|
||
CARACUDĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CARACÚDĂ, caracude, s.f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ** Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). - Din bg. karakuda.Sursa : DEX '98 CARACÚDĂ s. (IHT.) 1. v. albitură. 2. (Carassius carassius) caras, (reg.) obleț, sorean.Sursa : sinonime caracúdă s. f., g.-d. art. caracúdei; pl. caracúdeSursa : ortografic CARACÚD//Ă \~e f. 1) Pește dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat și cap mic; caras. 2) Nume dat oricărui pește mărunt. 3) fig. Persoană fără valoare. /Sursa : NODEX caracúdă (-de), s.f. - 1. Pește de baltă (Carassius vulgaris). - 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. - 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CARACUDĂRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CARACUDĂ. Alecu Donici - Nada și chiticul ... fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie un om bun. La heleșteu, nu mare, în unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales răbdare... De multe ori ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan şi Vidra Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu Poemă dramatică în cinci cânturi "Mărirea deșartă și iubirea de arginți, acestea sunt nește neputințe iuți ale sufletului..." Cuprins 1 DEDICAȚIUNE 2 CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN 3 CÂNTUL II - RĂZBUNAREA 4 CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC 5 CÂNTUL IV - ÎNCĂ UN PAS 6 CÂNTUL V - MĂRIREA DEDICAȚIUNE Soției mele Iulia Petriceicu Hasdeu Cumplita sărăcie ș-invidia vicleană Danțau în jurul meu: În inimă durere, ș-o lacrimă pe geană, Și-n piept suspinul greu! Tu, însă, ca o lampă rămasă mângâiere Cînd faclele s-au stins, Cu-o rază de iubire sorbeai acea durere, Secai amarul plâns! Suspinul singur numai îmi sta mereu în cale: Oftam făr'să voiesc, Ca umbrele, ce-n fața luminii matinale De noapte ne-amintesc. În zilele acelea de sumbră poezie, Cu-o mână-n mâna ta, Am scris această dramă, ce-n viață-mi o să fie Ca floarea "nu-m-uita"! În stalactit se-ncheagă o undă, picurată, P-o stâncă ne-ncetat; Așa oftarea-mi lungă aice-i închegată Suspin cristalizat! Mânia mizantropă a omului în goană, Sarcasmul infernal Le vezi în astă ... |