Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ȘTAMPILA

  Vezi și:ȘTAMPILAT, ȘTAMPILA, ȘTAMPILARE, NEȘTAMPILAT, PARAFĂ, ȘTEMPEL, ȘTEMPLUI, ȘTEMPLUIT, CERNEALĂ, OBLITERAT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ȘTAMPILĂ: STAMPILA, STAMPILĂ, STAMPILA, ȘTAMPILA, STAMPILĂ.

 

ȘTAMPILĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s.f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s.f.] - Din fr. estampille. Cf. it. %stampiglia%.

Sursa : DEX '98

 

ȘTAMPÍLĂ s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica \~ pe un act.)

Sursa : sinonime

 

ștampílă s. f., g.-d. art. ștampílei; pl. ștampíle

Sursa : ortografic

 

ȘTAMPÍL//Ă \~e f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta proveniența sau apartenență); marcă. [G.-D. ștampilei] /estampille

Sursa : NODEX

 

ȘTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].

Sursa : neologisme

 

ȘTAMPÍLĂ s. f. 1. piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. (< fr. estampille, după it. stampiglia)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTAMPILĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ȘTAMPILĂ.

ȘTAMPILAT

... ȘTAMPILÁT , Ă , ștampilați , - te , adj . Care poartă o ștampilă ( 2 ) . - V. ștampila

 

ȘTAMPILA

ȘTAMPILÁ , ștampilez , vb . I . Tranz . A pune , a aplica o ștampilă ( 2 ) . [ Var . : stampilá vb .

 

ȘTAMPILARE

... ȘTAMPILÁRE , ștampilări , s . f . Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei . [ Var . : stampiláre s . f . ] - V. ștampila

 

NEȘTAMPILAT

NEȘTAMPILÁT , - Ă , neștampilați , - te , adj . ( Despre mărci poștale ) Care nu este ștampilat ; neobliterat . - Ne - +

 

PARAFĂ

PARÁFĂ , parafe , s . f . 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva ( prescurtat sau cu inițiale ) ; ștampilă a unei instituții . 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi ; p . ext . linie de

 

ȘTEMPEL

ȘTÉMPEL , ștempele , s . n . 1. ( Tipogr . ) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă . 2. ( Reg . ) Pecete ,

 

ȘTEMPLUI

... ȘTEMPLUÍ , ștempluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A pecetlui , a ștampila

 

ȘTEMPLUIT

ȘTEMPLUÍT , - Ă , ștempluiți , - te , adj . ( Reg . ) Pecetluit , ștampilat . - V.

 

CERNEALĂ

CERNEÁLĂ^2 , cerneluri , s . f . 1. Substanță lichidă sau vâscoasă , variat colorată , care conține uleiuri sicative , uleiuri polimerizate , albumine și coloranți și care servește la scris , la tipărit , la ștampilat , la gravat etc . 2. ( Reg . ) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul ; negreală . CERNEÁLĂ^1 s . f . ( Pop . ) Faptul de a cerni ; vopsire în negru . - Cerni + suf . -

 

OBLITERAT

OBLITERÁT , - Ă , obliterate , adj . 1. ( Despre mărci poștale ) Ștampilat . 2. ( Med . ) Astupat , închis ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...