A r c h e u s . r o

Sursa : NODEX

Sursa : neologisme

Sursa : etimologic

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru DELICATĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru DELICATĂ.

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

... se va fi deschis, credem, drumul limpede pentru a simți accentele și valorile acestui roman de analiză, atât de minuțios și atât de delicat. Cadrilul acesta pasional, cu doi pași înainte și opt înapoi, este plin de farmecul lucrurilor care au fost. Asupra figurilor din trecut ne înduioșăm în ...

Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit

... biografie, în sfârșit de Paul Zarifopol G. Călinescu: Viața lui Mihai Eminescu De câțiva ani biografia e înnămolită în o situație delicată. Oamenilor cu spirit delicat, adică, ea li se arată în primejdie de a deveni o specie literară inferioară. Cu puterea deosebită pe care le-o dă momentul ... a istoricului Călinescu. Discuția informațiilor este scrupulos erudită; reconstituirea istorică o înalță, cu pătrundere de artist, un spirit care nu face un pas fără controlul delicat, precis, de izvoare. Cum era de așteptat, mahalaua literaților și semiliteraților a îmbâcsit amintirea lui Eminescu, nu numai cu interpretări vulgar și strâmb ...

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere 16 [Foarte multă văz plăcere] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Foarte multă văz plăcere     La a tuturor părere,     Hotărînd cu o pornire,     Făr' d-a face osebire :     Cum că lucruri delicate     Trei se află-n lume date     Care pot să îndulcească     O vedere omenească.     Zic : c-o apă și-o verdeață     Și un chip frumos la față     Au fireasc-a lor putere     Să mîngîie o vedere.     Arătînd că pot să facă     Orice suflet ca să placă,     Și cusur să nu rămîie     Pe cît simte să-l mîngîie.     Dar o minte cu simțire,     Delicată și supțire,     Vrînd acestea să le-adune,     Face judecăți mai bune ;     Nu dă făr' de cercetare     Privileghiu așa mare :     Tot un fel sînt cîte trele     Dopotrivă între ele.     Căci la apă și verdeață     Și dă este vro dulceață,     Dar o știm cu legătură     Într-un fel dă la natură.     Dînd dă obște o plăcere     La a tuturor vedere,     Și mai mult nu se-nmulțește,     Nici mai scade, nici mai crește.     Iar viind la frumusețe,     Aici voi, idei istețe !     Căci intrăm în adîncime     Și dă tălmăciri mulțime.     Vedem chipuri milioane,     Dar ...

Alexandru Macedonski - Rondelul crinilor

Alexandru Macedonski - Rondelul crinilor Rondelul crinilor de Alexandru Macedonski În crini e beția cea rară Sunt albi, delicați, subțiratici, -- Potirele lor au fanatici -- Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvăratici, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea

Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona

Dimitrie Anghel - În expoziţia lui Verona În expoziția lui Verona de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul VI. 47. 18 nov. 1907, p. 961—963. Nu țin să precizez o formulă de artă. Sînt destui critici savanți cari, din două linii și trei culori, vor zidi un sistem, vor înjgheba o problemă, opunînd asemănări sau stabilind comparații. Da, sînt destui cari se vor tăvăli prin cobalt sau indigo, etalîndu-se pe paleta bietului pictor, ca, în sfîrșit, să-și afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să însemn aci sînt numai impresiile primite direct, bucuria sufletească ce mi-a dat-o o oră trăită în expoziția deschisă de curînd la Ateneu. Las la o parte pentru astăzi delicatele acuarele ale d-lui Grant, care expune alături, și trec în sala unde domnește Verona. Pe vremea asta tristă și ploioasă, în care negurile stăpînesc și toate s-arată sub formă de pată și umbră, este o adevărată mulțumire să te izolezi în lumea asta minunată de culori. Aci Moldova noastră toată se dezvăluiește ochiului, și amintirile obscure păstrate de demult se redeșteaptă și ...

Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X

... Ludovic XIV, Domnul X are, în materie de artă și gust, le point dhonneur strașnic de sensibil are un fel de al șaselea simț, mai delicat decât toate celelalte: simțul cultural național. Domeniul acestui simț este domeniul pasiunilor celor mai vehemente ale domnului X. Ca toate pasiunile, chiar cele mai nobile ...

Paul Zarifopol - Popi

... de energică vocație, siguranță de virtuoz deplin rutinat. Prezentarea ingenioasă a motivelor, amplificarea lor prin insistențe savante, abilitatea în tranziții și contraste, echilibrul delicat între plastic și dramatic, unitatea în care sunt atât de corect ținute culori și desene, și, peste tot stăpânitoare, sobrietatea elegantă, înscriu povestirea lui Teodor ...

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

Paul Zarifopol - Artă şi virtuozitate Artă și virtuozitate de Paul Zarifopol Note elementare Între răzoare de spanac, / Varză roșie și ardei... / Ascult un cântec de pitpalac, / Văd focul sub căldare la bordei. / Văd și șanțurile în lung și lat / În care argintul apei seacă, / Tot cerul e un argint viu picurat. / Luna stă între cer și o creacă, / Un fluier se îngână cu pitpalacul / Și un greier se întrece într una. / Ce e mai frumos e spanacul / Și pe urmă luna. Se vede ușor: în aceste strofe sunt o sumă de idei nepermise. Zarzavaturile și, mai întâi, tocmai spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu picurat. Și luna neapărat. Dar: Ce e mai frumos, e spanacul și pe urmă luna asta ce e? Răspunde știința literaturii: aceasta e intervenție ironică, farsă, atitudine antilirică. Vezi bine. Totuși, e permis a bănui că intenția ironică, atitudinea antilirică, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute și veșnice; nici măcar în versuri. Să fie morala versurilor mai definitivă decât ...

Ștefan Octavian Iosif - Cârlova

Ştefan Octavian Iosif - Cârlova Cârlova de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Văzut-ați voi, cînd primăvara vine, Acele flori plăpînde, delicate, Care,-nflorite-abia, mor împăcate, Vestind albastrul zilelor senine ? Așa, poetul unor vremi uitate Solit a fost de armonii divine Ce-au fermecat o clipă din ruine Tîrgoviștea cu vechile-i palate. Cu el venea o-ntreagă primăvară De cîntece, dar fu ursit să piară... Trist sol sfios al zărilor albastre, Simțind că moartea timpurie-l darmă, Aruncă-n zorii deșteptării noastre Întîiul glas de trîmbiță de-

Ștefan Octavian Iosif - Mănușa (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Mănuşa (Iosif) Mănușa de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif În fața grădinii sale cu lei, Când gata-i să-nceapă lupta de fiare, Stă regele Francisc pe tron. În preajmă-i stâlpii coroanei, Și de jur împrejur, pe înaltul balcon, Cunună de mândre femei. Și la un semn s-a deschis colivia, Și grav, în arenă, un leu Își poartă mândria Și caută mut, de jur împrejur, Căscând fioros. Își scutură coama-ncurcată Și se încovoaie o dată, Apoi se culcă jos. Și regele dă un semn iară, Și prin poarta cealaltă Un tigru sălbatic saltă. Cum vede pe leu, răcnește Și în cerc, fricos, îl înconjoară Cu limba-ncordată-n afară, Cu coada vâlvoi Și sforăie turbat, furios Și mârăie dârz, apoi Se culcă alăturea, jos. Și craiul mai dă un semnal, Și pe două guri colivia Stupește doi leoparzi deodată. Ei cad furtunatici, cu lăcomia De luptă-ndrăzneață, Pe tigru năval, Acesta turbat îi înhață Cu laba-ncruntată, Dar leul în sus Se-nalță urlând, și toți s-au supus. Și tac îmbufnate, În cerc întinse, De setea sângelui aprinse Felinele înfricoșate. Atunci, din balcon Cade-o mănușă din mâini ...

Alecu Donici - Calul și măgarul

Alecu Donici - Calul şi măgarul Calul și măgarul de Alecu Donici Păstorul unor oi, pe lângă turma sa Avea un cal și un măgar. Din întâmplare el găsește o harșa, Cusută tot în fir și în mărgăritar. Harșaua, precum știu acei ce merg călare, Se cade calului spre înfrumusețare. Păstorul însă-au socotit Că calul e destul de fire-mpodobit Și au găsit cu cale, Stăpân fiind pe ale sale, Să puie pe măgar harșaua delicată. Dar au ieșit în faptă Că prostul de măgar, nesocotind ce poartă Și nedeprins a fi-mbrăcat, Cu scumpa lui harșa în bahnă au intrat; S-au tăvălit, s-au răcorit Și chiar ca un măgar de glod plin au ieșit. Din fabulă e lămurit, Cum că păstorul au greșit, Iar el o da la întâmplare. Eu însă socotesc: că calul, deși are Nărav de tăvălit când este asudat, Dar nu se bagă-n glod, și cum s-au ridicat Îndată de pe el tot colbu-i

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DELICATĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru DELICATĂ.

DELICAT

DELICÁT , - Ă , delicați , - te , adj . 1. ( Despre ființe și lucruri , cu privire la forma , la aspectul lor ) Fin , gingaș , subțirel , grațios ; p . ext . fragil ; ( despre ființe ) plăpând , șubred , slăbuț . 2. De calitate bună ( în ceea ce privește finețea materialului și a execuției ) . 3. ( Despre oameni și despre manifestările lor ; adesea adverbial ) Plin de atenție , de grijă ; lipsit de asprime , de brutalitate , prevenitor . 4. ( Despre probleme , situații etc . ) Care cere mare băgare de seamă , prudență , rezervă , subtilitate ;

DELICATEȚE

... DELICATÉȚE , delicateți , s . f . Însușirea a ceea ce este delicat

DELICATEȚĂ

DELICATÉȚĂ s . f . v .

ÎNGUST

... ÎNGÚST , - Ă , înguști , - ste , adj . 1. Care are lățime mică ( în raport cu lungimea ) . 2. Subțire , delicat

BUBĂ

BÚBĂ , bube , s . f . 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele . 2. Fig . ( Fam . ) Punct slab , parte delicată , dificilă a unei

DIAFAN

DIAFÁN , - Ă , diafani , - e , adj . ( În limbaj poetic ) Foarte puțin dens , foarte subțire , lăsând să străbată lumina , fără a permite distingerea clară a formelor și a contururilor ; ( despre față și mâinile omului ) cu pielea fină , delicată , palidă ( lăsând să se străvadă vinișoarele albastre ) . [ Pr . : di -

DOLCE

... DÓLCE adv . ( Muz . ; indică modul de execuție ) Delicat

DUIOȘIE

DUIOȘÍE , duioșii , s . f . 1. Simțire gingașă , delicată , pornită din inimă ; gingășie . 2. Melancolie , tristețe , jale . [ Pr . : - du - io - ] - Duios + suf . -

DULCE

... De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut ...

EFEMINAT

... EFEMINÁT , - Ă , efeminați , - te , adj . ( Rar ) Cu aspect sau caracter feminin , delicat

FIN

... Persoană considerată în raport cu nașii săi ( de botez sau de cununie ) . FIN ^1 , - Ă , fini , - e , adj . 1. Care este foarte mic ; ( mic și ) delicat , plăcut la aspect , gingaș . 2. De ( cea mai ) bună calitate ( în ce privește materialul și execuția ) . 3. Fig . ( Despre idei , gânduri ) Subtil , ingenios ; ( despre organe ...

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...