|
|
||
|
ÎN ZIUA DE AZI - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎN ZIUA DE AZIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 90 pentru ÎN ZIUA DE AZI. ... întregi vegheai la somnul iazului, cu pușca în mâni, gata de foc, în care timp numai din când în când auzeam, ca o notă pierdută în adâncul tăcerii, câte un mic ocăit înădușit a vreunei rațe, ce cu botul sub aripă visa, se vede, de apropierea dușmanului. — Curând o să se reverse de ziuă, e bine să mergem pe apă, îmi zise moș Toma grădinarul. În adevăr, o dungă albie, sfiicioasă, abia simțită, se arătă ca un dor depărtat la marginea răsăritului. Amândoi ne suirăm într-o luntre și moș Toma ... grijască penele în culcușul lor de apă. Când, deodată, năprasnic se ridică din fundurile noroioase ale apei un strigăt aspru, lung, asurzitor, țesut cu mii de note care de care mai ascuțite, mai înțepătoare, de vuietul cărora tresări balta din fund și pănă-n față. Erau broaștele, care, deșteptate de somn, sărbătoreau în cor revărsatul zilei. Cât de hâde erau ele, cât de discordantă era cântarea lor, totuș această strigare de bucurie, această închinăciune la soarele ce venea să le încălzească, avea în sine ceva duios. Apoi ... Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului ... lumină, taina lumilor nevăzute, când inima mea începuse să bată sub pintenul dureros sau dulce al amintirilor, când strălucita mea închipuire era să mai adauge, în sfârșit, o nestemată, încă, la cununa nemuririi mele!!... Cuminte însă ca totdeauna, îmi căutai de treabă; lăsai cerul în pace să-și cearnă azuru-i adânc în picături albastre prin rețeaua deasă și mișcătoare a frunzelor de plop, razele de soare să se Tăcut, singur și fără tovărășie. topească, în tonuri de aur, pe fundul vioriu și depărtat al munților, vântul amăgitor să sărute florile și să fugă, iar florile înșelate să plece în urmă-i capul și să plângă, cu lacrimi de rouă... și-mi umflai mantaua de-o aripă, o târâii până dincolo de țara neagră a furnicilor cu dinții de criță, o scuturai așa de puternic, încât stârnii o groaznică vijelie pân-în depărtare și surghiunii, din sânul dulce al patriei, în țări străine și necunoscute, o sumedenie de furnici îndărătnice, care se acațaseră de mantaua mea, hotărâte să mă urmărească cu război chiar dincolo de hotarele lor!... Și fiindcă buna-cuviință cere, când te afli în largul naturii, să cugeți cât o ploșniță cel puțin, mă mulțumii Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu ... moartea principelui Știrbey Cugetările sărmanului Dionis Povestea teiului O, rămâi Sonete Foaia veștedă Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Mănușa Iubind în taină... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La mijloc de codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua De ce nu-mi vii Kamadeva Poezii publicate postum Frumoasă-i... Lida Horia Nu e steluță Din lyra spartă... Care-o fi în lume Phylosophia copilei Resignațiune (de Friedrich Schiller ) Ector și Andromache (de Friedrich Schiller ) Când... Când marea... Când privești oglinda mării Cine-i? Unda spumă Prin nopți tăcute Viața mea fu ziuă Ondina La o artistă De ce să mori tu? De-aș muri ori de-ai muri Locul aripilor La moartea lui Neamțu Îngere palid... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună ... negustorii din Constantinopol În căutarea Șeherazadei Preot și filosof O, adevăr sublime... Antropomorfism Rime alegorice Eu număr, ah, plângând Ea-și urma cărarea-n codru De ce mă-ndrept ș-acum... Gândind la tine Cărțile Pe gânduri ziua... Tu cei o curtenire... Dormi! În fereastra despre mare Coborârea apelor Maria Tudor De ... Grigore Alexandrescu - Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion ... a șefului Arhivei pană noi o am fi ros. Apoi suferi-vom oare ca acel cutezător, Vrednic a purta mai bine nume de defăimător, Să vie, precum venise, chiar într-al nostru pământ, Să ne strice fericirea? Nu, cât eu în viață sânt, Nu va fi: acum e timpul să ne răzbunăm și noi, S-arătăm că-n șoareci curge nobil sânge de eroi Și că păgânul acela, ce ura a meritat, Nume de moldovean vrednic cu nedrept a câștigat: Mergeți dar și-n astă noapte picerile vă gătiți, Și când s-o ivi de ziuă cu toții pe drum să fiți. Ca prin marș repede, grabnic, la Moldova să-l călcăm, Cine sunt șoarecii noștri și Rozon să-i arătăm ... l-a doua-nviere eu cred că se vor găsi, Când șoarecii le-or aduce, dacă or mai trebui. Cu toate acestea lupta, de-o fi cum am auzit, Mortului face onoare, căci mult s-a împotrivit: Și s-au găsit împrejuru-i, de mâna lui sugrumați, Un mare număr de șoareci tot din cei mai însemnați. Ba încă spun (dar aceasta eu nu v-o asigurez, Căci fapta e ... ... Mihai Eminescu - Din Odiseea Din Odiseea de Mihai Eminescu Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor săi înturnare. Dar pe tovarăși el ... grijă. Singuri ei gătiră pieirea prin fărădelege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, încât le luă a-ntoarcerii ziuă  De-aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de pieire-au scăpat, pre acasă Ei erau, mântuiți de războaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaca și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în ... noapte blândă se coboară Peste pământul obosit! Și-i cald, țăranii dorm afară, Ș-ai noștri toți au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-ați ști voi gândurile mele!... E-o lună parcă-i ziuă. Cerul I-albastru tot, spuzit de stele. Nici broaștele nu dorm. Ce sfadă!... Și după glas le înțelegi Pe cele mai cu greutate: Or fi făcând și ele legi. De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios, În sfânta liniște a nopții. O stea alunecă de sus Și taie-o dungă albă-n aer... Cine din lume s-o fi dus? În capul satului e curtea. Ce-or fi făcând acolo oare? Or fi dormind e miezul nopții. Și ea?... Atât de gânditoare Și tristă m-a privit aseară! Plânsese, ori mi s-a părut? Ce-ar fi odată, mâna-i albă, Când ... afară. O, liniștite nopți de iuliu, Atât de ... Ștefan Octavian Iosif - O viață ... Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă ... unei biserici vechi, la țară, Ați înțeles că nu e măcar nepot de vară Al vreunui stâlp al țării, și, prin urmare, nu e Împins de spete scara măririlor s-o suie... Pârinții lui muriră departe, în bordeiul Deasupra cărui, singur, mai stă de strajă teiul Ce i-a umbrit străbunii în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească satul Și la oraș el însuși pe sine ... tăcut spre groapă. E obicei acuma să faci s-apară-o zână Ce vine-nduioșată... iar diafana-i mână Să-i netezească fruntea cu dragoste de soră, La viață rechemându-l în cea din urmă oră.... Ci zâna nu s-arată în chilioara tristă... ... Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit ... Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paștele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brișca la moașa satului tocmai în margine. Moașa dormea; d-abia se întorsese acasă de la arendașul moșiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s-o deștepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce-n ... urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos, i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. Deunăzi, după atâta pisăgeală, se culcase fără să se plângă de șeale și dormise ca o buturugă; acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. A plâns înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. Se împlinea acu, peste o minută, a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuță se grăbise a ieși să se bucure de razele acestuia. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie ... poete, Să fii numai ca martor l-a zilelor banchete Și-o viață dureroasă în lume să târăști"... Iar când voia să fie de lauri coronată, În taină să se-ncline pe fruntea-ți inspirată, Puteai în candelabre s-aprinzi ca s-o primești, Făclii nenumărate, sub care să pălești, Cu tâmpla rezemată de mâini, o-ntreagă noapte, Și până despre ziuă s-asculți ale ei șoapte, Ș-apoi s-adormi de somnul ființelor cerești! Puteai, după voință, s-alergi în lumea mare, Veneția să-ți cânte o dulce inspirare, Prin sălile dogale voios să rătăcești, Să zbori până la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfântă-aureolă, Și plin de o iubire eternă, să iubești! Să-ți pierzi orice iluzii, ș-amorul să-ți rămâie Spre cer ca să se-nalțe ca fumul de tămâie, Și-n nopți melodioase de august ori de mai, Nou înger, pe-aripi late, să zbori până la rai! Puteai lângă Rachela, cu inimă deșartă, Dar nobilă prin suflet și nobilă prin artă ... buze descleștate, Când ție, și condeiul din mână ți-a picat? Să cânte?... Pentru cine?... Să moară?... Pentru cine?... Și cine știe, oare, în ... Ion Luca Caragiale - Situațiunea ... ce ți-ai vărsat sângele ca să ajungem pentru ca să aibă fortificații și să poți zice la un moment dat: până aci! nu permit! - În sfârșit, guvernul o să... Nae mă-ntrerupe: - Las' că și guvernul... Dumnezeu îl știe și pe el, care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială, pentru că nu se-mpacă, și numa intrigi și la conservatori și la liberali, în loc să facă un guvern de coaliție, cu toți bărbații de stat, care să le zică regele, mă-nțelegi, serios: vă ordon pentru ca să limpeziți situațiunea, fincă așa nu poate pentru ca să meargă, ca ... și dumnealui încoace, fiincă, niciodată nu s-a-ntâmplat în alte țări, nici pe vremea fanarioților, putem pentru ca să zicem, nici înainte de independență, în detrimentul prestigiului, care trebuie toți să lupte, dacă e vorba să aibă pretenții de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor... - Ba văz! - Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi? - Ba nu umblu de loc cu mofturi; e o chestie destul de grea. - Economii? Hm! Zice că face economii... mofturi! și cu bugetul încărcat cu treizeci și șase ... Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi ... la ziuă n-a putut bietul părinte să închiză ochii o clipă măcar... tot cu gândul la mireasă. A doua zi de dimineață, a pus pe urma căsătoriților fel de fel de gonaci iscusiți — călugări, călugărițe, boieri, cocoane, care se pricep la așa binefaceri — și, aflând că nu prea trăiesc în huzur tinerii căsătoriți, a-nceput să le trimiță daruri, apoi să-i poftească la masă, apoi să se poftească el la dânșii; pe ... să-l îngrijească, fiindcă se simțea părințelul cam bolnăvior de piept, nu putea răsufla slobod și-i venea mereu să ofteze — vorba cântecului: «de oftat ce-am oftat tare, furca pieptului mă doare!» — Azi așa, mâine așa, încet-încet, s-a-ncins prietenie la toartă între doftor și bolnav; iar tânăra doftoroaie, din zi în zi, speria mai tare lumea cu falaitarurile[xcvii] , cu catifelele, cu blănurile, cu diamanticalele dumneei. Lumea, cum e lumea, s-a apucat să ... ias-afară slugile, să-ți spui numai o vorbă! Când au rămas singuri, doftorul și bolnavul... aman-zaman, hâr-mâr: ori barba, ori paisprezece mii de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||