|
|
||
|
Vezi și:DEȘTEPTA,
ȚINE,
ÎNTOTDEAUNA,
CULT,
DEODATĂ,
HĂT,
TOTDEAUNA,
DEOCAMDATĂ,
IAR,
SEAMĂ,
ȘPERȚ
... Mai multe din DEX...
DA DE - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru DA DERezultatele 1 - 10 din aproximativ 1719 pentru DA DE. Ion Luca Caragiale - Da... nebun! ... Ion Luca Caragiale - Da... nebun! Da... nebun! de Ion Luca Caragiale Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinții Nici o favoare... Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minții; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin lume, Dar, trainic, las în viitor Un semn, o glorie, unnume Acestui imbecil popor! Să lingușesc ... mi-au zis mișeii. “Da, sunt nebun!â€� răspuns-am eu… Ca voi strigau și fariseii Crucificând un Dumnezeu! Tenebre fără fund mă-nghită, De-oi face din divina harfă O palidă prostituată Și din cântarea mea o marfă! Pe coardele acestei lire, Voi întona un cânt sublim: Poet sunt ... Constantin Mille - Dați-mi pace ... Constantin Mille - Daţi-mi pace Dați-mi pace de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Dați-mi pace, dați-mi pace, Sau mai bine, dați-mi vin Ca în el să-mi uit desgustul ... Vreți să vegetați pe lume Ca și arborii să fiți Si de bine și principii Nu vi-i greu să mai vorbiți? Ce-mi strigați de libertate, De patriotismul sfânt Când vândut-ați mamă, soră Și-al străbunilor mormânt. Libertatea-i punga voastră, Punga-i sacrificiul vostru, Cine nu-i ca voi la ... Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă ... Mihai Eminescu - Daţi-mi arpă de aramă Dați-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad Voi să cânt ca largul vad Sau c-a lumei sântă dramă Sau ca răcnetul din iad. Dați-mi cupa cea de ... cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La români!" La români! Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba slavă Au venit și-au revenit Dar cu toți s-au nimicit, O câmpie de ... vie Poartă jugul cel de lemn Sub al barbarilor semn, Multe semne de sclavie Și de viață nici un semn. Să cânt țărei... Legei făr' Grigore Alexandrescu - Te mai văzui o dată ... Grigore Alexandrescu - Te mai văzui o dată Te mai văzui o dată de Grigore Alexandrescu Te mai văzui o dată, ființă de iubire, O înger ce slăvesc! Și ceasurile repezi, și scumpa ta zâmbire, Cu suflet, cu viața sunt gata să plătesc. În valurile-acelea de lume încântată, În care ne-am găsit, În vesele cadrile, în sala luminată, Stam singur și mâhnit. Plăcerea, frumusețea, podoabe felurite, Tot era în zadar ... preajmă-mi trecea cu repejune, Trist, rece mă găsea, Și mă gândeam la vremea care în veci n-apune În pomenirea mea. Atunci intrași! Deodată, de pe a mea vedere Se ridică un nor: Te presimții; îmi spuse a ta apropiere Un aer de amor. Zambila primăverii așa ea ne împarte Desfătător miros, Așa dulcele-i suflet se simte de departe, În aer răcoros. Și inimile noastre, și ochii se-ntâlniră; Simții ce pătimești; Un zâmbet trist mi-o spuse; cu tine îmi zâmbiră Puterile ... gândirea, Tu făceai să trăiesc. Roua buzelor tale sufletul răcorește, Dă viață și plăceri: Sub umedele-ți gene e un foc ce topește Tot felul de dureri. Dar depărtat ... ... Mihai Eminescu - De-oi adormi De-oi adormi... (variantă) de Mihai Eminescu De-oi adormi curînd În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat ... mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Cînd pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. Să treacă lin prin vînt ... floarea. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de Miron Costin - De neamul moldovenilor ... Miron Costin - De neamul moldovenilor De neamul moldovĂ©nilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor de Miron Costin Cuprins 1 Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ 2 Cap. I - de Italia 3 Capul al doilea - Pentru împărăiia râmului 4 Capul al treilea - De Dachiia 5 Capul al patrulea - De Traian-împăratul 6 Cap al cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce suntu și de lĂ©ge creștinească, de unde au luat 8 Cap al șeptilea și cel de pre urmă - vini rândul a arăta cât au trăit aceste locuri cu oameni după descălicarea lui Traian cu românii de la Italiia Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ Către cititoriu Începutul țărâlor acestora și neamului moldovenescÅ și muntenescÅ și câți sunt și în ... greu a răbda, dară în vĂ©ci? Eu voi ... Mihai Eminescu - Să țin încă o dată... ... Mihai Eminescu - Să ţin încă o dată... Să țin încă o dată... de Mihai Eminescu Să țin încă o dată Mânuța ta la piept Și-n ochii tăi să caut Întrebător și drept. O strâns-îmbrățișare  Vis ... de foc  Ș-apoi să plec în lume, Copil făr- de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de Alexandru Macedonski - De-mi spui... ... Alexandru Macedonski - De-mi spui... De-mi spui... de Alexandru Macedonski Publicată în Contemporanul , I, 5, septembrie 1881, p. 180, datată: "1881, aug. în 23", semnată Luciliu. De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom, De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om, De-mi spui unde să află ființa prea putinte Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte, De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa, De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca, De Mihai Eminescu - De-oi adormi... ... Mihai Eminescu - De-oi adormi... De-oi adormi... (variantă) de Mihai Eminescu De-oi adormi curînd În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat ... mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Cînd pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. Să treacă lin prin vînt ... floarea. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș ... Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiş De vorbă cu un afiș de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , II, 577, 26 iulie 1910 p. 1. Un afiș uzat, găsit într-o carte, mi-aduce aminte de teatrul vechi și de actorii lui, și mă gîndesc cu ce plăcere mergea lumea la teatru pe vremea aceea, cînd toaleta era de rigoare și cucoanele se găteau ca de bal, ca să vadă și să fie văzute. Era o întrecere între frumoasele de atunci, și pregătirile începeau cu ceasuri înainte. Părul era pus în papiliote de dimineață, fierele de frizat pentru zuluf uri, cari se purtau de-a lungul tîmplelor, stau gata la locul lor. Inelele scumpe, cerceii și brățările erau scoase din bisactele, rochiile încercate și potrivite, și slujnicile ... dormea acum somnul cel din urmă. Mîni grațioase și înmănușate puteau să bată și să cheme, căci mortul ar fi rămas surd la aplauzele atît de iubite într-o vreme. O mască tragică, lipsită de carminul întineritor și de pudra dătătoare de aparențe, care era Madame Lașcu, apăru într-un gang, desenă o siluetă neagră și dispăru. Fața-i era plînsă de adevărate lacrimi, și nu de ... Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult ... Unsuros? — Unsuros ș-alunecos... Și-a scăpat pe gât în jos! Să știi, mamă, c-a fost vreun baboi. — Da, mamă! — Vai de noi! — Haide de te hodinește, puiul mamei! — Haide să mă hodinesc, mama puiului! * ...O lună... — Mi-e greață, mamă. — Baboiul, mamă. ...trei luni... — Crește ... Și dă și dă, și-i învârtește, șoptește, dăscălește, îi descântă, îi vrăjește. — Patruzeci de bobi, bine știți, bine-mi ghiciți; de-o hi de deochi, din uitătură, ori din apucătură, pe știute, ori neștiute, pa văzute, ori nevăzute! de-o hi alb, de-o hi negru, ori pistriț, de-o hi balaoacheș, de-o hi oacheș ori plăviț, de-o hi mare, de-o hi mic, de-o hi uriaș, de-o hi pitic, de-o hi subțire ori frumos, de-o hi gros, urât și burtos! de-o hi nărod, de-o hi cu cap, ori nătot, ori harap! ori cuminte, ori buimac, hie turc, hie turleac, ori lunatic, palavatic și zănatic! de-o hi așa! aminterea ețeter.!... Pe urmă, pune fruntea la două dește și zice: — Măria-ta, să aducă un hârdău, nou, da ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DA DERezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru DA DE. ... a se stârni , a se dezlănțui . 3. Refl . A deveni conștient , a ajunge să înțeleagă , să - și dea seama de ... II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi ... lege ) . 6. Refl . și intranz . ( De obicei cu determinările " bine " , " tare " , " dârz " ) A se menține în condiții bune , a nu se da bătut , a nu se lăsa înduplecat ; a rezista . 7. Refl . și tranz . A se afla sau a face ... sau o stare indicată de determinare , cu valoarea stilistică a unui prezent de durată ) A face să dureze , să se manifeste . De bucurie ținu masa trei zile . 2. ( În loc . vb . ; cu sensul dat de ... ... ÎNTOTDEAÚNA adv . 1. În tot timpul , mereu , oricând . 2. De fiecare dată , în orice ocazie ; p . ext . de ... CULT ^2 , - Ă , culți , - te , adj . 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe ; instruit . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) De care dă dovadă omul cult ( 1 ) ; care are caracter savant , cărturăresc . 3. ( În opoziție cu popular ; despre muzică , poezie , literatură etc . ) Creat de un autor instruit . CULT ^1 , culte , s . n . 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase ; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni ... ... DEODÁTĂ adv . 1. Pe neașteptate , brusc , subit . 2. În același timp , simultan , concomitent . 3. ( Reg . ) Deocamdată . - De ... HĂT adv . ( Reg . ; însoțește adjective , adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal , dându - le valoare de superlativ ) De ... TOTDEAÚNA adv . 1. În tot timpul ( de până acuma ) ; mereu , pururea , necontenit , oricând . 2. De ... DEOCAMDÁTĂ adv . Pentru moment , în mod provizoriu . - De ... IAR adv . , conj . I. Adv . 1. Încă o dată , din nou ; iarăși . 2. De ... SEÁMĂ s . f . 1. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de calcul mintal , o judecată , o constatare , o observație ) De bună seamă = desigur , fără îndoială . Mai cu seamă = mai ales , îndeosebi . A - și da seama = a constata , a se lămuri , a pricepe . A lua seama ( sau seamă ) = a ) a ... înțelege , a se lămuri . ( Pop . ) A - și lua seama = a se răzgândi . 2. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de folos , interes , grijă ) Pe seama ( cuiva ) = a ) în folosul sau în interesul ( cuiva ) ; b ) în sarcina ( cuiva ) , asupra ( cuiva ) . A lăsa ... sau în seama cuiva ) = a da ( sau a lăsa ) în paza , în grija , în posesia cuiva . A lua seama ( de cineva ) = a se ocupa , a se îngriji ( de cineva ) . A ține seama ( sau , rar , seamă ) de cineva ( sau de ceva ) = a lua în considerație , a avea în vedere pe cineva ( sau ceva ) . 3. Însemnătate , importanță ; vază , faimă . 4. Fel , gen ... ... ȘPERȚ , șperțuri , s . n . 1. ( De obicei construit cu verbe ca " a da " , " a lua " , " a primi " ) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite , incorect și ilegal , cuiva , pentru a - i câștiga bunăvoința , în special pentru a - l determina să - și îndeplinească ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||