|
||
Vezi și:CĂMINAR
... Mai multe din DEX...
CAMĂNĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CÁMĂNĂ, camene, s.f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb. - Din sl. kamen? "piatră".Sursa : DEX '98 cámănă s. f., g.-d. art. cámenei; pl. cámeneSursa : ortografic CÁMĂN//Ă^2 \~e f. înv. Impozit anual plătit domniei de proprietarii de cârciume. /Sursa : NODEX CÁMĂN//Ă^1 \~e f. Odgon la năvoade sau la uneltele de pescuit de care se prind greutățile pentru a putea pescui pe fundul apei. /Sursa : NODEX cámănă, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o majă). 2. impozit pe cârciumi, pivnițe, poloboace etc. 3. setcă pentru cegă.Sursa : arhaisme cámănă (-ne), s.f. - 1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. - 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se plătea după greutate, pe miere. Întrucît acest produs se vindea la început în cîrciumi, numele s-a extins apoi la impozitul plătit pentru vinul vîndut în localurile publice. - Var. camenă. Sl. kamen? "piatră, greutate". După Cihac, II, 39, din sb. komina "tescovină", ceea ce pare mai puțin probabil. - Der. cămănăr, căminar, s.m. (perceptor de impozite); mare căminar, s.m. (căpetenie a căminarilor, boier de rangul doi, fără drept de a lua loc la sfat; în 1834 rangul său a fost asimilat gradului de căpitan); căminărie, s.f. (îndeletnicirea de căminar); căminărit, s.n. (nume care se dădea în Muntenia dării care în Moldova se numea camănă, rentă a marelui sfetnic, și începînd cu sec. XVIII a marelui paharnic).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAMĂNĂRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CAMĂNĂ. ... căminari , s . m . Slujitor însărcinat , în evul mediu , în Moldova și apoi în Țara Românească , cu perceperea unor dări ( la început numai pe vânzarea cerii ) . - Camănă |