|
|
||
|
AJUNGE LA SFÂRȘIT - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru AJUNGE LA SFÂRȘITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 290 pentru AJUNGE LA SFÂRȘIT. George Topîrceanu - Sfârșit de vară ... de vară de George Topîrceanu Dacă liniștea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ți trimite Și pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar, Cu sfioase campanule și sulfine, Pe cărări ... vine. Dulce zumzet somnoros și ireal Să ne cheme spre poienile din deal. Taina liniștii înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure Și la umbră să ne-mbie mai târziu O clopotniță de aur străveziu, Legănând deasupra creștetelor noastre Licuricii înălțimilor albastre... Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia ... stai cu ochii-nchiși pe jumătate, Soare galben printre ramuri nemișcate Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină Fruntea mică de domniță bizantină. Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni Și prin funduri de livadă cu aluni, Printre garduri fumurii și solitare Ce se uită-n urma noastră cu mirare ... să culegi Sânziene cu tulpinele întregi, Margarete, scânteioare și aglice, Un buchet de flori orfane și calice, Lung în coadă și ghimpos și cu țărână. La plecare să-l ții falnic într-o mână, Dar cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu Și ... Mihai Eminescu - La aniversară ... Mihai Eminescu - La aniversară La aniversară de Mihai Eminescu 1875 Narațiune originală Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus Iulius Caesar Octavian August. Adică ea citise un roman ș-ar ... astă dată mai intim — nu despre amor; însă totuși despre un lucru serios — despre căsătorie, cum ea fondează statele, care-i originea căsătoriei la indieni, tot lucruri adânci. Fiecare tu era controversat. Când își propuneau să-și zică tu , mureau de rușine, și-și ziceau serios, după lungi lupte ... stabileau diplomaticește să-și zică d-ta — atunci tu — tu din greșeală, și iar din greșeală, ș-așa mai departe. În fine ajunsese la portiță. — Elis! tu ... nu știi cât te iubesc... nici poți ști căci... căci tu nu ai inimă. Pe nume și tu? Vezi, gândi ea ... iubesc și totdeauna această răceală când ești singură cu mine. Totdeauna mă silești să vorbesc niște lucruri pe care nici nu le asculți... Ești rea la inimă, Elis! — Domnule! zise ea, stăpânindu-se și stând băț înaintea lui. Vrei să mă-nveți cum trebuie să mă port? — Și cu ... ... ... De aceea, foarte cuminte au făcut madam Georgescu a lui d. Mitică ceaprazarul și madam Petrescu a lui d. Guță de la minister și cu tanti Lucsița, moașa diplomată, de și-au dat rendez-vous: la trei ceasuri fix în pavilionul central la berărie - cine vine întâi așteaptă pe ceilalți. În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi, stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru ... Taxa, mă rog! strigă conductorul. Coana Lucsița scoate din portofel biletul pe care-l avea din Piața Teatrului. Conductorul observă biletul. - Ăsta nu-i de la mine. - Da' de la ține? întreabă cocoana. - De la alt vagon. - Da' țe? nu e tot vagonul vostru? Am plătit până la bareră... m-am dat zos... - Dacă v-ați dat o dată jos - întrerupe conductorul - trebuie să plătiți a doua oară. - A doua ... simți că miroase a rânced? Iar o să-ți strici stomacul. - Ba, să mă ierți! nu miroase de loc a rânțed. La oale... A cumpărat madam Petrescu fluierașul și au pornit toți la grădină la ... Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală ... ce-i afară... - Ce e? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd. Am sărit drept în picioare și m-am uitat la ceas: zece și aproape trei sferturi. În loc de o jumătate de ceas, stătusem la han două ceasuri și jumătate? Vezi ce e când te-ncurci la vorbă! - Să-mi scoață calul! - Cine?... Argații s-au culcat. - Mă duc eu la grajd... - Ți-a pus ulcica la pocovnicu! zice cocoana pufnind de râs și ținându-nii calea la ușă. Am dat-o binișor la o parte și am ieșit pe prispă. În adevăr, era o vreme vajnică... Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni și vite dormeau pe coceni, vârându-se ... prost? să pleci pe vremea asta! Mâi de noapte aici; pleci mâine pe lumină. - Nu se poate... Mi-am tras mâna cu putere; am mers la grajd; cu mare greutate am deșteptat un argat și mi-am găsit calul; l-am închingat, l-am tras la scară și m-am suit în odaie să-mi iau noapte bună de la gazdă. Femeia, dusă pe gânduri, ședea pe pat cu căciula mea în mânâ, o tot învârtea ș-o răsucea. - Cât am de plată? am întrebat ... Calistrat Hogaș - La Pângărați ... călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ei niște borșuri cu fasole și cu sfecle așa de minunate... Nu, zău, ia spune drept, mă Grigoriță, mai mâncat-ai tu de ... de la Viișoara, cotirăm la dreapta și apucarăm drumul mare ce duce spre Pângărați, și de-a-colo mai departe, printre munți, până la Prisacani la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după-amiază și căldura unei arzătoare zile de Cuptor era în toiul ei; un vânt însă ușor, ce veșnic ... pălăriile pe masă și bețele prin colțuri, cum am face noi, părinte Varsanufie, să vedem pe cuvioșia-sa, părintele egumen? Am voi să căpătăm de la sfinția-sa blagoslevenia pentru mas noaptea asta în mânăstire, fiindcă-i târziu și nu ne mai putem întoarce la oraș. — Apoi l-îți găsi d-voastră la stăreție, domnule Grigoriță, dacă n-a fi plecat la târg. — Da dac-a fi plecat la Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului" ... să-mi spui), Hotărăște deodată și felul scrierii lui? Mulți îmi zic cum că aceasta nu e de tăgăduit Și că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit; Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri ... ntr-un noroc. Astfel sunt și eu; ca dânsul totdeauna rătăcit. Ca să nu-l pierd, lăsând drumul, poate când l-am nimerit. Apoi nu ajunge-atâta, ci și chiar când mă pornesc A lucra cu hotărâre, pe un plan ce îmi croiesc, Nu pot păzi cuviința, nici c ... măsurat La sfârșit s-ajung de-a dreptul, fără să mă mai abat. Dacă descriu o pădure, suma de copaci îi las Și la un stejar mai mare trec cu un repede pas. Dacă sunt într-o grădină, pe la flori de rând nu merg, Ci la trandafir îndată și apoi la crin alerg. Depărtarea cea mai mare, și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ... ... ... sfârșește, Inima la ce-ți slujește! Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindeau Și-l ferecau peste tot, Și-l legau strâns cot la cot Jos la stâlpul hornului, La dogoarea focului, Cu frânghie de mătase, Vițele-mpletite-n șase... Tăiau carnea pân' la oase! [5] Badiul greu se răsucea Și din gură-ncet zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! De mi-ai fost tu credincioasă, Mergi degrabă la cămară, De ia galbeni din comoară. Umple-ți poala plină, rasă S-o revarsă-aici prin casă, Doar or vrea ca să mă lasă!" La ... făcea! Badiul încă-ncet zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! De-mi ești soață credincioasă, Fă la apă că purcezi, Și-n fugă să te repezi Pe la gura pivniței, Tot de-a lungul uliței, La casele Marcului, Frățiorul Badiului, Și dă lui pe loc de știre Că mă aflu la pieire." Băduleasa purcedea, Dar la apă nu mergea, Ci-ntr-o fugă ajungea La casele Marcului, Marcului bulgarului, Frățiorul Badiului: ,,Alei! cumnățica mea! Răsărit-ai ca o stea, Ce vânt dulce te-a bătut, ... Constantin Stamati-Ciurea - Luxul ... alții că el este pieirea ei. Răsfoind paginile istoriei, găsim că unde luxul se mărește, năravurile se desfrânează și națiunea slăbind cade și se stinge. La egipteni, la perși, la greci și la romani cu a lor mărime adaugă și luxul care, ajungând la apogeul său, începe cătinel a smulge din națiuni virtutea și puterea lor. La început luxul ridiÂcă națiunea din slăbiciuni și întuneric, dându-i energia puterii, statorniciei, bogăției în arte, industrii și comerț; apoi ajungând la culmea înfloririi începe a se veștezi, a putrezi și a se dărâma. Așa e istoria tuturor națiunilor, așa se ... a frăției, ci a avuției, adică munÂcitorul să-și împărțească agoniseala cu parazitul derbedeu, și așa ei ajung mai departe până la lupta între frați, până la revoluțiuni cu râuri de sânge frățesc, unde părinți la baricade ucid pe copii și copiii pe părinți; pentru că omul, măcar că trece prin toate fazele filozofiei, rămâne la fond tot om, adică animal ce poartă în sufletul său de la ... Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul ... Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii ... a făcut maica voinic, Să n-am frică de nimic; M-a făcut maica fecior, Să dau taichii ajutor: Să mă țiu pe la strimtori, Pe la munți, în trecători, În drum, pe la negustori, Când se-ntorc din Râureni Cu punga cu gălbiori Și cu murgii sprinteori! Și cum sta Și cum vorbea, Bine vorba nu-mi sfârșea ... Măi cârciumar, Ai auzit d-un Jiian, D-un puișor de oltean Și d-un hoț de căpitan Ce căznește pe podari, Bea vin de la cârciumari, Ia mieii de la ciobani Și pâinea de la brutari, Bea, mănâncă, nu dă bani? Că d-oi sta să tot plătesc, Geaba că mai haiducesc! Măi podar, Măi cârciumar, Trage podul, Să trec Ion Luca Caragiale - Jertfe patriotice ... să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioți! Când prezidentul a terminat solemna lui cuvântare, tinerii carbonari, scrâșnind din dinți, au ... ceri hârtie la vreme de revoluție? Dar nenea Niță acopere cu laba mărunțișul și dă să-l tragă iar la margine, ca să-l puie la loc. - Fără fitanție, nu pot să dau, fiindcă n-am temei la catastif. Atunci, cel mai tinichea dintre carbonari, văzând primejdia, se repede la mâna isnafului, pe care o apucă strâns, și zice: - Stai, nene Niță!... Fraților, are dreptate nenea Niță: dacă varsă negustorul parale, trebuie să aibă adeverire ... Și iscălesc toți... Ședința se ridică; isnaful mai numără o dată paralele, ia țidula, o îndoaie și vrea să plece. Atunci, prezidentul îl cheamă de la ușa, îl trage la o parte și, pe când ceilalți ies binișor unul câte unul, îi spune la ... Grigore Alexandrescu - Bistrița ... Grigore Alexandrescu - Bistriţa Bistrița de Grigore Alexandrescu După o ședere de o zi și o noapte, plecând de la Mânăstirea Dintr-un Lemn și vizitând în treacăt un alt schit de maici, ce se cheamă Surpatele sosirăm pe la amiază la mănăstirea Bistrița. Barbu Craiovescu, banul Craiovei, și fratele său, vornicul Pârvu, începură zidirea acestei biserici în timpul domniei lui Mihnea cel Rău, la anul 1512. Dar siliți de cruzimile lui, ei fugiră în Turcia, și abia o putură isprăvi, după întoarcerea lor, când cu oștirea adunată de peste ... aceasta pe călători, decât lăsând biserica și împrejurimile ei să cază în ruine. La cea dintâi vedere mi-am adus aminte de cuvintele economului de la Cozia: "La noi pică, dar la Bistrița plouă ". Tot e trist și dărăpănat înăuntru, tot e vechi și neîngrijit pe dinafară. Îngrijitorul de acum, având un respect deosebit pentru antichități, n ... urmând înțelepciunii omenești, a zidit pentru sine afară din mânăstire o pereche case îndestul de lumești, dar minunate pentru odihnă. Ceilalți călugări, supuși la ploaie și la frig, locuiesc în chilii neînvelite, și suferă tot ce trebuie să sufere cineva ca să se învrednicească a ajunge ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||