|
|
||
Vezi și:ÎNECĂTOR,
FLUOR,
NĂBUȘITOR,
NĂDUȘEALĂ,
NĂDUF,
PÂRJOL,
SUFOCANT,
ZĂDUF,
ZĂDUFOS,
ZĂPUȘEALĂ
... Mai multe din DEX...
ÎNĂBUȘITOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. - Înăbuși + suf. -tor.Sursa : DEX '98 ÎNĂBUȘITÓR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.Sursa : sinonime înăbușitór adj. m., pl. înăbușitóri; f. sg. și pl. înăbușitoáreSursa : ortografic ÎNĂBUȘIT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) Care înăbușă; sufocant. O căldură \~oare. /a înăbuși + suf. \~torSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNĂBUȘITORRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ÎNĂBUȘITOR. Emil Gârleanu - Musafirul Musafirul de Emil Gârleanu În lungul câmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pâlc de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire, întinzând în față, ca pe o năframă, o baltă mică, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, câte o rază de soare. În frunzișul salciilor acestora se strâng stoluri întregi de păsări, de stau ziulica întreagă să se adăpostească de căldura cotropitoare. Privighetori, scatii, măcălendri, sticleți, floreni, câte și mai câte alte neamuri de zburătoare, toate își găsesc aici sălașul. E un ciripit, un piruit, spre seară, de te crezi în rai. Nimeni altcineva nu calcă sub acest umbrar singuratic. Și păsările trăiesc ca-n împărăția lor... Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie. Aerul undulează, pare că-i răsufletul pământului ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței. Din pricina dogoarei, mlaștinile sunt uscate peste tot. Și bietul viețuitor se topea; amețit de căldură, o luă într-un noroc ... Emil Gârleanu - Pasăre de noapte Emil Gârleanu - Pasăre de noapte Pasăre de noapte de Emil Gârleanu O zi înăbușitoare ca aceasta nu mai coborâse Dumnezeu pe pământ. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se măcinase, pământul se făcuse cenușă. Izvoarele secaseră; locul bălților nici pas să se mai cunoască. Ici, colo, câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi pe un obraz uscat de boală. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să găsească unde să-și stâmpere setea. Atunci, unele din ele, o luară în sus, spre ținuturile înzăpezite, unde nu le putea lipsi apa niciodată. Până și buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și întinsese niciodată încă aripile la zbor, cu penele ei înfoiate ca și cum i-ar sufla mereu un foi în coșul pieptului, cu capul ei buhos și nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna, care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte, și-a dezmorțit aripile și-a pornit-o la drum, să găsească un izvor, un pârâu, să bea o picătură de apă măcar. Și cum nu era deloc deprinsă, își fâlfâi aripile, dintru-ntâi, de la un copac la altul, apoi de la ... Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona ... și întindă din nou încercatele pînze și să plece în căutarea norocului. Ciocane grăbite loveau ritmînd cîntecele, flamure înălțate zugrăveau frînturi de curcubeie deasupra catargurilor, înăbușitor, un miros greu de catran și de smoală topită se răspîndea, fluierături și semnale se întețeau, întrebîndu-se și răspunzîndu-și de la proră la ... Panait Istrati - Chira Chiralina Panait Istrati - Chira Chiralina Chira Chiralina de Panait Istrati I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau orele șase seara. Zi de lucru. Aleile grădinii erau aproape pustii către cele două porți principale; soarele crepuscular aurea nisipul, în vreme ce boschetele de liliac se scufundau în umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zăpăciți. Băncile pe alee erau aproape toate libere, afară de cele din colțurile ascunse ale grădinii, unde perechi de tineri se îmbrățișau amoros și deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu dădu atenție nici unuia din oamenii ce întâlni în drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de curând udat — amestec îmbălsămat de miros de flori — și se gândea la ceea ce nu putea înțelege. El nu înțelegea mai ales împotrivirea mamei sale la legăturile lui de prietenie, împotrivire care dăduse naștere la o ceartă violentă între mamă și fiul ei ... Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNĂBUȘITORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru ÎNĂBUȘITOR. ... ÎNECĂTÓR , - OÁRE , înecători , - oare , adj . ( Rar ) Înăbușitor ... FLUÓR s . n . Element chimic , gaz foarte activ , de culoare galbenă - verzuie , cu miros înăbușitor ... NĂBUȘITÓR , - OÁRE , năbușitori , - oare , adj . ( Pop . ) Înăbușitor NĂDUȘEÁLĂ , nădușeli , s . f . 1. Faptul de a năduși ( 1 ) nădușire ; ( concr . ) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare ; sudoare , transpirație . 2. ( Pop . ) Căldură mare , înăbușitoare ; arșiță , zăpușeală , caniculă . - Năduși + suf . - NĂDÚF ( 3 ) , nădufuri , s . n . ( Pop . ) 1. Senzație de greutate în respirație , care constituie simptomul mai multor boli ; sufocare , înecăciune ; spec . astmă . 2. Căldură mare , înăbușitoare ; caniculă , arșiță , zăpușeală . 3. Supărare , necaz , ciudă , mânie . [ Var . : ( reg . ) năduh s . PÂRJÓL , pârjoluri , s . n . 1. Foc mare și iute ; incendiu violent și mistuitor . 2. Căldură mare și înăbușitoare ; arșiță , zăpușeală , zăduf . 3. Fig . Prăpăd , dezastru , calamitate , pustiire , ... SUFOCÁNT , - Ă , sufocanți , - te , adj . ( Adesea fig . ) Care provoacă sufocarea , care sufocă ; înăbușitor ZĂDÚF , zădufuri , ( 2 ) s . n . 1. Căldură mare , înăbușitoare ; arșiță , caniculă . 2. Fig . Supărare , necaz , ( la pl . ) greutăți , dificultăți . [ Var . : zădúh s . ... ZĂDUFÓS , - OÁSĂ , zădufoși , - oase , adj . ( Rar ) Plin de zăduf , foarte călduros , înăbușitor ZĂPUȘEÁLĂ , zăpușeli , s . f . Căldură mare și înăbușitoare ; arșiță , zăduf , zăpuc . - Zăpuși + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||