|
|
||
Vezi și:ÎNSÂNGERAT,
ÎNCRUNTAT,
CRUNT,
SÂNGERAT
... Mai multe din DEX...
ÎNSÂNGERA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNSÂNGERÁ, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ** A păta ceva cu sânge. - În + sângera.Sursa : DEX '98 ÎNSÂNGERÁ vb. v. sângera.Sursa : sinonime însângerá vb., ind. prez. 1 sg. însângeréz, 3 sg. și pl. însângereázăSursa : ortografic A ÎNSÂNGER//Á \~éz tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A umple de sânge. 2) A păta cu sânge. 3) fig. A colora cu roșu; a înroși. /în + a sângeraSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNSÂNGERARezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ÎNSÂNGERA. Ștefan Octavian Iosif - Asfințit de lună Ştefan Octavian Iosif - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1) Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1) Elegie de Ștefan Octavian Iosif De ce așa de trist rămâi Și trist înăbuși un suspin, Când rândunici în țară vin Din țări cu rodii și lămâi Și vezi cocorii cei dintâi Rotindu-se sub cer senin? De ce așa de trist revii Și trist rămâi, suspini stingher, Când negurile iernii pier Și roua scânteie-n câmpii Și mii de ciocârlii zglobii S-avântă ciripind la cer? De ce așa de trist suspini Și trist rămâi și-atuncea când Vezi florile-nflorind pe rând (Și chiar măceșii plini de spini) Și vezi pe-alee, prin grădini, Perechi de-ndrăgostiți trecând? — Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta Când numai dragoste respiri În tot cuprinsul mândrei firi, Când toate râd în preajma ta Și plânge-n tine inima Însângerată de- Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim de Alexei Mateevici Glasuri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni... Iudeea slobozită Poate-și cânta izbăvirea? Roma [1] poate-i biruită Și venitu-i-a pieirea? Împăratul cel puternic, Așteptat cu nerăbdare Poate vine falnic, mare La norodul său nemernic? [2] Drumul dinspre Galileea Tună-n vuiete de glasuri, Parcă toată Iudeea A uitat a ei necazuri... Și mulțimea zgomotoasă Merge-n valuri de lumină, Așteptând pe căi pietroase Rămurele de măslină... Poarta mare din cetate S-a deschis de dimineață, Gloate vii și bucurate Iese-n mâine cu verdeață, Și-a lor veselă ,,osană"... Prin împrejurimi răsună... Calea cea galileeană Cu Împăratul le-mpreună... ,,Bucură-se Cel Ce vine Întru Dumnezeu la noi, Cel Ce lumea cu-a Lui mâine Slobozește de nevoi; Și-n blagosloviri trăiască Al Davidului Fecior, Ce-a venit să izbăvească, Ce-a venit Mântuitor!" * Glăsuiri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni, -- Ele oare ce înseamnă? ... Cincinat Pavelescu - Prefață la epigrame (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Prefaţă la epigrame (Pavelescu) Prefață la epigrame de Cincinat Pavelescu Să nu se mire de loc prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame. Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieții mele odată statornicite și astăzi risipite pe drumuri, nu credeam c-o să fiu silit să le strâng în buchete și să le întind trecătorilor. Ele creșteau sălbatice în grădina unui castel, astăzi părăsit și ruinat de năvala războiului. Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin colțurile parcului părăginit și să culeagă florile împrăștiate pretutindeni, să-și zgârie mâinile zmulgându-le dintre bălăriile înalte și grase, pentru ca din prețul acestor mănunchiuri însângerate să-și ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfințenie portretele părinților, cărțile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe toată comoara de poezie și de amintire a unei vieți închinate frumosului. Sunt bona, sunt quaedam mediocra Sunt mala plura quae legis, hic alter non fit, Avite liber. Cincinat Pavelescu - Ultima verba Cincinat Pavelescu - Ultima verba Ultima verba de Cincinat Pavelescu Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul Acel care fusese Isus... Veniți, veniți! Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul! Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți! Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini, Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită, Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus V-așteaptă după moarte o viață fericită, Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem și- ... Dimitrie Anghel - Asfințit de lună Dimitrie Anghel - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ... Gelu Vlaşin - 15:03 â†�â†� 14:53 15:03 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 15:28 →→ stau într-o budă nasoală cu dinții încleștați pe o priză de hașiș mă strecor anonim printre cv-uri aruncate la coș după ce s-au șters cu ele la fund generații întregi de sacrificați și toată ziua mă izbesc de fețele voastre de masă întinse la uscat peste liniile de tramvai spălate cu un detergent tocmai bun de tâmpit gospodinele și ochii lipiți de vitrină și buzunarele definitive în pantalonii sensibili ca o junglă amazoniană gingiile însângerate de canibalismul cuvintelor tale rostite printre dinți la teleeurobingo națiunea care-mi va ridica mâine statuia ultimului soldat (necunoscut peste George Topîrceanu - Pruncul Pruncul de George Topîrceanu Un văl de ceață albă și subțire, Ca un lințoliu străveziu de mort, Înconjura biserica bătrână. Și-n dimineața zilei de aprile Simțeai plutind în aer, pretundindeni, Fiori, adânci fiori de fericire, — Prinosul larg al firii, când pământul În mii de forme dăruie luminii Belșugul lui puternic de viață... Pluteau spre cer miresme-ngemănate Căci liliacul tânăr înflorise Și crengi plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și trupul cald topise bruma nopții Ce se-nchega în picături curate Ca niște lacrimi reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici ... Ion Păun-Pincio - Dies irae Dies irae de Ion Păun-Pincio (După Leconte de Lisle) Mă soarbe pâcla sură pe nesimțite-n jos ! Adâncul tău tot sufletu-mi să-nece... Cu roua voastră, codri, setea-mi stingeți – O, pașnic cer, strecoară-ți raza rece... Să uit de mângâierile deșarte, Ce sufletu-mi însângerat mi-l scurmă; O, vânt, neatins de zgomotele vorbei, Spre neștiute lumi, departe, du-mă. Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai De șoapt-acelorași dorinți eterne, Atunci, învinsele-ți aripi, o, suflet, Spre pradă golului adânc le-așterne. Iar Moartea, irosind cenușa vieței, În noaptea-i pașnică mă ție-ascuns, Tihnit să sorb mereu în scursul vremei, Repaosul ce viața mi l-a Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului Lauda cuceritorului de Mateiu Caragiale O! tu, care-ai mânat barbare gloate Ca să sfărâmi împărății bătrâne Și-ai câștigat izbânzi nenumărate; Tu, ce-n trufia inimii păgâne Ai pângărit râzând altare sfinte Și-ai ars cetăți, ai fost măreț, stăpâne, Când jefuind regeștile morminte Zdrobitei hârci îi ai răpit cununa, Și oaselor bogatele veșminte; O! negre Domn, care-ai stârnit furtuna De năvăliri, de-ai zguduit pământul, Dacă-al tău nume îl săpase runa Cea tainică pentr-a-ți slăvi avântul, L-a șters neîmpăcată-apoi uitarea, Precum ți-a spulberat cenușa vântul. Povestea ta pierdută e-n vâltoarea, De ani supuși ce vremea-a spulberat, Dar umbra ta le mohorăște zarea, Că-nalt răsari, cumplit, neîndurat, Cuprins de flăcări pe căzânde turle, Cu pieptul gol luptând însângerat, Beat de măcel. Asurzitoare surle Cu spijele se întreceau turbate, Și-ades făceai îngrozitor să urle De buciumări pădurile carpate, Vânând călare zimbrul și vierul Și săgetând jivine-înspăimântate. În sumbri nori ce trec încomând cerul În zori, goniți de aspra vijelie, Le mai zăresc cum fug mugind de fierul Ucigător. Zburau cu veselie Deasupra-ți corbii, și ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSÂNGERARezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ÎNSÂNGERA. ... ÎNSÂNGERÁT , - Ă , însângerați , - te , adj . Plin de sânge ; care sângerează . V. însângera ÎNCRUNTÁT , - Ă , încruntați , - te , adj . 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ; p . ext . care are înfățișarea sau privirea aspră , posomorâtă ; crunt , cruntat . 2. ( Înv . ) CRUNT , - Ă , crunți , - te , Adj . 1. ( Despre oameni și manifestările lor ) Însetat de sânge , de fapte crude ; violent , crud , inuman . 2. Care inspiră groază ; groaznic , înfiorător . 3. ( Despre războaie , lovituri etc . ) Sângeros , crâncen , teribil . 4. ( Înv . și reg . ) Plin de sânge , SÂNGERÁT^2 , - Ă , sângerați , - te , adj . 1. Plin de sânge ; care sângerează ( 1 ) ; însângerat . 2. ( Reg . ; despre îmbrăcăminte , obiecte etc . ) Pătat de sânge , plin de sânge . 3. Fig . De culoarea sângelui ; roșu - aprins , sângeriu , sângeros ( 4 ) . 4. ( Pop . ; despre vite ) Care este bolnav de sânge ( 6 ) . - SÂNGERÁT^1 s . n . Sângerare . - V. |
||