|
|
||
|
Vezi și forma bază: BROȘA Vezi și:BROȘARE, BROȘAT, BROȘA, CAIET, CARTE, CARTONA, CLIPS, COLIȚĂ, LEGĂTORIE, LEGA, VOLUM ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BROȘĂ: BROȘA.
BROȘĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BRÓȘĂ, broșe, s.f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. - Din fr. broche.Sursa : DEX '98 bróșă s. f., g.-d. art. bróșei; pl. bróșeSursa : ortografic BRÓȘ//Ă \~e f. 1) Bijuterie, prevăzută cu un ac pentru a putea fi fixată la o haină (rochie, bluză etc.). 2) Unealtă cu care se prelucrează suprafețele pieselor metalice. 3) med. Tijă specială, folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. [G.-D. broșei] /Sursa : NODEX BROȘĂ s. f. 1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc. 2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. * schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. 3. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 4. unealtă folosită la mașina de broșat. (< fr. broche)Sursa : neoficial BRÓȘĂ s.f. 1. Bijuterie pe care femeile o poartă prinsă într-un ac la rochie, la șal etc. 2. Unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ** Schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. ** Tijă folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 3. Unealtă folosită la mașina de broșat. [< fr. broche].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru BROȘĂRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru BROȘĂ. Mateiu Caragiale - Sub pecetea tainei ... față plin, cu nas și ochi mici, cu mustăcioara cânepie, tunsă"... "Câțiva ani, cucoana Lina, așa o chiamă pe văduvă, a purtat o broșa cu fotografia lui, dar nu pe smalț; de hârtie, cu sticlă deasupra. Din ce în ce chipul a ieșit, până nu s-a ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BROȘĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru BROȘĂ. ... BROȘÁRE , broșări , s . f . Acțiunea de a broșa ; broșat ^1 , legat ^1 . - V. broșa ... BROȘÁT^2 , - Ă , broșați , - te , adj . ( Despre broșuri , cărți , caiete etc . ) Cu cojile sau foile așezate și legate împreună ( într - o copertă moale ) . - V. broșa . BROȘÁT^1 s . n . Broșare . - V. broșa BROȘÁ , broșez , vb . I . Tranz . 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri , ale unei cărți , ale unui caiet etc . ( punându - le într - o copertă moale ) . 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal , găurind - o sau șănțuind - CAIÉT , caiete , s . n . 1. Fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună , folosită la scris , desenat etc . 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii , note , informații ( dintr - un anumit domeniu de CÁRTE , cărți , s . f . I. 1. Scriere cu un anumit subiect , tipărită și legată sau broșată în volum . 2. Fig . Cunoștințe de scriere și de citire ; învățătură , știință , cultură . Ai carte , ai parte . 3. Registru . II. 1. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Carnet cu date personale , care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi . Carte de membru . 2. Bucată de carton , cu însemnări scrise sau tipărite , căreia i se dau diferite întrebuințări : pentru corespondență ( carte poștală ) , ca permis de intrare la un concert , la o bibliotecă ( carte de intrare ) , indicând numele ( profesiunea , adresa etc . ) unei persoane ( carte de vizită ) etc . III. ( Înv . și pop . ) 1. Scrisoare . 2. Ordin scris , emis de o autoritate . 3. Act scris , document ; ... CARTONÁ , cartonez , vb . I . Tranz . A lega o carte , un caiet etc . în scoarțe de carton ^1 ( 1 ) ; a broșa CLIPS , clipsuri , s . n . 1. Obiect de podoabă ( agrafă , broșă , cercel ) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc . 2. Piesă formată din două elemente , care se asamblează și se desfac cu COLÍȚĂ , colițe , s . f . 1. Coală de carte sau de revistă , tipărită și fălțuită , înainte de a fi legată sau broșată ; fasciculă . 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s - a lansat emisiunea respectivă . - Coală + suf . - LEGĂTORÍE , legătorii , ( 1 ) s . f . 1. Atelier sau secție dintr - o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți , reviste etc . 2. Meseria legătorului de cărți . - Legător + suf . - ... să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna ... VOLÚM , volume , s . n . I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp . 2. Masă de apă debitată de o fântână , de un izvor , un râu , un fluviu . 3. Cantitate de bunuri economice ; proporțiile unei activități . 4. Forță , intensitate , amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical . II. Carte ( legată sau broșată ) având în genere mai mult de zece coli de tipar ; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară ; tom . [ Pl . și : ( înv . ) |
||