pe cari le iau în felul lumii, ca să fie în mine ,,Da, da`` și ,,Nu, nu``?

Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n`a fost și ,,Da``, și ,,Nu``.

Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, și prin Timotei, n`a fost ,,da`` și ,,nu``, ci în El nu este decît ,,da``.

În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El sînt ,,da``; de aceea și ,,Amin``, pe care -l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne -a uns, este Dumnezeu.

El ne -a și pecetluit, și ne -a pus în inimă arvuna Duhului.

Iau pe Dumnezeu martor față de sufletul meu, că n`am mai venit pînă acum la Corint tocmai ca să vă cruț.

Nu doar că am avea stăpînire peste credința voastră; dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră; căci stați tari în credință.