|
|
||
|
Cuvântul AMINTIT nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: AMINTI Vezi și:AMINTI, AMINTITOR, POMENI, REAMINTI, ȘTI, ADUCE, AMINTE, ANIVERSAR, ATINGE, CELĂLALT, DILUVIU ... Mai multe din DEX...AMINTIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. - Din aminte.Sursa : DEX '98 AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este \~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (A-i \~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți \~ cum erai acum doi ani?)Sursa : sinonime amintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aminteáscăSursa : ortografic A AMINT//Í \~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menționa. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-și rememora. /Din aminteSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru AMINTITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 178 pentru AMINTIT. Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade) Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade ... pitic amândouă elemente a căror moarte e cu totul regretabilă, atât pentru sonoritatea cât și pentru funcțiunea lor lexicală. Urmând a aminti scriitorii aceia în care, precum am amintit la început, o poezie nouă apare, trebuie să amintesc pe Iancu Văcărescu, ultimul din celebra formație de poeți ... Ciprian Porumbescu - Trei culori Ciprian Porumbescu - Trei culori â†� Imnuri naționale Trei culori de Ciprian Porumbescu Cântecul original Trei culori cunosc pe lume Ce le țin ca sfânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Amintind de-un brav popor. Cât pe cer și cât pe lume, Vor fi aste trei culori, Vom avea un falnic nume, Și un falnic viitor. Roșu-i focul vitejiei, Jertfele ce-n veci nu pier Galben, aurul câmpiei, Și-albastru-al nostru cer. Multe secole luptară Bravi și ne-nfricați eroi Liberi să trăim în țară Ziditori ai lumii noi. Iar când fraților m-oi duce De la voi și-o fi să mor Pe mormânt atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor. Imnului Republicii Socialiste România Trei culori cunosc pe lume, Amintind de-un brav popor, Ce-i viteaz, cu vechi renume, În luptă triumfător. Multe secole luptară Strabunii noștri eroi, Să trăim stăpîni în țară, Ziditori ai lumii noi. Roșu, galben și albastru Este-al nostru tricolor. Se inalță ca un astru Gloriosul meu popor. Suntem un popor în lume Strâns unit și muncitor, Liber, cu un nou renume Și un țel cutezător. Azi partidul ne unește Și pe plaiul românesc Socialismul se clădește, Prin ... Dimitrie Anghel - Reveria unei statui ... lui, dete glas fîntînilor să cînte și dezlegă întreaga viață cu obiceiurile și datinele apuse. Un clopot prinse atunci să sune și cunoscutul glas îi aminti biserica pe care o zidise. Apoi o vulvoare îi jucă pe dinaintea ochilor, luminînd tot cerul. Flăcări lacome se înalță ațîțate de vînt, se îngeamănă ... Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul Dimitrie Anghel - Stejarul şi vîscul Stejarul și vîscul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 9 aprilie 1906 Unui critic Pusese ani de zile să crească nalt stejarul... Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul, Dar dînsul singur știe în lumea lui umilă, Ca un poet ce-adună visînd filă cu filă, Comoara lui de visuri, cît timp a fost să-ndure Mîhnitul întuneric ce doarme în pădure Păn' să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață, Căci îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie. La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de ... Mihai Eminescu - O, dulce înger blând... Mihai Eminescu - O, dulce înger blând... O, dulce înger blând... de Mihai Eminescu O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gând? Părea că te-am uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat! Ca și când te-ai mira, Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în pilda ta; Ș-apoi când te rugam Să-mi spui de mă iubești Prindeai ca să șoptești Cu buzele abia! Și-mi răspundeai cu dor: ,,Tu nu mă vei căta, În veci rămân a ta Căci drag îmi ești de mor..." Uitași al tău cuvânt: Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stânga ta-n mormânt! Dar azi, când se părea Că-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Zburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: ... Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat Pelerinul pasionat de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 9 [18], 10 oct. 1910. p. 4—7. Teoria dezrădăcinaților lui Barrès nu e totdeauna adevărată. Cel tare, ori de unde ar pleca, fără a privi cu regret peste umăr casa părintească și orașul unde s-a născut, nu va pieri. Nu va pieri cînd ochii lui vor fi țintiți spre o stea călăuzitoare. În monstruosul oraș, adevărat Babilon modern, spre care aventurieri și trubaduri, speculanți și hetaire se îndreaptă ca să-și caute norocul, mulți cad striviți, alunecînd din ce în ce mai jos, cînd poate stînd în locul lor de baștină ar fi putut fi elemente utile și ar fi fost la adăpostul nevoilor zilnice. Mediocritatea însă e menită oriunde să piară, dar din grămada asta de halucinați și căutători de himere, unii totuși ajung, și atunci strălucirea lor devine mondială. Parisul consacrează și dă aureola aleșilor care au stăruit pentru un ideal și nu și-au întors o clipă ochii de la steaua care i-a călăuzit spre dînsul. Unul din acești fericiți a fost și Jean MorĂ©as. Și cine ar fi crezut ... Elena Liliana Popescu - Imn Existenței Elena Liliana Popescu - Imn Existenţei Imn Existenței de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Dacă s-ar putea vreodată să auzi neauzitul, să privești în nevăzut și să afli neștiutul, ar urma iar începutul? I Ne-am întâlnit Odată, pe când întreaga Fire se concentrase-n Punctul atotcuprinzător – Atunci noi eram Unul, cuprinși în neclintire și nerostit Cuvântul de viață dătător, Fiindcă însuși Gândul din care să purceadă poruncă nu primise să poată fi gândit, Atunci când Ochiul nostru nu trebuia să vadă, când Lumea nu țâșnise în Spațiul neivit. Pe vremea-aceea Spațiul se contopea cu Timpul în liniștea adâncă din nemanifestat, Iertarea nu venise, de vreme ce Olimpul nu se născuse încă, neexistând Păcat. Impulsul de iubire nu hotărâse Clipa, o alta să-i urmeze, să-nsemne Început. Deplina armonie își măsura risipa, știind să guverneze tărâmul nenăscut. II Necunoscând tristețea și nici discernământul, sclav în eternitate, un univers închis lipsit de întuneric, cu Cerul și Pământul formând îngemănate un tainic Paradis, Pe când nu se trezise, în germene, mișcarea visând în așteptare la viața neștiută și prima zi din lume nu zămislise Zarea ca Soarelui cărare să-i fie așternută, Atunci, aflat el însuși ... ... că robise sala, simțea că putea vorbi așa trei-patru ceasuri, o zi întreagă, o săptămână chiar, dacă ar fi fost nevoie. Deodată însă își aminti că mai are o întrunire. Trebuia să sfârșească. Post-scriptumul i se înșiră în minte... Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. Ăsta era ... Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului ... Părea că-n totul se ascunde Prisos de soare, tinerețe, Viață să reverse-n unde În tot ce-i viu, două viețe. Atuncea el își aminti De cai, de șoimi, de vânătoare, De curtea lui. O fi ce-o fi, De-acuma el aicea moare. * Iar tu, rămasă unde ești, În ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AMINTITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru AMINTIT. AMINTÍ , amintesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A - i reveni în minte un fapt , un lucru din trecut . 2. Tranz . A face pe cineva să - și aducă aminte de ceva . 3. Tranz . A pomeni , a menționa ceva sau pe ... AMINTITÓR , - OÁRE , amintitori , - oare , adj . ( Rar ) Care amintește . - Aminti ... POMENÍ , pomenesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A aminti de cineva sau de ceva ( în treacăt ) , fără a insista ; a aduce ( intenționat ) vorba despre cineva sau despre ceva . 2. Tranz ... ... REAMINTÍ , reamintesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( - și ) aminti din nou , a rechema în minte . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - + aminti ... a fi în stare să facă ceva ; a fi apt pentru ceva . 3. A ține minte , a - și aminti . 4. A - și da seama , a înțelege , a pricepe . 5. A prevedea . 6. A avea ... ... A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva . 6. Tranz . și refl . ( În expr . ) A - și aduce aminte = a ( - și ) aminti ... AMÍNTE adv . A ( - și ) aduce aminte ( În expr . ) = a ( - și ) aminti . A lua aminte = a ține seamă de ceva , a nu trece cu vederea . A lua aminte la ... ANIVERSÁR , - Ă , aniversari , - e , adj . Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în ... un profit , a - și însuși ceva . Nu s - a atins de bani . 4. Tranz . A pomeni , a aminti , a vorbi despre un lucru în treacăt . 5. Tranz . A ajunge la o anumită distanță ( în spațiu sau în timp ) sau ... CÉLĂLALT , CEÁLALTĂ , ceilalți , celelalte , pron . dem . 1. Cel mai depărtat dintre amândoi , al doilea ; ălălalt , aialaltă . 2. ( La pl . ) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație , afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din DILÚVIU , diluvii , s . n . 1. Potopul amintit în Biblie ; p . gener . potop . 2. ( Geol . ) Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||