|
|
||
|
Vezi și:CUȘCĂ
... Mai multe din DEX...
FĂRĂ ADĂPOST - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ ADĂPOSTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 101 pentru FĂRĂ ADĂPOST. Mihai Eminescu - Dacă iubești fără să speri ... Mihai Eminescu - Dacă iubeşti fără să speri Dacă iubești fără să speri de Mihai Eminescu Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vrodată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar ... i sor- de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stângă-i, De-acolo trebuie să ceri Cuvinte să te mângăi. Acolo afli adăpost Oricâte se întâmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit ... Ștefan Octavian Iosif - Harpistul ... cît ești de dulce, Viață, cei ce-o zi n-au fost Dați frigurilor foamei pradă Și nici n-au tremurat pe stradă O noapte fără adăpost ! Nici cei ce n-au purtat blestemul Iubirei fără de noroc, Cei ce uitați de lumea întreagă, Orfani de-orice ființă dragă, N-au rătăcit din loc în loc... ↑ Cine nu și-a ... Alexandru Vlahuță - Tot alte vremi... ... n gând. Și ani întregi te-am așteptat, De-atâta dor plângând. Căci singura-mi iubire-ai fost Și singurul meu vis, Ce-n stepa fără adăpost O cale mi-a deschis. În fine, mi te-ai arătat, Tu, chip frumos și sfânt; Pierdut, în fața ta am stat Cu ... Vasile Alecsandri - Pohod la Sybir ... de zapadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică gramadă De oameni triști și înghețați, Cu lanțuri ferecați. Sărmani!... de șase luni acum Ei merg fără-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! E lung cel șir de osândiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De ... Dă ordin de popas. Convoiu-ntreg, nedezlipit, Îngenunchind se lasă Pe câmpul alb și troienit, Sub negura geroasă, Și stă gramadă la un loc, Făr-adăpost, nici foc. Cu pieptul pe omăt lungiți, Sărmani! adorm îndată, Visând de câmpii înfloriți, De țara depărtată, Și pieptul lor plin de amar Se bate ... Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei ... câte a încercat spiritul european. Pe urma ei n-a rămas glorie istorică neciuntită, nici idee venerabilă nechemată la răspundere și neumilită, fără cruțare. De aceea, râsul lui France e complex și adânc, concluzia artistică a vremii celei mai frumoase de inteligență curată și neîndurată. Acum ... ei această critică filozofică a inteligenței nu se poate hotărî acum. Să constatăm numai că secăturile triumfă îmbătate de perspectiva care se deschide fără margini balivernei sentimentale sau obraznice. Neputința intelectuală și ignoranța semianalfabetă a literaților de cafenele și răspântii ejaculează, fără frică și pudoare, marda clocită la adăpostul intuiționismului. Sub masca subtilităților pseudopoetice, lenea mintală și stupiditatea radicală, ajunse libere și independente, își varsă pe culoarele ... Dimitrie Anghel - Gherghina, 2 ... grădinilor, te întîmpină cine știe unde în pustiuri, te urmăresc și merg cu tine, te lasă apoi la o răscruce și dispar cum au venit, fără să știi de ce. Suflete rătăcite colindă lumea, un norod de fantome de toate culorile călătorește căutînd poarta sufletelor noastre, stăruiesc într-un fald de ... și umblă pretutindenea fără să le putem vedea. Merg coloratele fantome sub formă de mireasmă, trec umbrele de buchete, alunecă albastrele spectre, aproape de noi, fără să le putem atinge, fără să le putem cuprinde forma, fără să le putem vedea. Trec procesiile dulcelor moarte, își încrucișează calea, se întreabă și își răspund poate, ducîndu-și în brațe urna, în care și ... își anunță nașterea, iubirea sau moartea, ca să ne înduioșeze sufletul. Gherghina singură tace. Marmoreană și rece, disprețuitoare pentru gălăgioasa durere, naște, iubește și moare, fără a spune nimănui nimic. Un zbor de petale ce le aduce vîntul a fost viața ei, un punct colorat care mai ... Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil ... de zăpadă, Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați În lanțuri ferecați! Sărmani de șase luni acum Ei merg fără-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost nu are. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! E lung cel șir de osândiți! — Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți ... Des cade biciul crud! . . . . . . . . . . . . . . . . Convoiu-ntreg nedezlipit Îngenunchind se lasă Pe câmpul alb și troienit Sub negura geroasă. Și stă grămadă la un loc Făr’ adăpost nici foc! . . . . . . . . . . . . . . . . Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare Și crește și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot câmpu-i ... singur el, a făcut tot în țara aceasta și a ghiftuit-o de glorie, de libertate, de măriri și de prosperități, fără știrea ei. În primii ani ai domniei lui Cuza răsăriseră ca ciupercile niște patrioți de a treia mână care se porecliseră cu emfaz ... Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite ... așa schimbare de vreme ? Viscol din vârfuri până în fundul văilor depărtate... În miezul vârtejului, pierdusem drumul urcând pe culmi înalte și acum, coboram orbește fără să știu unde. Calul era istovit de puteri; iar eu simțeam cum mă pătrunde încet-încet frigul până în măduva oaselor. Mă învăluia din toate ... vezi. Dar n'am fost niciodată liniștită; am avut și am încă niște potrivnici puternici, care-mi tot tăgăduesc dreptul meu și mereu mă prigonesc fără milă. De amar de vreme, câte-odată am luptat, câte-odată am suferit, mai de multe ori am răbdat; cât ?... știu numai eu și numai ... și cuminți; aia, nădejdea, aia n'am să mi-o pierd eu niciodată ! - Mai rămâi sănătoasă, gazdă bună. - Umblă sănătos, om bun, sub paza Domnului !... Fără Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii ... în credință, mai mult mă mulțumesc A voastră dărămare pe gânduri să privesc, Decât zidire naltă, decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos, Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii, La adăpost aleargă când vede vijălii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă ... întunecă de tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit În liniștirea nopții se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Și de vederea voastră cea tristă însuflat A noastră neagră soartă descoper nencetat. Mă văz lângă mormânt al slavei ... Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel) ... luminei au clătinat din cap triști, sunîndu-și lanțurile. Captivii eternilor liberi, singuri, rămîneau posomoriți. Grămadă apoi, după perdeaua de țol ce le slujea de adăpost, s-au strîns rătăcitorii să puie la cale măruntele trebi. Fără umbră de sfială, ca în vremea cînd omul nu cunoștea încă păcatul, o fată, cu un gest natural, și-a scos cămașa și ... priveliști prin geamurile tale, ci ochii tăi vor privi tot alte decoruri, să asculți de forța obscură care te mină și să mergi înainte mereu, fără să regreți nimic. Trași de firul lor nevăzut, pe unde nu i-am întîlnit, și totuși un prieten îmi spunea că pașii aceștia rătăcitori știu ... face alta decît să puie la cale care ar fi locurile cele mai bune de umblat, casele cele mai lesne de prădat, omorurile cele mai fără grijă de făptuit. Așa o fi, dar mult nu ține popasul, și spovedaniile, și cei veniți, a treia noapte, pînă în zori, cum ... Veronica Micle - Lumea mare... ... Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde, Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde; Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂRĂ ADĂPOSTRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru FĂRĂ ADĂPOST. ... CÚȘCĂ , cuști , s . f . 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie , cu sau fără |
||