Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ASELENIZA, ASTRONAUT, COSMONAVĂ, PALEOASTRONAUT, ZBOR ... Mai multe din DEX...

ASTRONAVĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ASTRONÁVĂ, astronave, s.f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. - Din fr. astronef (după navă).

Sursa : DEX '98

 

ASTRONÁVĂ s. cosmonavă, navă cosmică.

Sursa : sinonime

 

astronávă s. f. ? navă

Sursa : ortografic

 

ASTRONÁV//Ă \~e f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă. /astro- + navă

Sursa : NODEX

 

ASTRONÁVĂ s. f. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spațială. (după fr. astronef)

Sursa : neoficial

 

ASTRONÁVĂ s.f. Navă destinată zborurilor interastrale; navă cosmică. [Pl. -ve. / după fr. astronef, cf. gr. astron - astru, lat. navis - navă].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASTRONAVĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ASTRONAVĂ.

ASELENIZA

ASELENIZÁ , aselenizez , vb . I . Intranz . ( Despre astronave , p . ext . despre astronauți ) A lua contact cu suprafața lunii , a se așeza pe lună ; a aluniza . - A ^3 + Selene ( n . pr . ) + suf . -

 

ASTRONAUT

... ASTRONAÚT , astronauți , s . m . Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă

 

COSMONAVĂ

... COSMONÁVĂ , cosmonave , s . f . Navă cosmică , astronavă

 

PALEOASTRONAUT

PALEOASTRONAÚT , paleoastronauți , s . m . Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule ce aveau atribute tehnice proprii aeronavelor și astronavelor . [ Pr . : - le - o - as - ] - Paleo - +

 

ZBOR

ZBOR ^2 , zboruri , s . n . ( Înv . și reg . ) Bâlci , târg anual , iarmaroc ; p . ext . piață publică . ZBOR ^1 , zboruri , s . n . 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări , a unei insecte , a unui obiect etc . cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior ( la păsări , avioane , elicoptere etc . ) sau din exterior ( la planoare , zmeie etc . ) , fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică ; p . ext . deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave . 2. Fig . Mers iute , vijelios ; viteză , goană ,