|
||
Vezi și:AMBUȘURĂ,
ANCIE
... Mai multe din DEX...
MUȘTIUC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MUȘTIÚC, muștiucuri, s.n. 1. Piesă detașabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care serveşte la concentrarea și dirijarea jetului de lichid. 3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a țiglelor etc. - Din germ. Mundstück.Sursa : DEX '98 MUȘTIÚC s. v. zăbală.Sursa : sinonime MUȘTIÚC s. (MUZ.) ambușură, (reg.) pliscoi. (\~ al clarinetului.)Sursa : sinonime muștiúc s. n. (sil. -tiuc), pl. muștiúcuriSursa : ortografic MUȘTIÚC \~uri n. 1) Tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează țigara pentru a fuma; țigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat, pe unde se suflă cu gura; ambușură. 3) Capătul metalic al unui furtun care serveşte la reglarea curentului de apă. [Sil. -tiuc] /Sursa : NODEX MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück].Sursa : neologisme MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUȘTIUCRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru MUȘTIUC. ... AMBUȘÚRĂ , ambușuri , s . f . Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura ; muștiuc ÁNCIE , ancii , s . f . Mică lamă elastică ( de metal , de lemn sau de trestie ) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le |