|
|
||
Vezi și:ÎNTUNECA,
ÎNTUNECAT,
ȘVAB,
BUNGET,
CARCERĂ,
COMPACT,
CORHAN,
FRANJ,
LILIAC,
NEPĂTRUNS
... Mai multe din DEX...
ÎNTUNECOS - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ** (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. - Întuneca + suf. -os.Sursa : DEX '98 Întunecos ≠ luminosSursa : antonime ÎNTUNECÓS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte \~.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întunecat, orb. (Felinare \~oase.)Sursa : sinonime întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. sg. întunecoásă, pl. întunecoáseSursa : ortografic ÎNTUNEC//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) 1) Care este cufundat în întuneric; lipsit de lumină; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare întunecată, inspirând tristețe; posomorât; sumbru. /întúnec + suf. \~osSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNTUNECOSRezultatele 1 - 10 din aproximativ 129 pentru ÎNTUNECOS. George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie George Topîrceanu - C. Hogaş: Note din călătorie C. Hogaș: Note din călătorie - Un popas de George Topîrceanu ...Fără multe marafeturi, făcurăm cinstea cuvenită borșului de chitici, din care începurăm a sorbi cu iuțeală, înghițind repede și încrețind sprâncenele deasupra aburului fierbinte și mirositor. Cina fu scurtă. După ce ne ospătarăm astfel, Axinia își ghemui cum putu pe o laviță, lângă vatră, trupul ei sprinten și mărunt de țarcă ostenită, tovarășul meu așeză în tăcere la capătul tarniței o pernă vârtoasă și dispăru numaidecât sub o pocladă uriașă, potrivită parcă anume pe măsura persoanei sale lungi și deșirate, iar eu ieșii în cerdac și de acolo coborâi în livadă, ca să mă pot încânta în voie de priveliștea măreață a nopții aceleia. Din înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înotau în negrele și depărtatele adâncuri ale Nemărginirii, până dincolo de hotarele ochiului, umpleau văzduhul străveziu cu o pulbere diafană și viorie. Sub mângâierile ușoare și nevăzute ale unui vânt de răsărit, fânațul adânc se mlădia în valuri molatice, pe înclinarea lină a costișei, iar prin rariștea frunzișului mișcător treceau adieri răcoroase și ușoare, ca fâlfâitul unor aripi fantastice și nevăzute. ... Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Palatul lui Duca-vodă de Alecu Russo mai 1842 Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit: Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi. Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se ... Alexandru Macedonski - Pe sânurile Alexandru Macedonski - Pe sânurile Pe sânurile de Alexandru Macedonski Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci... Era-n odaia unui palid student abia pe pragul vieții, Dar pestetot, răscolitoare, plutea mireasma tinereții, Și ai venit a te supune la zdrobitoare și dulci munci... Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci. Și ai sunat, de bunăvoie, la poarta mea întunecoasă... Nici te-așteptam, nici te chemasem, dar gândul meu te aducea, Și te-ai predat hipnotizării ce fără voie poruncea, Și ți-am răpit, de bunăvoie, o pubertate îndoioasă, De bunăvoia ta sunaseși la poarta mea întunecoasă. Și sânurile tale macre cu al meu piept le-am frământat... Din creștet până la picoare te-am sărutat, frumoasă floare, Ș-ai plâns cu lacrimi sângeroase ce-au curs mai jos de cingătoare... Dar Eros, meșter vecinic dulce, sub spasmul lui te-a leșinat, Și sânurile tale macre ca un satir le-am frământat. Eram frumos, dacă ții minte, pe sânurile tale macre... Sfiala te împalidase, plăcerea mă cutremura; Voiseși ș-apoi nu voiseși; porniseși chiar a tremura, Aveai albeți ca ale lunii, aveai roșeți ce erau sacre, Dar m-ai răbdat, ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ... ... al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când să sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme ... Mihai Eminescu - Cezara Cezara de Mihai Eminescu 1876 Nuvelă originală Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din niște colți de stânci despre apus se ridica o mănăstire veche încunjurată cu muri, asemenea unei cetățui, și de după muri vedeai pe ici pe colea câte-un vârf verde de plop ori de castan. Acoperămintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericii, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. În ... Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor. Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ... Alexei Mateevici - Creştina ,,Isprăvi din vremi de mult trecute, Predanii din vechime-adâncă". A. Pușkin, Ruslan și Ludmila Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Măreața Romă doarme-n pace, Umbrită de livezi tăcute, Și-o liniște adâncă zace În rândul curților ei mute. O noapte blândă-a primăverii Domnește-n uliți somnoroase, Iar luna focul tremurării Îl scaldă-n ape scânteioase, Și Tibru — dungă lucitoare -- Curgând în negrele lui maluri Cu-o murmurare gânditoare, Își mână apele în valuri... Cu capu-n piept, cu crucea-n mână, Sub a-nchisorii negre pază, O blândă tânără creștină Pe pietre aspre dormitează. Zadarnic pus-au stăruințe Chinuitorii ei cei răi, Făgăduieli și suferințe N-au sfărâmat credința ei... Neomenoasa judecată A osândit-o ieri la moarte, Dar mâine-n ceruri ridicată, Primi-va scrisul altei soarte... Și iată, c-o dorință sfântă Pe sine-n jertfă a s-aduce, Ea-și merge calea de osândă, Își merge drumul cel de cruce. Prin vis a patriei câmpie O vede, de stejari umbrită, Și râul — dungă albăstrie -- Și casa dragă și iubită, Și ... Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului ... stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu ... Alphonse de Lamartine - Suvenirul ... Recade-n sânu-ți fără-ncetare. Umbra acestui văl mincinos Și mai mult chipul ți-l îndulcește, Ca dimineața ce se ivește Din vălul nopții întunecos. Cerescul soare vine, sfințește Cu ale noastre zile ce zbor; Și-ntr-al meu suflet al meu amor Nu are noapte, în veci lucește. Minut ... Cincinat Pavelescu - Castelul solitar ... dar un corb Croncănitor îl ocolește... La lună zaua lui sclipește, Înaintează ca un orb, Sub croncănirile de corb. Și iată-l într-un coridor Întunecos ca și mormântul, Dar nu-n zadar și-a dat cuvântul... Nestrămutat e al său dor, Și iată-l într-un coridor. Fantasme ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTUNECOSRezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ÎNTUNECOS. ... ÎNTUNECÁ , întúnec , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face întunecos , obscur ; a ( se ) lipsi de lumină . 2. Refl . ( Despre corpuri cerești ; la pers . 3 ) A - și pierde strălucirea , a suferi ... ... ÎNTUNECÁT , - Ă , întunecați , - te , adj . 1. întunecos ȘVAB ^2 , - Ă , șvabi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Nume generic dat coloniștilor germani , francezi , italieni , spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania , prin sec . XVIII ; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști . 2. Adj . Care aparține șvabilor ^2 ( 1 ) , privitor la șvabi ^2 . ȘVAB ^1 , șvabi , s . m . Numele a două insecte din ordinul ortopterelor , care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare : a ) insectă lată , moale , de culoare neagră - cafenie , care miroase urât ; libarcă , gândac - de - bucătărie , gândac - negru ( Blatta orientalis ) ; b ) insectă mică , de culoare galbenă - roșcată ( Phyllodromia BUNGÉT , bungeturi , s . n . ( Reg . ) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă ; desiș . [ Acc . și : CÁRCERĂ , carcere , s . f . Încăpere mică și întunecoasă , folosită în trecut în închisori , cazărmi și în școli pentru detențiunea temporară a unei persoane ... se compune din particule strâns legate între ele ; îndesat , dens . 2. Fig . ( Despre noapte , întuneric etc . ) În care nu străbate nici o rază de lumină ; întunecos CORHÁN , corhani , s . m . Insectă mică , de culoare galben - roșiatică , care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare ( Blatta germanica ) ; șvab . - Et . FRANJ , franjuri , s . n . 1. Fiecare dintre firele de bumbac , mătase , lână etc . care atârnă unul lângă altul ca ornament , la marginea unei perdele , fețe de masă , stofe , a unui obiect de îmbrăcăminte etc . 2. ( Fiz . ) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii . [ Var . : ( 2 ) fránjă s . LILIÁC^2 , lilieci , s . m . Animal mamifer insectivor , asemănător cu șoarecele , cu aripi adaptate la zbor , formate dintr - o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada , și care trăiește prin locuri întunecoase , de unde iese numai noaptea ( Plecotus auritus și Nyctalus noctula ) . [ Pr . : - li - ac ] LILIÁC^1 , lilieci , s . m . Arbust înalt cu frunze ovale , cu flori plăcut mirositoare , albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru - violet , crescute în formă de buchete , cultivat ca plantă ornamentală ; iorgovan , mălin ( Syringa ... NEPĂTRÚNS , - Ă , nepătrunși , - se , adj . 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns , străbătut ; impenetrabil ; spec . prin care nu răzbate lumina ; întunecat , întunecos Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||