|
|
||
|
Cuvântul AROGANTA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: AROGANT Vezi și:AROGANT, ȚÂFNOS, ȚANȚOȘ, BOTOS, CIOCLOVINĂ, FUDUL, OBRAZNIC, SEMEȚI, TRUFAȘ, TRUFIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AROGANTA: AROGANȚĂ, AROGANȚA, AROGANTĂ.
AROGANTA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. - Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.Sursa : DEX '98 Arogant ≠ modest, simpluSursa : antonime AROGÁNT adj. v. obraznic.Sursa : sinonime arogánt adj. m., pl. arogánți; f. sg. arogántă, pl. arogánteSursa : ortografic AROGÁN//T ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. /Sursa : NODEX AROGÁNT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)Sursa : neoficial AROGÁNT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru AROGANTARezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru AROGANTA. Ion Luca Caragiale - Ingeniozitate parlamentară ... ce ? ai să începem peste un an. Lasă că nu se potrivea de loc istoria gogumanului cu propunerea d-lui prezident al Camerei, dar tonul arogant al d-lui P.P. Carp a indispus atâta pe deputații majorității, încât și cei nehotărâți au fostn împinși să primească propunerea, adăugându-i ... Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ... Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala de Nicolae Filimon Cuprins 1 Capitolul I - Slujnicăria 2 Capitolul II - Mitică Rîmătorian 3 Capitolul III - Cafeneaua din pasagiu 4 Capitolul IV - Rezi 5 Capitolul V - Trădarea 6 Capitolul VI - Tortura cu nuiele și cărămizi 7 Capitolul VII - Lupul își schimbă părul, iar nu obiceiul 8 Post-scriptum Capitolul I - Slujnicăria Pînă a nu începe povestirea tristelor întîmplări ale eroului acestei nuvele, credem de datorie a noastră indispensabilă a esplica lectorilor noștri ce înțelegem prin slujnicar și slujnicărie; căci daca zicem slujnicar, cată să zicem și slujnicărie, precum militar — militărie, cizmar — cizmărie și altele mai multe ce se termină prin ar și rie. Slujnicăria este o societate secretă ca a francmasonilor, carbonarilor și sansimonienilor [1], este o plantă exotică și detestabilă, a căria naștere și întindere în țara noastră o datorăm sărăciei vicioase și marei lipse de cultură morală a unei părți din junimea noastră. Ca societate secretă, slujnicăria are maeștrii ei, lojile, venditele, prozeliții și chiar cinismul ei [2]. Deosebirea este numai că doctrinele acestei societăți tind foarte ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AROGANTARezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru AROGANTA. AROGÁNT , - Ă , aroganți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care se poartă cu aroganță ; care arată , trădează ... ȚÂFNÓS , - OÁSĂ , țâfnoși , - oase , adj . ( Pop . ) Îngâmfat , arogant ... ȚÁNȚOȘ , - Ă , țanțoși , - e , adj . Semeț , mândru , îngâmfat , fudul ; arogant ... BOTÓS , - OÁSĂ , botoși , - oase , adj . ( Despre oameni ) 1. Cu gura mare , în formă de bot ( 1 ) . 2. Fig . Bosumflat , supărat . 3. Fig . ( Fam . ) Obraznic , arogant ... CIOCLOVÍNĂ , cioclovine , s . f . ( Pop . ) Termen de dispreț dat unui om arogant ... FUDÚL , - Ă , fuduli , - e , adj . Îngâmfat , mândru , încrezut , arogant ... OBRÁZNIC , - Ă , obraznici , - ce , adj . ( Adesea substantivat ) Lipsit de respect , de rușine ; nerușinat , impertinent , insolent , arogant ... A se făli , a se mândri , a se îngâmfa , a - și da importanță ; a deveni trufaș , arogant ... TRUFÁȘ , - Ă , trufași , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Plin de trufie , peste măsură de mândru , de orgolios ; înfumurat , arogant TRUFÍE , trufii , s . f . Atitudine disprețuitoare și arogantă , plină de mândrie și de înfumurare ; semeție , îngâmfare , aroganță , trufă ^ |
||