Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ȘTAMPILĂ

  Vezi și:ȘTAMPILĂ, AEROCARTOFILIE, FRANCATURĂ, OBLITERA, TUȘ, TUȘIERĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ȘTAMPILA: STAMPILA, STAMPILĂ, STAMPILA, STAMPILĂ, ȘTAMPILĂ.

 

ȘTAMPILA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] - Din ștampilă.

Sursa : DEX '98

 

ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A \~ un act.)

Sursa : sinonime

 

ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză

Sursa : ortografic

 

A ŞTAMPIL//Á \~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. \~ un act. /estampiller

Sursa : NODEX

 

ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

Sursa : neologisme

 

ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTAMPILA

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ȘTAMPILA.

ȘTAMPILĂ

ȘTAMPÍLĂ , ștampile , s . f . 1. Instrument format dintr - o placă de cauciuc , de lemn sau de metal fixată pe un mâner , pe care sunt gravate un semn , o inscripție sau o emblemă , cu care se ștampilează acte , mărfuri , obiecte etc . 2. Semn , inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a - i da valabilitate , pe mărfuri sau pe corpul animalelor , pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc . ; sigiliu . [ Var . : stampílă s .

 

AEROCARTOFILIE

AEROCARTOFILÍE s . f . Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene . [ Pr . : a - e - ] - Aero - +

 

FRANCATURĂ

FRANCATÚRĂ , francaturi , s . f . Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență . - Franca + suf . -

 

OBLITERA

OBLITERÁ , obliterez , vb . I . 1. Refl . și tranz . ( Livr . ; despre inscripții , manuscrise etc . ) A ( se ) șterge treptat , a deveni sau a face să devină neciteț . 2. Tranz . A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile . 3. Tranz . ( Med . ) A astupa , a

 

TUȘ

TUȘ , tușuri , s . n . 1. Cerneală specială ( mai ales neagră ) , rezistentă la apă , folosită la anumite desene , la aplicarea ștampilelor , în poligrafie etc . 2. Substanță solidă sau lichidă , de culoare neagră , obținută din negru de fum și folosită la

 

TUȘIERĂ

TUȘIÉRĂ , tușiere , s . f . Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș , folosită la umezirca ștampilei , înainte de aplicarea ei . [ Pr . : - și - e - ] - Tuș + suf . -