|
|
||
|
Vezi și forma bază: INVIDIA Vezi și:INVIDIA, INVIDIE, INVIDIOS, CIUDĂ, INVIDIERE, DEOCHI, GELOZIE, PIZMĂ, PIZMAȘ, PIZMUI ... Mai multe din DEX...INVIDIAT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. INVIDIÁT, -Ă, invidiați, -te, adj. Care provoacă invidie; pizmuit. [Pr.: -di-at] - V. invidia.Sursa : DEX '98 Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru INVIDIATRezultatele 1 - 10 din aproximativ 63 pentru INVIDIAT. Alexandru Macedonski - Geniurilor ... gronder l'envie, C'est l'hommage de sa terreur. Que peut sur l'Ă©clat de ta vie Son obscure et lâche fureur!... (LEBRUN) Invidia neagră în van se tot luptă C-o inimă vilă, perfidă, conruptă. Să sfarme aceea ce voi ați creat, Căci Iadul la ceruri s-atingă ... a lor pradă? Și-ndată pigmeii putură să vadă Că luptă în van! O! Geniuri! vouă această cântare Închin, căci voi singuri fuserăți în stare Invidia oarbă a nesocoti, Urmând înainte pe calea frumoasă Atâta de dulce ș-atât de spinoasă Ce-atâția cutează a disprețui! Și ... Ion Luca Caragiale - Cronici literare Ion Luca Caragiale - Cronici literare Cronici literare de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Voiți cronică literară?... 2 Cronică literară [Desigur, știți ce va să zică...] 3 Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] 4 Cronica [își pune gazeta sub teasc...] 5 Cronică?... 6 Note Voiți cronică literară?... Ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile? L-ați cunoscut?... Da?... Așa este că era nostim cu verva lui detractoare? Ce geniu! Ce monstru de geniu! Uite, vă asigur că peste câteva sute de ani, când cine știe ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel — este fericita lui patrie. - Cum se poate, — vor striga depărtatele generațiuni cârcotașe și neîncrezătoare - Bucureștii era patria acestui Homer al satyrei? - Da, amabili descendinți ... ... nu-l primiți! Îl știu, e vestitorul De rău, ce face pe-atotștiutorul Și vede prăbușirea la tot pasul. E cel ce împotriva ta conspiră. Invidia în inima lui geme Și gura lui e plină de blesteme. Tu nu poți auzi ce vorbe-nșiră... Și totuși, zice regele, să vie! Dovadă ... Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul Antim Ivireanul - Prefaţă la Vieţile paralele de Plutarh,tipărită în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul 1704 de Antim Ivireanul Preaiubitorilor de învățătură cititori, Antim ieromonahul din Iviria și tipograful tipografiei domnești din București, sănătate de la Dumnezeu și îndeplinirea dorințelor. Zelul născut al iubirei de învățătură mă îndatorește, iubitorilor de învățătură cititori, să fiu totdeauna cu îngrijire și nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspândirea cunoștinței cei iubitoare de învățătură a voastră. De aceea înștiințându-mă că dintre preastrăluciții, învățații și păziții de Dumnezeu fii ai prealuminatului și iubitoriului de Hristos domnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, preaînvățatul, cuvântărețul și adânc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că ... Gheorghe Asachi - În amintirea de 30 ianuarie ... Academiei naționale la 1644 Trecut-au secoli cu a lor fortune Ce preste Patrie au suflat pieire; Puternici domni, frumsețe de minune, Averi, invidia, frageda mărire, Toate au rămas a timpului pășune, De ele urmă nu vezi nicăire; Numa-a virtutei fapta nu răspunde Și ... Gheorghe Asachi - Clironomii lui Epamenonda ... n nori creștetul ascunde și se luptă cu furtune, Așa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiica, Timpu-nfrână și cu soarta pe invidia răpune. Când pe câmpul a victoriii înota în a lui sânge, Epaminonda la amicii ce-l plângeau cu duioșie, Pentru că ... Ion Heliade Rădulescu - La Schiller ... sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte; Te luptă cu ananga, cu aspra neavere, Cu limbile de șarpe, cu ochi de vasilisc (Calomnia, minciunea, invidia, trădarea), Cu forța împilării, cu reaua tiranie; În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde, Nici unde să-ți pleci capul la frigurile lentei ... Ion Heliade Rădulescu - Primul baciu Ion Heliade Rădulescu - Primul baciu Primul baciu de Ion Heliade Rădulescu "Rămâi fără suflare, Rămâi fără simțire Și moartă toată sunt. . . . . . . . . . . . . . . . . Ci totul să cuteze Se iartă la sărac." (Sappho) Extazea mă învie... Ca mort sunt de plăcere, Ființa-mi muritoare în ceruri se strămută... Genunchii-mi se mlădie; și-n timida tăcere Se roagă numai ochii, căci limba-mi este mută. Întind a mele brațe, ș-a tale s-au deschis Și s-au întins și ele ca aripi protectoare; La sânul tău e sânu-mi. Aievea e, ori vis? Că buzele-ți electrici ș-a mele arzătoare Se-ntâmpină în baciu; și sufletul mă lasă, În sânu-ți se repede, din chin ca-n paradis, Din marea lui durere la fericire pasă. Un baciu! și iar altul! și altul înc-o dată! Că sufletul meu văduv cu-al tău azi se mărită Prin astă sărutare, la zei invidiată, La oameni neștiută, la angeli mult dorită. E primul baciu, ș-ultimul fie Nou, și iar primul să cheme alte; Viu — să-mi dea moartea, mort — să mă-nvie, Să svol cu dânsul la preaînalte! ... chiar daca p-alocuri, prin lungă căutare, S-ar mai găsi ființe ce sacra ta cântare Ar mai putea-nțelege și-ar mai putea simți, Invidia nedemnă, barbară și perfidă, Ori ignoranța crudă, profană și stupidă — Virtuțile moderne – pe loc te-ar amuți. Ce-mi spui de poezie, de ... Iulia Hasdeu - A fi iubită A fi iubită de Iulia Hasdeu But, oh! the choice what heart can doubt, Of tents with love, or thrones without? ( Thomas Moore ) Muriși, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte... Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit; Prin versurile sale ne stă mereu în minte Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit. Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața. De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez, Și - crin în mînăstire - sfîrșitu-ți-ai viața... Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez. Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea. El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea; De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia! Ah, să te știi iubită! Ce sfîntă fericire! Să plîngi atunci îți vine, dar lacrime cerești! Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire. Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să ... a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii junghiați a face Lui Fabiano a mărirei scară. Tu ești regină și astfel îți place. Cine ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INVIDIATRezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru INVIDIAT. INVIDIÁ , invidiez , vb . I . Tranz . 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva , a privi cu invidie pe cineva sau reușita , bunăstarea , calitățile altuia ; a pizmui . 2. A dori , a râvni , a pofti ceva ce aparține altuia . [ Pr . : - di - INVÍDIE , invidii , s . f . Sentiment egoist de părere de rău , de necaz , de ciudă , provocat de succesele sau de situația bună a altuia ; ... INVIDIÓS , - OÁSĂ , invidioși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care simte invidie , stăpânit de invidie , care trădează invidia CIÚDĂ , s . f . Sentiment de părere de rău , de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu ... INVIDIÉRE , invidieri , s . f . Faptul de a invidia . [ Pr . : - di - e - ] - V. invidia DEÓCHI deochiuri , ( rar , 2 ) s . n . 1. Putere ( magică ) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni , de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea ( cu răutate , invidie etc . ) . 2. Efectul privirii care deoache ; boală pricinuită de această privire ; GELOZÍE , gelozii , s . f . 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă . 2. ( Rar ) Invidie , PÍZMĂ , pizme , s . f . ( Pop . ) Ciudă , necaz , nemulțumire ; p . ext . ură , dușmănie ; ( sens curent ) PIZMÁȘ , - Ă , pizmași , - e , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care poartă pizmă cuiva ; ( om ) răutăcios , invidios ; p . ext . ( om ) plin de ură , potrivnic , dușmănos , vrăjmaș , pizmuitor , pizmătareț , pizmătăreț , pizmăreț . 2. Adj . ( Despre acțiuni , manifestări etc . ale oamenilor ) Care exprimă ură , dușmănie , invidie . - Pizmă + suf . - ... PIZMUÍ , pizmuiesc , vb . IV . Tranz . A avea pizmă , a invidia Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||