Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONLOCUIRE, CON-, CONLOCUITOR ... Mai multe din DEX...

CONLOCUI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. - Con^1- + locui (după fr. cohabiter).

Sursa : DEX '98

 

conlocuí vb. ? locui

Sursa : ortografic

 

A CONLOCU//Í \~iésc intranz. A locui împreună; a conviețui; a coabita. [Sil. -cu-i] /con- + a locui

Sursa : NODEX

 

CONLOCUÍ vb. IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după fr. cohabiter].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONLOCUI

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CONLOCUI.

CONLOCUIRE

... CONLOCUÍRE , conlocuiri , s . f . ( Înv . ) Faptul de a conlocui ; coabitare . - V. conlocui

 

CON-

... CON - ^1 - ^1 Element de compunere însemnând " împreună cu " , care servește la formarea unor substantive ( conșcolar , coreferent ) , a unor verbe ( conlocui

 

CONLOCUITOR

... CONLOCUITÓR , - OÁRE , conlocuitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește împreună cu altcineva . [ Pr . : - cu - i - ] - Conlocui