|
|
||
|
Vezi și forma bază: MOȘTENI Vezi și:EREDITAR, AUȘEL, BARONET, CARACTER, CIUNISM, COLEGATAR, COMOȘTENITOR, EREDOPATIE, MOȘNEAN, MOȘNENESC, MOȘTENESC ... Mai multe din DEX...MOȘTENIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. - V. moșteni.Sursa : DEX '98 MOȘTENÍT adj. v. ereditar.Sursa : sinonime Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MOȘTENITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 78 pentru MOȘTENIT. Alecu Donici - Capra şi iada Capra și iada de Alecu Donici Țăranul între vitișoare Avea și o căpriță. El o numea leliță, Îi da adese tăricioare. Și bine o ținea. Ea însă un nărav avea: De câte ori țăranul intra pe zi în casă, Căprița după dânsul pe-o laviță sărea, Apoi și peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aștepta să vadă Curând, pe lângă capră, și o frumoasă iadă (Iar unde omul este pe cale de sporit Oricare suferință O poartă, mulțumit, Vânând a lui dorință.) Nu după multă vreme ieduța se născu. De aldămaș țăranul la crâșmă petrecu. Dar când napoi se-ntoarse, Văzând cum sare iada de pe bordei pe casă, El a bufnit de râs, Și în proverb a zis: — Căprița sare masa, Ieduța — casa! E prea adevărat, Că vițiul din născare Nu e vindecat, Și a naturii lege își are-a ei lucrare, Iar mie-mi place când Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonând: "Părinților viața, respectul, ascultarea Le sunt dator; dar totuși în fapte nu doresc A lor deprinderi rele ca fiu să Alecu Donici - Vulturul și albina Alecu Donici - Vulturul şi albina Vulturul și albina de Alecu Donici O, cât sunt de fericiți Cei de soarta lor slăviți! Căci ei și spre fapta mare Au a slavei îndemnare. Dar și cei ce ostenesc Întru binele obștesc, Neprivind la răsplătire, Sunt prea vrednici de cinstire. Vulturul pe o albină Au zărit-o în grădină, La revărsatul de zori, Bâzâind pe lângă flori. Și i-au zis: "O, ticăloasă, Albină nesățioasă! Tu petreci a ta viață Tot pe flori și pe verdeață, Migăind necontenit Nu știu pentru ce sfârșit. Dar nici însăți tu nu știi Care-i munca ta cea bună, Când ca tine mii de mii Miere la un stup adună. Iar apoi, ce fericire Moștenesc eu de la fire! Cum aripile-mi întind Și mă desfătez zburând Către ceruri, către soare: De a mea putere mare, Păsările lumii toate Fug, s-ascund înspăimântate". — Fii tu în veci preaslăvit, Albina lui au rostit. Joe să te norocească Și anii să-ți înmulțească. Iar eu fiind rânduită, Obștiei să ostenesc, Mă cunosc prea fericită Când fagurii îi privesc, Lucrați de mii de albine; Și știu că și de la mine Un ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei Complotul bubei de Bogdan Petriceicu Hasdeu "Descrierea pe care anticii ne-au lăsat-o despre leproși provoacă orare. În 1321 acești nenorociți ajunseră să creadă că, dacă s-ar găsi un mijloc de a transmite întregii lumi oribilul flagel de care erau contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..." CIBRARIO I Era-ntr-o bătrână pădure, Din care vrăjmașa secure Nu smulse o creangă de brad: P-o stâncă de fulger crăpată, P-o râpă de șerpi îmbălată, P-o beznă cu fundul în iad. În cuibul acei văgăune Precum într-o cronică spune Din secolul patrusprezeci - A fost o petrecere mare: Leproșii din mii de hotare Veniră pe mii de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s-alungă, Trecând pe de lături în dungă, Alb, vânăt, și galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce- ... Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Sentinela taberei de la Copou la 1834 de Constantin Stamati Luna răspândește rază galeșă și luminoasă În senina atmosferă pe cerul prevăzitor, Iar spre Moldova se uită cu cătătură duioasă Și dorește să găseacă pe mâhnitul muritor, Ca să-i trimită o rază mângâietoare și lină, Ce răzbate pân-la suflet și durerile alină. Una dintr-acele raze strălucind înseninează Peste fața soldățească custodiului oștean; Dar întâmpină cu milă o lacrimă ce picase Pe răsucita musteață frumosului flăcăuan. Iar pe curelele negre și arma strălucitoare Se par ale lunii raze fulgere îngrozitoare. Mai încolo scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce se părea că și lunii privind-o i-au plăcut, Că putu iarăși să vadă o tabără românească, Ca din pământ răsărită după timpuri ce-au trecut... Iar soldatul de la strajă de armă se sprijinește Și cu vers plin de-ntristare lăcrimând își hăulește: ... Dimitrie Anghel - Tata (Anghel) Dimitrie Anghel - Tata (Anghel) Tata de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 759, 28 ian. 1911, p. 1. Ca un miraj nălucitor te-a chemat pe tine strălucirea aurului, și tu cel dezbrăcat de toate patimele ai alergat după el pînă ce ai căzut. Negrul neant la tine a fost mărginit de un zid de aur și zidul s-a prăbușit peste tine, îngropîndu-te sub el. Ce urmăreai tu, de ce te-ai zbuciumat, de ce flacăra vie a minții tale a ars fără preget, ca vîlvătăile de foc ce le aprindeau și le hrăneau necurmat întîii oameni în vremuri obscure, ca să se apere de dușmănia fiarelor ? După perdeaua de foc a minții tale, ai stat tu ascuns toată viața, apărîndu-te. Vie, puternică, fantastică, se consuma inteligența ta. Mari, flăcările jucau zvîrlind scîntei orbitoare. Vînturile întîmplărilor o înălțau și o coborau și ghearele lacome așteptau cu răbdare să te sfîșie ; sclipitorii ochi pîndeau din umbră stingerea marelui incendiu, ca să poată prin drumul de cenușă să ajungă pînă la tine. Ce te împingea pe tine, căci din înfrîngeri și dureri, ca la mulți ... Gheorghe Asachi - În unire stă tăria Gheorghe Asachi - În unire stă tăria În unire stă tăria de Gheorghe Asachi Nu-n zădar e scris pe aur În latinelor rostire: Crescunt parvae res concordia (Lucruri mici cresc prin unire); Făr-unire nu-i vârtute În familii, nici în stat, Cum esemple mii trecute De agiuns au arătat. Un părinte bătrân foarte, Propiet acum de moarte, Vrând uni pe fiii săi, Zis-au lor: Blem, feții mei, Cercați dac-a frânge poate Cel mai tânăr dintre voi Ceste dărzi unite toate, Iar în urmă spune-voi Ceea care tari le face. Din fii unul le-au luat, Dar zădarnic au cercat, Și dând altui mai ghibace Întrunit acel baston, Zis-au: Eh, de ești Samson! Și acestui opinteală Au dat numelui sminteală. Mai cercat-au fiul mic, Ce și el n-au frânt nemic. Cu toți timpul lor pierdură, Că unite-n legătură Nici o dardă nu s-au frânt. Atunci tatăl lor li zice: Moale brațe văd aice; Să v-arăt ce încă sânt În asemene-ntâmplare! Dar când astă lăudare O ieu fiii lui drept șagă, Bătrânelul tremurând Întăi dărzile dezleagă Și le frânge-apoi pe rând, Zicând: Fie-vă de știre Că ... Gheorghe Asachi - Datine naționale Gheorghe Asachi - Datine naţionale Datine naționale de Gheorghe Asachi Preste toată fața pământului, atât de variată prin clime și producte, locuiesc oameni fericiți. Arșițele cocitoare a ecvatorului, ghețurile amorțitoare a polurilor nu-i îndeamnă a se strămuta aiure, deși, macar din auz, li sunt cunoscute țările mai frumoase și stâmpărate în care o climă paradisită răvarsă mană și plăcere. Di ce nu se oțărăște eschimoul de câmpiile coperite cu giulgiurea unui vecinic omăt și de noapte neîntreruptă de câteva luni? Etiopul di ce sufere săgetarea soarelui și se desfătează în miezul câmpiilor de arină? Pronia dumnezeiască au aprins în inima omului scânteia cea sfântă al amorului de patrie, care îl leagă cătră pământul unde au văzut lumina vieței, unde răposază părinții cătră carii dorește și el a uni a sa țărână. Ist sentiment, de Dumnezeu însuflat find împărtășit de mii conviețuitori a unei țări, au produs legătura cea puternică a naționalităței, care se nutră și se păstrează prin relighie, limbă, istorie, port și datine. Evenimentele au adeverit că un popor, de demult apus din orizonul politic, carele au știut păstra un asemene paladium, au triumfat ... Gheorghe Asachi - Pleiada Pleiada de Gheorghe Asachi Odă cătră poeții români. La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alți poeți iluștri, și numele lui Gh. Asachi [1] În a cerului tărie șase stele scânteiază Ș-între cele fără număr răspândesc mai viu lucor, Precum soarele pământul ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite. Nu averea, nici fortuna, nu drit moștenit-au nume După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit. Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia, Entuziasmul l-aripează, cale-i face armonia. Acolo dintăi profeta, cântător de imne sânte, A depus antica harfă, mântuind pe Israil. De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte A lui Omer, Oraț, Pindar, lui Ovid, Corneil, Virgil, Milton, Șiler și Petrarca de-colo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, și-s a tiranilor teamă. Voi, ce-n sân purtați pe-Apolon, patrioți ... Grigore Alexandrescu - Anul 1840 Grigore Alexandrescu - Anul 1840 Anul 1840 de Grigore Alexandrescu Să stăpânim durerea care pe om supune; Să așteptăm în pace al soartei ajutor; Căci cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o zâmbire dulce după-un amar suspin. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește, Așa zicea odată copilăria mea; Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește; Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute, Zile ce-n veșnicie și-iau repedele zbor; Puține suvenire din ele am plăcute: A fost numai-n durere varietatea lor! Dar pe tine, an tânăr, te văz cu mulțumire! Pe tine te dorește tot neamul omenesc! Și eu sunt mică parte din trista omenire, Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! Când se născu copilul ce s-aștepta să vie, Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut, Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie: "Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut." Astfel drepții ar ... Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C. Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C. Epistolă Dlui I. C. de Grigore Alexandrescu Prietene, mai ții tu minte acele povățuiri Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri? C-aveai cuvânt, o văz bine; eu prea înșelat eram, Când socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam. Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut), Povestindu-ți eu o nouă neplăcere ce-am avut, Te-ai întors, și c-o zâmbire:  "Văz adevărat, mi-ai zis, Și cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris, Și în versuri, iar nu-n proză, căci oricâți sunteți poeți, Voie a vă plânge-n proză de l-Apolon nu aveți". Uitasem această glumă. Acum, fără să gândesc, Cea dintre noi depărtare, locul unde locuiesc, Neîngrijirea, nelucrarea poet mă silesc să fiu Și în versuri de un stânjen lucruri de nimic să-ți scriu. Sunt încredințat c-ai râde, când vreodată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vânând câte-o idee, câte-o rimă, un cuvânt, Când prin lună și prin stele, când pe cer și pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am ... Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului" Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului" Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului" de Grigore Alexandrescu Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit, Și ca strămoșască-avere geniul l-ai moștenit, Cântător al primăverii, ce ai darul a plăcea, A fi-nalt cu deslușire, simplu fără a cădea, Care lucruri mici de sine știi să le mărești frumos, Și să nu zici niciodată cuvânt ce-ar fi de prisos, Dacă mai gândești și astăzi cum atuncea socoteai, Când hotărât de natură să fiu poet mă credeai, Făr-a-ți vorbi de folosul bunelor tale poveți, La a mea nedeslușire, alerg încă să mă-nveți. Când nențeleasa natură, din sânu-i cel roditor, Cu talentul poeziei naște pe un muritor, (Fără să mergem departe, atât aș dori să-mi spui), Hotărăște deodată și felul scrierii lui? Mulți îmi zic cum că aceasta nu e de tăgăduit Și că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit; Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri. Dacă iar în cea din urmă știi ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru MOȘTENITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru MOȘTENIT. Deuteronomul Capitol 2 Deuteronomul 1 Deuteronomul Capitol 2 1 Ne-am întors, și am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul; și am ocolit multă vreme munte Seir. 2 Domnul mi -a zis: 3 ,,Vă ajunge de cînd ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. 4 Dă următoarea poruncă poporului: ,,Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. 5 Să nu vă încăierați cu ei; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei cu preț de argint, hrana pe care o veți mînca, și să cumpărați dela ei cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te -a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale și ți -a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, și n`ai dus lipsă de nimic.`` 8 Am trecut pe departe ... Deuteronomul Capitol 25 Deuteronomul 24 Deuteronomul Capitol 25 1 Cînd doi oameni vor avea o ceartă între ei, și se vor înfățișa înaintea judecății ca să fie judecați, celui nevinovat să -i dea drumul, iar pe cel vinovat să -l osîndească. 2 Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să -l întindă la pămînt și să -i dea în fața lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. 3 Să nu pună să -i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu -i mai multe lovituri decît atît, fratele tău să fie înjosit înaintea ta. 4 Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul. 5 Cînd frații vor locui împreună, și unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s`o ia de nevastă, și să se însoare cu ea ca cumnat. 6 Întîiul născut, pe care -l va naște, să moștenească pe fratele cel mort și să -i poarte numele, pentruca numele acesta să nu fie șters din Israel. 7 Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ... Psalmii Capitol 37 Psalmii 36 Psalmii Capitol 37 1 (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, și nu te uita cu jind la ceice fac răul; 2 căci sînt cosiți iute ca iarba, și se vestejesc ca verdeața. 3 Încrede-te în Domnul, și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie. 4 Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. 5 Încredințează-ți soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra, 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, și dreptul tău ca soarele la amează. 7 Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El. Nu te mînia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul, care își vede împlinirea planurilor lui rele. 8 Lasă mînia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. 9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni țara. 10 Încă puțină vreme, și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, și nu va mai fi. 11 Cei blînzi moștenesc țara, și au belșug de pace. 12 Cel rău face ... Proverbele Capitol 19 Proverbele 18 Proverbele Capitol 19 1 Mai mult prețuiește săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate și nebun. - 2 Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva, și cine aleargă neghiobește înainte, o nimerește rău. - 3 Nebunia omului îi sucește calea, și apoi cîrtește împotriva Domnului cu inima lui. - 4 Bogăția aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. - 5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa. - 6 Omul darnic are mulți lingușitori, și toți sînt prieteni cu cel ce dă daruri. - 7 Toți frații săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți. - 8 Cine capătă înțelepciune, își iubește sufletul; cine păstrează priceperea, găsește fericirea. - 9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, și celce spune minciuni va pieri, - 10 Unui nebun nu -i șade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puțin unui rob să stăpînească peste voivozi. - 11 Înțelepciunea face pe om răbdător, și este o cinste pentru el să uite greșelile. - 12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, și ... Proverbele Capitol 28 Proverbele 27 Proverbele Capitol 28 1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tînăr. - 2 Cînd este răscoală într`o țară, sînt mulți capi, dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuește. - 3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiți, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. - 4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. - 5 Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înțeleg totul. - 6 Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. - 7 Celce păzește legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînați face rușine tatălui său. - 8 Cine își înmulțește avuțiile prin dobîndă și camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. - 9 Dacă cineva își întoarce urechea ca să n`asculte legea, chiar și rugăciunea lui este o scîrbă. - 10 Cine rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moștenesc fericirea. - 11 Omul bogat se crede înțelept, ... Proverbele Capitol 30 Proverbele 29 Proverbele Capitol 30 1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. 2 Negreșit, sînt mai prost decît oricine, și n`am pricepere de om. 3 N`am învățat înțelepciunea, și nu cunosc știința sfinților. 4 Cine s`a suit la ceruri, și cine s`a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numește el, și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? - 5 Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El. 6 N`adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, și să fii găsit mincinos. - 7 Două lucruri Îți cer; nu mi le opri, înainte de moarte! 8 Depărtează dela mine neadevărul și cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pînea care-mi trebuie. 9 Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine, și să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în ... Ieremia Capitol 16 Ieremia 15 Ieremia Capitol 16 1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2 ,,Să nu-ți iei nevastă, și să n`ai în locul acesta nici fii nici fiice! 3 Căci așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele cari se vor naște în locul acesta, despre mamele cari -i vor naște, și despre tații lor cari le vor da naștere în țara aceasta: 4 vor muri doborîți de boala rea. Nimeni nu -i va plînge, nici nu -i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pămînt; vor pieri de sabie și de foamete; și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pămîntului.`` 5 ,,Căci așa vorbește Domnul: ,Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plîngi în ea, și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi dela poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea și îndurarea Mea. 6 Și mari și mici, toți vor muri în țara aceasta, și nu vor fi îngropați: nimeni nu -i va plînge, nimeni nu-și va face tăieturi din pricina lor, și nu se va rade pentru ei. 7 Nimeni nu le va pune ... Ezechiel Capitol 33 Ezechiel 32 Ezechiel Capitol 33 1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2 ,,Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău, și spune-le: ,Cînd voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, și -l va pune ca străjer, - 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trîmbiță, și va da de știre poporului, 4 și dacă cel ce va auzi sunetul trîmbiței nu se va feri, și va veni sabia și -l va prinde, sîngele lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trîmbiței, și nu s`a ferit, de aceea sîngele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trîmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna străjerului.` 7 Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvîntul care iese ... Matei Capitol 25 Matei 24 Matei Capitol 25 1 Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2 Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte. 3 Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n`au luat cu ele untdelemn; 4 dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5 Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6 La miezul nopții, s`a auzit o strigare: ,Iată mirele, ieșiți -i în întîmpinare!` 7 Atunci toate fecioarele acelea s`au sculat și și-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: ,Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.` 9 Cele înțelepte le-au răspuns: ,Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă.` 10 Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s`a încuiat ușa. 11 Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au ... Luca Capitol 10 Luca 9 Luca Capitol 10 1 După aceea Domnul a mai rînduit alți șaptezeci de ucenici, și i -a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El. 2 Și le -a zis: ,,Mare este secerișul, dar puțini sînt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. 3 Duceți-vă; iată, vă trimet ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4 Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte, și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum. 5 În orice casă veți intra, să ziceți întîi: ,,Pacea să fie peste casa aceasta!`` 6 Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi. 7 Să rămîneți în casa aceea, și să mîncați și să beți ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblați din casă în casă. 8 În oricare cetate veți intra și unde vă vor primi oamenii, să mîncați ce vi se va pune înainte; 9 să vindecați pe bolnavii ... Luca Capitol 18 Luca 17 Luca Capitol 18 1 Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase. 2 El le -a zis: ,,Într`o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîșul meu.` 4 Multă vreme n`a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, și -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5 totuș, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.` 6 Domnul a adăogat: ,Auziți ce zice judecătrul nedrept? 7 Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, cari strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8 Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?`` 9 A mai spus și pilda ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Biblie... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOȘTENITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru MOȘTENIT. EREDITÁR , - Ă , ereditari , - e , adj . 1. ( Despre particularități fizice sau psihice ) Care se transmite prin ereditate ( 1 ) . 2. ( Despre un bun , un privilegiu etc . ) Care se transmite prin moștenire , care se moștenește ; AUȘÉL , aușei , s . m . 1. Mică pasăre insectivoră cu penele măslinii pe spate , albicioase pe abdomen , cu o pată galbenă - roșcată pe cap ( Regulus regulus ) . 2. Pasăre din familia pițigoiului , cu coada și aripile negre , spatele roșu - aprins , creștetul și gușa albe . ( Aegithalus pendulinus ) . [ Pr . : a - u - ] - Auș ( " moș " , dispărut din limbă , cuvânt moștenit din lat . ) + suf . BARONÉT , baroneți , s . m . Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească ; persoană care are acest CARACTÉR , caractere , s . n . 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice - morale ale unei persoane , care se manifestă în modul de comportare , în ideile și în acțiunile sale . 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe , zugrăvită într - o operă literară . 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru , al unui fenomen etc . Însușire , particularitate a unui organism . Caractere moștenite ( sau ereditare ) și caractere dobândite ( sau neereditare ) . 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere , cifre , accente și semne de tipar din aceeași familie și din același CIUNÍSM s . n . Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul , care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină ; COLEGATÁR , - Ă , colegatari , - e , s . m . și f . Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament , considerată în raport cu ceilalți COMOȘTENITÓR , - OÁRE , comoștenitori , - oare , s . m . și f . ( Jur . ) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva , considerată în raport cu aceștia . - Co - + moștenitor ( după fr . EREDOPATÍE , eredopatii , s . f . Afecțiune moștenită sau transmisibilă MOȘNEÁN , moșneni , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) , Țăran liber , posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun ; moștean , răzeș . 2. ( Înv . ) Moștenitor , succesor . 3. ( Înv . și reg . ) MOȘNENÉSC , - EÁSCĂ , moșnenești , adj . ( În orânduirea feudală , în Țară Românească ) Care aparține moșnenilor ( 1 ) , privitor la moșneni , de moșnean ; răzeșesc , moștenesc . - Moșnean + suf . - MOȘTENÉSC , - EÁSCĂ , moștenești , adj . ( Înv . și reg . ) De moștean ; moșnenesc , răzeșesc . - Moștean + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||