Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMPĂTURIRE, ÎMPĂTURIT, ÎMPĂTURA, ÎMPĂTURAT, ÎNTINDE, COMPRESĂ, DEPLIA, DESPĂTURI, FĂLȚUI, FĂLȚUIT ... Mai multe din DEX...

ÎMPĂTURI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] - În + pături.

Sursa : DEX '98

 

A împături ≠ a despături

Sursa : antonime

 

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A \~ o coală de hârtie.)

Sursa : sinonime

 

A ÎMPĂTUR//Í \~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎMPĂTURI

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ÎMPĂTURI.

Ioan Slavici - Budulea Taichii

Ioan Slavici - Budulea Taichii Budulea Taichii de Ioan Slavici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I De-mi părea bine? Dar se-nțelege că-mi părea bine. Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinereților, cu toate farmecele ei, acuma pierdute pentru totdeauna; și nici unul dintre noi toți, care împreună am trecut prin acea lume, nu poate să se gândească la tinerețile sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept, Budulea Taichii pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci și al nostru al tuturora. Mie, îndeosebi, mi se cuvenea oarecare întâietate la împărțeala părerilor de bine, pentru că eu îl știam încă din copilărie și eram prieten chiar și cu Budulea cel bătrân. Nea Budulea, înainte de toate, avea un picior mai scurt decât cel- lalt și era un om scurt, gros, rotund la față și zâmbea mereu când vorbeai cu el. Fără de dânsul nu se putea nici un fel de veselie în sat la noi, fiindcă el cânta mai bine decât toți și din vioară, și din ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPĂTURI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru ÎMPĂTURI.

ÎMPĂTURIRE

... ÎMPĂTURÍRE , împăturiri , s . f . Acțiunea de a împături . [ Var . : împăturáre s . f . ] V. împături

 

ÎMPĂTURIT

... ÎMPĂTURÍT , - Ă , împăturiți , - te , adj . ( Despre pânză , hârtie etc . ) Strâns prin îndoire repetată . [ Var . : împăturát , - ă adj . ] - V. împături

 

ÎMPĂTURA

... ÎMPĂTURÁ vb . I . v . împături

 

ÎMPĂTURAT

ÎMPĂTURÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

ÎNTINDE

ÎNTÍNDE , întínd , vb . III . I. 1. Tranz . și intranz . A îndrepta , a desfășura , trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns , încolăcit , înfășurat . 2. Tranz . A lungi , trăgând de capete , un lucru elastic . 3. Tranz . A lungi mâna , brațul etc . ( într - o direcție oarecare ) . 4. Refl . A - și destinde corpul , membrele ( din cauza oboselii , a plictiselii etc . ) . 5. Refl . A se culca , a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi . 6. Tranz . A înmâna , a da . 7. Tranz . A îndrepta , a ținti ( o armă ) spre . . . 8. Tranz . Fig . A trage în toate părțile de cineva , a hărțui . II. 1. Tranz . A desface , a desfășura pe toată suprafața , lungimea etc . un obiect strâns , împăturit . 2. Refl . A ocupa un spațiu ( întins ) ; a se extinde . 3. Tranz . Fig . A mări , a spori o putere , o stăpânire . 4. Refl . A se prelungi în timp ; a ...

 

COMPRESĂ

COMPRÉSĂ , comprese , s . f . Bucată împăturită de tifon sau de pânză , udată cu apă sau cu o compoziție medicinală și folosită pentru curățirea și pansarea plăgilor sau pentru aplicarea pe o regiune bolnavă a corpului ;

 

DEPLIA

DEPLIÁ , depliez , vb . I . Tranz . A desface ceva pliat , împăturit . [ Pr . : - pli -

 

DESPĂTURI

DESPĂTURÍ , despăturesc , vb . IV . Tranz . A desface ceva care fusese îndoit , strâns sau împăturit . [ Var . : despăturá vb . I ] - Des ^1 - + [ îm ]

 

FĂLȚUI

... 2. A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături

 

FĂLȚUIT

FĂLȚUÍT^2 , - Ă , fălțuiți , - te , adj . 1. ( Despre piei tăbăcite ) Care și - a redus și și - a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul . 2. ( Despre unele materiale de construcție ) Care are falț , prevăzut cu falț . 3. ( Despre colile unei tipărituri ) Îndoit și împăturit ( în vederea broșării sau a legării ) . - FĂLȚUÍT^1 s . n . Fălțuire . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...