|
|
||
|
HAINĂ DE PLOAIE - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru HAINĂ DE PLOAIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 119 pentru HAINĂ DE PLOAIE. Mihai Eminescu - Și era ploaie cu senin... ... Mihai Eminescu - Şi era ploaie cu senin... Și era ploaie cu senin... de Mihai Eminescu Și era ploaie cu senin Senin cu ploaie, Salcâmii ramurile-nclin Și le îndoaie. Acuma toți ei înfloresc De primăvară Ș-un dulce miros răspândesc În dalba sară. Un mândru soare scânteind Pe bolta-albastră El bate ploaia șiroind Pe-a ta ... tu apari Cu pasuri line Și numai ochii tăi cei mari Privesc la mine. Atât de dulce și de plin C-așa văpaie Ah, era ploaie cu senin Senin cu ploaie Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii ... Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii Simfonia ploii de Cincinat Pavelescu Dlui Take Ionescu E noapte de toamnă și plouă! Ce trist e când plouă în noapte, În plânsetul ploii nu-s șoapte De flori sărutate de rouă, Sunt lacrimi ascunse și mute Ce nasc și ce mor neștiute. În fiecare picătură Ce picură din ramuri, În fiecare picătură Ce-alunecă pe ... E toată sumbra tragedie A sărăciei care geme Pe bănci, sub poduri, prin grădini Întunecând cu ochi haini Și glasuri amărâte Tăcerea plină de fiori A nopților posomorâte! Sub lustrul apei strada pare Un râu statornic, fără val, Și flacăra de felinare E ca o lamă de pumnal. Pe când visezi la pianu-ți, doamnă, Și-asculți al sobei dulce cânt, N-o să-nțelegi ce triste sânt, Când plouă, nopțile de ... George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) ... George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) de George Topîrceanu ...Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană Și ca-n poveste se deschide În fața noastră o poaină: Mesteceni albi ... adormit Și-n raza lunii, risipite, Căpițe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopții-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce Al sărutărilor oprite!... Dar un fior prin noapte trece. Șoptesc copacii îngroziți. Un tainic murmur, — ca o apă, — Coboară-n codrii adormiți ... valuri negre luna moare Și umbra-ntunecă pământul. O, doamne! Ploaia-n noaptea asta Ne strică fără milă rostul. Dar colo jos, într-o căpiță De fân, găsi-vom adăpostul... Stăm bine-așa, sub bolta moale, Cu frunțile alăturate Ca doi copii cuminți. — Ne-mbată Mirosul florilor uscate. De peste deal abia s-aude Un ropot repede-n păduri, E ploaia... Pân’ la noi deodată Ajung răzlețe picături, Și tot mai dese cad. Un ... despică Vuinid departe-n munți. Iubita S-a strâns la pieptul meu cu frică. Simțeam atunci viața caldă Cum tremură ca o văpaie De foc nestins, în trupul tânăr, Sub haina umedă Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea... ... Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună-ncetișor, Și când luna cea bălaie Varsă apelor văpaie. Iese din senin cu ploaie, Și din ploaie cu senin, Și din lacul cristalin, Și din ceruri, și din mare, Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scânteie Din luciri de curcubeie, Din dragoste de femeie; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au ... să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte, Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat, Nici oștean împlătoșat, Ci eu sunt Zburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea ... Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună-ncetișor, Și când luna cea bălaie Varsă apelor văpaie. Iese din senin cu ploaie, Și din ploaie cu senin, Și din lacul cristalin, Și din ceruri, și din mare, Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scânteie Din luciri de curcubeie, Din dragoste de femeie; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au ... să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte, Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat, Nici oștean împlătoșat, Ci eu sunt Zburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de Vasile Alecsandri - Frații Jderi ... Vasile Alecsandri - Fraţii Jderi Frații Jderi de Vasile Alecsandri I E ger, e întuneric! Nori negri duși de vânt Se târâie pe șesuri, se lasă pe pământ Ca aripi urieșe de paseri nevăzute Ce curăță de sânge văi, șanțuri și redute. E vânt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. Nu-s însă focuri nalte de-a cerului furtună, Dar fulgeri mii de tunuri ce-n zare crunt detună. L-a lor lumină roșă în clipă se ivesc Mari tabăre de oameni armați ce se pândesc, Și crâncene redute, și-n dos de parapete, De Văpăi de ochi sălbatici, luciri de baionete. Românii uzi la pele, flămânzi, lipsiți de foc, În șanțul lor, sub arme, stau gloată la un loc, De moarte și nevoie râzând cu nepăsare ... Voinici ei sunt la luptă, voinici și la răbdare! „Măi, oameni! zice unul, un șoim de la Bicaz, De mult ne spală cerul cu ploaie de obraz! Mâni, când s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste, Frumos a să ne-apară cât Albul din poveste.â ... ... ... Mihai Eminescu - Mortua est! Mortua est! de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint ... radioasă? Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu) ... George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu) Păcatul de George Topîrceanu I Trist vâjâie vântul și crengile-ndoaie, În negură cântă al codrilor glas Și calul străbate, prin pânze de ploaie, Drum fără lumină și fără popas... Un fulger deasupra tresare o clipă, Se văd nouri vineți pe cerul cernit, Și pasărea nopții sălbatică țipă De ... neagră, — las’să fie, Că-ți arată drumul greu Doi ochi negri — și te-mbie Să te duci spre ei, mereu. Pentru ochii de cărbune, Iadu-n cale de s-ar pune, Spaima lui nu te-o răpune. Și de ploaie nu te plânge, Brațe albe când te-or strânge, Simți în vine foc, nu sânge! II Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale ... Să-i supuie mersul tainic; ea ni-e mamă și stăpână... — Maică, cine bate-n geam? ...................... IV Prin trupul ei străbate un lung fior de gheață: E el — și-ar vrea să creadă, ca alte dăți, că nu e... Un val aprins de sânge îi năvălește-n față Întunecându-i mintea. Ea sare și-i descuie. Iar el s-arată-n ușă ca-ntr-un pervaz de scânduri, Și-un clește de George Coșbuc - Moartea lui Fulger ... George Coşbuc - Moartea lui Fulger Moartea lui Fulger de George Coșbuc În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind, Și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Și ține-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la război, Și-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un braț hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sânge-i albul tort, Și pieptul gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va mai fi pământ? Mai fi-vor toate câte ... Dimitrie Anghel - Fata din dafin ... Dimitrie Anghel - Fata din dafin Fata din dafin de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială I, 10 nov. 1910, p. 196—107 Ce dulci erau serile de vară în cerdacul casei noastre. Stîlpi albi îi sprijineau bătrîna streșină plină de cuiburi și perdelele de salcîm albastru o înfloreau întotdeauna. Lespezile de piatră sură ale scărilor, printre crăpăturile cărora portolacul își prindea rădăcinele îndărătnice, rămîneau calde pînă tîrziu, și greierii, odată cu luceafărul de seară, își începeau eterna lor cîntare. Sfios prindea unul să cînte ca încercînd un acord, apoi sute de glasuri răspundeau de pretutindeni, ca la o poruncă, și monotonul refren se prelungea pînă la ziuă. Stelele, una cîte una, se aprindeau licăritoare, de la cele mari pînă la cele mici, și-apoi în tîrziu, ca și cum un alt Prichindel nevăzut ar fi aruncat în urma lui risipitele ... a celor ce au ființă în povești să se trezească și întrupeze. La Fata din Dafin visam noi, la frumoasa și bălaia copilă robită de un farmec, căci în grădina noastră era un dafin uriaș și plin de scorburi, în care apele ploilor strînse luceau în nopțile de George Coșbuc - Iarna pe uliță ... dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe ... mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca ... bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniț-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! Râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntruna ... locul gol, Și mulțimea năvălește Iarăși stol. Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân și face cruce ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru HAINĂ DE PLOAIERezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru HAINĂ DE PLOAIE. ... zăvoare și porți; 11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mîndria valurilor tale?` 12 De cînd ești, ai poruncit tu dimineței? Ai arătat zorilor locul lor, 13 ca să apuce capetele pămîntului, și să scuture pe cei răi de pe el? 14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în ... numărul zilelor tale este mare! 22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, 23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie? 24 Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un ... întocmirii văzduhului? 37 Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor, 38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de ... ... s`a întîmplat?`` Și el a răspuns: ,,Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, și un mare număr de oameni au căzut și au perit; chiar și Saul și fiul său Ionatan, au murit.`` 5 David a zis tînărului care -i aducea ... Amalecit.` 9 Și a zis: ,Apropie-te dar, și omoară-mă; căci m`a apucat amețeala, măcar că sînt încă plin de viață.` 10 M`am apropiat de el, și l-am omorît, știind bine că n`avea să mai rămînă cu viață în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț, și le-am adus aici domnului meu.`` 11 David și -a apucat ... ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiați... împrejur. 21 Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și cînd n`ar fi fost uns... cu untdelemn. 22 Dela sîngele celor ... ... judecați, ca să nu fiți judecați. 2 Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 4 Sau, cum poți zice fratelui tău: ,,Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău``, și, cînd colo, tu ... ceice intră pe ea. 14 Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sînt ceice o află. 15 Păziți-vă de prooroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt niște lupi răpitori. 16 Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? 17 ... minuni în Numele Tău?`` 23 Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v`am cunoscut; depărtați-vă dela Mine, voi toți cari lucrați fărădelege.`` 24 De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și -a zidit ... ... 13 Fapte Capitol 14 1 În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de Iudei și de Greci au crezut. 2 Dar Iudeii cari n`au crezut, au întărîtat și au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3 Totuș au rămas destul de ... să -i ucidă cu pietre. 6 Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta, și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7 Și au propovăduit Evanghelia acolo. 8 În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9 El ședea jos și asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s`a uitat țintă ... noroadele. 14 Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, și au strigat: 15 ,,Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi sîntem oameni de aceeaș fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți dela aceste lucruri deșerte la Dumnezeul cel viu, care a ... care crezuseră. 24 Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25 au vestit Cuvîntul în Perga, și s`au pogorît la Atalia. 26 ... |
||