Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PARAMIMIE, AFECT, CAPRICIU, COMPLEXUAL, EMOTIV, IMPULSIE, POLIPNEE, RINENCEFAL ... Mai multe din DEX...

EMOȚIONAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] - Din fr. émotionnel.

Sursa : DEX '98

 

EMOȚIONÁL, -Ă adj. propriu emoțiilor; provocat de emoție; care provoacă emoție; emotiv (I). (< fr. émotionnel, germ. emotional)

Sursa : neoficial

 

EMOȚIONÁL adj. v. afectiv.

Sursa : sinonime

 

emoționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. emoţionáli; f. sg. emoționálă, pl. emoționále

Sursa : ortografic

 

EMOȚIONÁL \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emotiv. Stare \~ă. 2) Care se bazează pe emoții; care este provocat de emoții. Impresii \~e. 3) (despre persoane) Care vădește emoții. Fire \~ă. /Din emoție

Sursa : NODEX

 

EMOȚIONÁL, -Ă adj. Care este propriu emoțiilor; de emoție, emotiv. [Cf. fr. émotionnel].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EMOȚIONAL

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru EMOȚIONAL.

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

Paul Zarifopol - Artă şi virtuozitate Artă și virtuozitate de Paul Zarifopol Note elementare Între răzoare de spanac, / Varză roșie și ardei... / Ascult un cântec de pitpalac, / Văd focul sub căldare la bordei. / Văd și șanțurile în lung și lat / În care argintul apei seacă, / Tot cerul e un argint viu picurat. / Luna stă între cer și o creacă, / Un fluier se îngână cu pitpalacul / Și un greier se întrece într una. / Ce e mai frumos e spanacul / Și pe urmă luna. Se vede ușor: în aceste strofe sunt o sumă de idei nepermise. Zarzavaturile și, mai întâi, tocmai spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu picurat. Și luna neapărat. Dar: Ce e mai frumos, e spanacul și pe urmă luna asta ce e? Răspunde știința literaturii: aceasta e intervenție ironică, farsă, atitudine antilirică. Vezi bine. Totuși, e permis a bănui că intenția ironică, atitudinea antilirică, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute și veșnice; nici măcar în versuri. Să fie morala versurilor mai definitivă decât ...

 

Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui

Titu Maiorescu - Eminescu şi poeziile lui Eminescu și poeziile lui de Titu Maiorescu 1889 Tânăra generație română se află astăzi sub influența operei poetice a lui Eminescu. Se cuvine dar să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere și să încercăm totdeodată a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strălucire ultima fază a poeziei române din zilele noastre. Pe la mijlocul secolului în care trăim, predomnea în limba și literatura română o tendență semierudită de latinizare, pornită din o legitimă revendicare națională, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrăinări între popor și clasele lui culte. De la 1860 încoace datează îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care știe să deștepte gustul pentru poezia populară, se continuă și se îndeplinește prin cercetarea și înțelegerea condițiilor sub care se dezvoltă limba și scrierea unui popor. Fiind astfel câștigată o temelie firească, cea dintâi treaptă de înălțare a literaturei naționale, în legătură strânsă cu toată aspirarea generației noastre spre cultura occidentală, trebuia neapărat să răspundă la două cerințe: să arete întâi în cuprinsul ei o parte din cugetările și simțirile care agită deopotrivă ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice

... nu a națiunii întregi, apoi a elementelor celor mai culte și simțitoare, e un entuziasm, e o ridicare a diapazonului emoțional al unei însemnate părți din națiune, care devine un teren foarte favorabil pentru crearea artistică. O mulțime de oameni sunt însuflețiți de același ideal, au ...

 

Ion Luca Caragiale - Câteva păreri

Ion Luca Caragiale - Câteva păreri Câteva păreri de Ion Luca Caragiale Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne — să lăsăm încolo orice modestie; căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuția prea degrabă: ei! atunci de unde ar mai țâșni adevărul? Așa, de exemplu, multe ilustrațiuni literare au discutat vreo cinci ani cu înaltă căldură asupra întrebărilor: Artă pentru artă? sau artă cu tendență?? Rezultatul aprigei lupte a fost că fiecare dintre polemiști a rămas să împărtăsească până la urmă opinia sa proprie. De ce? Pentru că și atunci s-a vorbit despre toate, despre toate, afară de un singur lucru, care, după părerea mea, ar trebui și el pomenit măcar în treacăt. Mă rog, câteva întrebări: Au tendență piesele lui Shakespeare? — Desigur, nu. Dar Tacit?... dar Divina Comedie?... Ba bine că ...

 

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EMOȚIONAL

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru EMOȚIONAL.

PARAMIMIE

PARAMIMÍE , paramimii , s . f . ( Med . ) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului ; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale

 

AFECT

AFÉCT , afecte , s . n . 1. Reacție emoțională , cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată . 2. ( În sens larg ) Denumirea generică pentru stările sau reacțiile

 

CAPRICIU

CAPRÍCIU , capricii , s . n . 1. Dorință trecătoare , adesea extravagantă , manifestată cu încăpățânare ; gust schimbător , neașteptat ; toană ^1 , farafastâcuri ( 2 ) , bâzdâc . 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă , cu caracter de improvizație , cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta . [ Var . : ( înv . ) capríț s .

 

COMPLEXUAL

COMPLEXUÁL , - Ă , complexuali , - e , adj . ( Psih . ) Referitor la complex ( 3 ) , la natura emoțională a acestuia . [ Pr . : - xu -

 

EMOTIV

... EMOTÍV , - Ă , emotivi , - e , adj . 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate ; afectiv , emoțional

 

IMPULSIE

... IMPÚLSIE , impulsii , s . f . 1. Tendință , pornire spontană , involuntară , adesea cu caracter imperios , provocată de un factor psihologic , emoțional

 

POLIPNEE

POLIPNÉE s . f . Creștere a frecvenței respirației peste limitele normale în cursul unui efort fizic , al unei stări emoționale , precum și în unele boli pulmonare , cardiace etc . [ Pr . : - ne -

 

RINENCEFAL

RINENCEFÁL , rinencefale , s . n . Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și