Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: LAMINA

  Vezi și:LAMINAT, LAMINA, LAMINAȚIE, LAMINARE, SEMILAMINAT, ȘINĂ, ȚAGLĂ, CORNIERĂ, DEBAVURA, EBOȘA, EXFOLIA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului LAMINĂ: LAMINA.

 

LAMINĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LAMÍNĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subțire din structura unei formații anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)

Sursa : neoficial

 

LAMÍNĂ, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. - Din lat., engl. lamina.

Sursa : DEX '98

 

LAMÍNĂ s. v. limb.

Sursa : sinonime

 

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei; pl. lamíne

Sursa : ortografic

 

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LAMINĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru LAMINĂ.

LAMINAT

... 1. Adj . Care a fost supus operației de laminare . 2. S . n . Produs metalic obținut prin laminare . - LAMINÁT^1 s . n . Laminare . - V. lamina

 

LAMINA

LAMINÁ , laminez , vb . I . Tranz . 1. A prelucra un material ( în special un metal ) prin deformare plastică , cu ajutorul laminorului . 2. A întinde , a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor . 3. A reduce secțiunea de curgere a unui

 

LAMINAȚIE

LAMINÁȚIE , laminații s . f . ( Anat . ) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau

 

LAMINARE

... LAMINÁRE , laminări , s . f . Acțiunea de a lamina și rezultatul ei ; laminat ^1 . - V. lamina

 

SEMILAMINAT

SEMILAMINÁT , - Ă , semilaminați , - te , adj . Care este laminat parțial . - Semi - +

 

ȘINĂ

ȘÍNĂ , șine , s . f . 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți ( tren , tramvai ) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr - o instalație tehnică . 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de

 

ȚAGLĂ

ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în

 

CORNIERĂ

CORNIÉRĂ , corniere , s . f . Bară laminată din oțel , având profilul secțiunii transversale în forma literei L . [ Pr . : - ni -

 

DEBAVURA

DEBAVURÁ , debavurez , vb . I . Tranz . A îndepărta prin ștanțare , dăltuire , polizare etc . bavura de pe piesele matrițate , turnate , laminate etc . - Des ^1 - +

 

EBOȘA

... EBOȘÁ , eboșez , vb . I . Tranz . A lamina

 

EXFOLIA

... EXFOLIÁ , exfoliez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) coji . 2. Tranz . A lamina

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...