Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MOLFĂIT, MOLFĂIALĂ, MOLFĂIRE, MOLFĂITURĂ, FOLFĂI, MORFOLI, MOZOLI ... Mai multe din DEX...

MOLFĂI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ** A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [Prez. ind. și: molfăiesc] - Formație onomatopeică.

Sursa : DEX '98

 

MOLFĂÍ vb. 1. v. plescăi. 2. a morfoli, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (\~ prin gură mâncarea.) 3. v. bombăni.

Sursa : sinonime

 

molfăí vb., ind. prez. 1 sg. mólfăi, 3 sg. și pl. mólfăie/molfăiéște, imperf. 3 sg. molfăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mólfăie/molfăiáscă

Sursa : ortografic

 

A MOLFĂÍ mólfăi 1. tranz. 1) A mesteca în gură cu salivă, fără a mușca cu dinții; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu în gură, numai cu gingiile și cu limba din cauza lipsei dinților; a morfoli. 2. intranz. 1) A mânca, scoțând un zgomot (urât) în timpul mestecării alimentelor în gură; a clefăi. 2) fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

Sursa : NODEX

 

!molfăí (a~) (fam.) vb., ind. prez. 3 mólfăie, imperf. 3 sg. molfăiá; conj. prez. 3 să mólfăie

Sursa : DOOM 2

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MOLFĂI

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru MOLFĂI.

Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost

Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Povestea lui Ionică cel prost de Ion Creangă Amu cică era odată într-un sat un băetan, care n-avea nici tată, nici mamă și nici o rudă; așa era de strein, de parcă era căzut din ceriu. Și fiindcă băetanul acela era supus, răbdător și tăcut - și bărbații și femeile din acel sat se luaseră a-i zice "Ionică cel prost, Ionică cel prost" și așa îi rămăsese acum numele. Dar știți că este o vorbă ca: "dracul în curu' prostului zace.â€� În satul acela erau o mulțime de feciori de gospodari, care de care mai chiaburi și mai țanțoși - tot de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". ...

 

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

Ion Creangă - Amintiri din copilărie Amintiri din Copilărie de Ion Creangă 1880 - 1881 Dedicație d-șoarei L.M. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOLFĂI

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru MOLFĂI.

MOLFĂIT

... MOLFĂÍT s . n . Acțiunea de a molfăi și rezultatul ei ; zgomot produs de cel care molfăie ; molfăială , molfăire , molfăitură . [ Pr . : - fă - it ] - V. molfăi

 

MOLFĂIALĂ

... MOLFĂIÁLĂ , molfăieli , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - ia - ] - Molfăi

 

MOLFĂIRE

... MOLFĂÍRE , molfăiri , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - i - ] - V. molfăi

 

MOLFĂITURĂ

... MOLFĂITÚRĂ , molfăituri , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - i - ] - Molfăi

 

FOLFĂI

... folfăiesc , vb . IV . Intranz . ( Pop ) A vorbi sau a mesteca greu ( cum fac bătrânii care nu au dinți ) ; a molfăi

 

MORFOLI

... MORFOLÍ , morfolesc , vb . IV . Tranz . 1. A mesteca un aliment cu gingiile , în lipsa dinților ; a molfăi ; p . ext . a mânca încet , cu greutate , fără poftă , a mesteca alene ; a morfologi . 2. P . anal . A ...

 

MOZOLI

... Tranz . A frământa ceva în gură cu saliva , fără a mușca sau a sfărâma cu dinții ; a molfăi