|
|
||
|
Cuvântul CARACTERISTICA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: CARACTERISTIC,CARACTERISTICĂ Vezi și:ABSTRACTIZARE, ADIPOS, ATIPIC, BANDĂ, BAZEDOVIAN, CADASTRU, CLASIC, DEMATERIALIZA, DOINĂ, EXEMPLU, MANSARDAT ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CARACTERISTICA: CARACTERISTICĂ, CARACTERISTICĂ.
CARACTERISTICA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S.f. Partea întreagă a unui logaritm. 4. S.f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S.f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. - Din fr. caractéristique.Sursa : DEX '98 Caracteristic ≠ necaracteristicSursa : antonime CARACTERÍSTIC adj. 1. definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură \~.) 2. v. obișnuit. 3. v. reprezentativ. 4. v. semnificativ.Sursa : sinonime característic adj. m., pl. característici; f. sg. característică, pl. característiceSursa : ortografic CARACTERÍSTI//C \~că (\~ci, \~ce) Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; propriu. /Sursa : NODEX CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. * mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique)Sursa : neoficial CARACTERÍSTIC, -Ă adj. Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [Cf. fr. caractéristique].Sursa : neologisme CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însușire. 2. (TEHN.) v. parametru.Sursa : sinonime característică s. f., g.-d. art. característicii; pl. característiciSursa : ortografic CARACTERÍSTI//CĂ \~ci f. 1) Trăsătură predominantă proprie unei ființe sau unui lucru, fenomen etc.; însușire tipică; semn distinctiv. 2) mat. Parte întreagă a unui logaritm. 3) fiz. Reprezentare grafică a dependenței unei mărimi în funcție de o anumită variabilă. /Sursa : NODEX CARACTERÍSTICĂ s.f. 1. Caracter predominant propriu unei ființe, unui lucru, unui proces etc.; însușire tipică. 2. Partea întreagă a unui logaritm. 3. Curbă reprezentând modul în care variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. ** Mărime sau element care determină dintr-un anumit punct de vedere modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristică statistică = trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caractéristique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTERISTICARezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru CARACTERISTICA. ABSTRACTIZÁRE , abstractizări , s . f . Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării ; abstracție V. ADIPÓS , - OÁSĂ , adipoși , - oase , adj . Care prezintă caracteristicile grăsimii , de grăsime ; ATÍPIC , - Ă , atipici , - ce , adj . Care se abate de la caracteristicile obișnuite , de la tipul BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ... BAZEDOVIÁN , - Ă , bazedovieni , - e , adj . ( Rar ) Care prezintă caracteristicile bolii lui CADÁSTRU s . n . 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare , cu toate caracteristicile lor ; p . ext . serviciile care efectuează aceste lucrări . 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru ( CLÁSIC , - Ă , clasici , - ce , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice , artistice ) Care servește ca model de perfecțiune , care poate fi luat drept model ; p . ext . care este scris după canoanele obișnuite , tradiționale . 2. Care concentrează caracteristicile ( bune sau rele ale ) unui lucru , ale unei acțiuni , ale unei situații etc . ; tipic , caracteristic ; care este folosit în mod curent . Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului , privitor la DEMATERIALIZÁ , dematerializéz , vb . I . Tranz . și refl . A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia . [ Pr . : - ri - DÓINĂ , doine , s . f . Poezie lirică specifică folclorului românesc , care exprimă un sentiment de dor , de jale , de revoltă , de dragoste etc . , fiind însoțită , de obicei , de o melodie adecvată ; specie muzicală a creației folclorice românești , având caracteristicile de mai sus . - Et . EXÉMPLU , exemple , s . n . 1. Ceea ce servește drept model , ceea ce servește pentru a ilustra ceva ; persoană care , prin calitățile sale , poate servi drept model ; pildă . 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi , citat pentru a lămuri , a sprijini o idee , o MANSARDÁT , - Ă , mansardați , - te , adj . ( Despre locuințe , încăperi ) Care se găsește la mansardă sau are caracteristicile de construcție ale mansardei ; care are Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||