|
||
Vezi și:CENTRU,
INHIBIȚIE,
SUPRAEXCITAȚIE,
AFERENT,
AFERENTAȚIE,
ALGOGEN,
ALITERAȚIE,
AUTOEXCITAȚIE,
CONDIȚIONAT,
CRONAXIE,
DEPRESOR
... Mai multe din DEX...
EXCITAȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. EXCITÁȚIE, excitații, s.f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. - Din fr. excitation, lat. excitatio.Sursa : DEX '98 EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. * producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio)Sursa : neoficial EXCITÁȚIE s. v. excitare.Sursa : sinonime excitáție s. f. (sil. -ți-e), art. excitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (sil. -ți-i-)Sursa : ortografic EXCITÁȚI//E \~e f. 1) Reacție a unui organ, a unui țesut, a unei celule, sub acțiunea unui excitant, manifestată prin contracție, secreție sau impulsuri. 2) elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele mașini și aparate electrice. /Sursa : NODEX EXCITÁȚIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn; excitare. 2. Stare de enervare, de încordare, de ațâțare; agitație. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. ** Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. [Gen. -iei, var. excitațiune s.f. / cf. fr. excitation, lat. excitatio].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCITAȚIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru EXCITAȚIE. CÉNTRU , centre , ( I 1 , 2 , 3 , 4 , II 1 , 3 ) s . n . , centri , ( I 5 , II 2 ) s . m . I. 1. S . n . ( Mat . ) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice . Centrul unui dreptunghi . 2. S . n . ( În sintagma ) Centru de rotație = punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mișcare de rotație . 3. S . n . Punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe . Centru de greutate . 4. S . n . Punct central al unei întinderi , al unui spațiu . 5. S . m . Jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive . II. 1. S . n . Punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte . Centrul reflexelor . 2. S . m . ( În sintagma ) Centru nervos = grup de celule nervoase aflate în encefal , în bulb sau în măduvă , la care vin excitațiile periferice și de la care pornesc excitațiile centrale . 3. S . n . Loc ( localitate sau parte dintr - o localitate ) unde este concentrată o activitate ( industrială , comercială , administrativă , culturală ) . 4. S . n . sg . Poziție politică de mijloc între dreapta și INHIBÍȚIE , inhibiții , s . f . 1. Proces fundamental al activității nervoase , opus excitației , care se manifestă prin diminuarea , frânarea sau suprimarea efectelor excitației . 2. ( Chim . ) Fenomen de oprire , de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul ... SUPRAEXCITÁȚIE s . f . ( Fiziol . ) Creștere a procesului de excitație dintr - un țesut sau dintr - un organ care depășește ritmul funcțional normal , datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a ... AFERÉNT , - Ă , aferenți , - te , adj . 1. Care este în legătură cu ceva , care depinde de ceva sau decurge din ceva . 2. ( Jur . ) Care se cuvine sau revine cuiva . 3. ( Anat . ; în sintagmele ) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într - un organ . Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor AFERENTÁȚIE s . f . Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni ... ALGOGÉN , - Ă , algogeni , - e , adj . Care este produs de o excitație ... a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă . 2. ( Med . ) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație ... AUTOEXCITÁȚIE , autoexcitații , s . f . Excitație ... în condiții optime de temperatură , umiditate și puritate . ( Psih . ) Reflex condiționat = reacție bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație ... CRONAXÍE s . f . Timpul minim în care are loc o excitație DEPRESÓR , depresori , adj . m . Nerv depresor ( În sintagma ) = nerv senzitiv prin intermediul căruia excitațiile de la receptorii nervoși din pereții sinusului carotidei se transmit la centrii nervoși și determină , pe cale reflexă , scăderea tensiunii Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |