|
|
||
|
Vezi și:HÂRÂIALĂ,
HÂRÂIT,
HÂRÂITOR,
HÂRÂITURĂ,
HÂRCÂI
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului HÂRÂI:
HÂRĂI,
HĂRĂI.
HÂRÂI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. HÂRÂÍ, h?râi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ** (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ** A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ** Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. - Hâr + suf. -âi.Sursa : DEX '98 HÂRÂÍ vb. a hârcâi, a horcăi.Sursa : sinonime hârâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâiáSursa : ortografic A SE HÂRÂÍ mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. \~âiSursa : NODEX A HÂRÂÍ pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. \~âiSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru HÂRÂIRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru HÂRÂI. Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HÂRÂIRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru HÂRÂI. ... HÂRÂIÁLĂ , hârâieli , s . f . Zgomot răgușit și hârâitor , produs de o respirație grea ; hârcâială , hârcâit , hârâitură ; tuse ( din piept ) . [ Pr . : - râ - ia - ] - Hârâi ... hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul , de un mecanism stricat , de organele respiratorii bolnave etc . - V. hârâi ... vorbire , sunet ) Care hârâie ; hârâit ^2 . 2. S . f . Jucărie cu care se produce ( prin rotirea unui dispozitiv ) un zgomot specific , dogit . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi ... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație greoaie , de om bolnav . 2. Mârâit de câine . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi ... HÂRCÂÍ , h ? rcâi , vb . IV . Intranz . A respira cu greutate , scoțând zgomote răgușite și hârâitoare ; a hârâi |
||