|
|
||
NEGREAȚĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NEGREÁȚĂ, negreți, s.f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. - Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.Sursa : DEX '98 NEGREÁȚĂ s. v. negru.Sursa : sinonime NEGREÁȚĂ s. v. mișină, năgară, neghină, zizanie.Sursa : sinonime negreáță s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negréții; pl. negréțiSursa : ortografic NEGR//EÁȚĂ \~éți f. 1) v. NEGREALĂ. 2) Pată de culoare neagră. /negru + suf. \~eațăSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NEGREAȚĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru NEGREAȚĂ. Alexandru Macedonski - Nebunul din Golia Alexandru Macedonski - Nebunul din Golia Nebunul din Golia de Alexandru Macedonski Închis într-o chilie sub bolți mai depărtate, Cu urletele sale lăsate-n libertate, Zăcea frumosul tânăr de optsprezece ani; Părea un cal sălbatic cu nările umflate Ce știe că-ntre oameni se află-ntre dușmani! Din cap până-n picioare făcut pentru iubire, În ochi purta un trăsnet cu palidă lucire... Părea tot într-o vreme un înger ș-un demon... Sub galbenele-i tâmple purta un Lord Byron! Sprâncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte, Și părul, în inele căzându-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! În cap purta cu apă un coif de gumelastic... Pe buze-avea un zâmbet când dulce, când sarcastic, Privindu-ne cu ochii prăpastiei din el!... -- Abia puteau să-l ție doi oameni deodată, Iar chipul, ca o noapte de trăsnet luminată, Brăzdat era de plugul delirului de- Alexei Mateevici - Hristos au înviat (Fet) Alexei Mateevici - Hristos au înviat (Fet) În cântecele învierii Și-a clopotelor răsunare Ne vine ziua primăverii Din alte țări, din depărtare... Pădurea neagră înfrunzește, Negreața cu încetul pierde, Albastru, cerul strălucește Deasupra frumuseții verde... Soasnele înverzitoare Stau frumos împodobite, Smoala lor mirositoare Curge-n lacrimi strălucite. Astăzi în grădina noastră Am zărit: s-au sărutat Un fluture c-o floare-albastră, Zicând: ,,Hristos au înviat". Aprilie Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822 ... șede pe prispă afară și spune moșului său aceea ce vede. Nepotul Moșule, viforul geme, pe cer noaptea se lățește, Peste frumoasa cetate pâclă și negreață pică; Fulgerul cu-nflăcărare ca un șarpe lung clipește, Scapără, vin’ de te uită, zimții zidurilor mișcă. Vântul frunza din crengi smulge, o spulberă ca ... Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale ... i luncă deasă și băltoasă, Iar sub dânsul mal, Peste ape neguri, noaptea-ntunecoasă, În văi și pe deal. Pe-a cerului boltă negreață adincă, Prin munți geme vânt, Pădurea vuiește; iar lupul în luncă Tremura urlând. Deci ridicând capul, Păgânul strigară Cu răcnet turbat: „O, soartă cumplită ... da.â€� Păgânul O, fiară vicleană! îmi cei și copiii? Demonul Mă-ntrebi? Deci veniți, Trântiți păcătosul în fundul gheenii, Și îl spârcuiți! Deci iată, negreață de draci se iviră, Scârșnind și urlând, Cutremur și trăsnet groaznic se făcură, Firea suspinând. A iadului nămili fioroase, slute Aduc un lanț ... Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale ... i luncă deasă și băltoasă, Iar sub dânsul mal, Peste ape neguri, noaptea-ntunecoasă, În văi și pe deal. Pe-a cerului boltă negreață adincă, Prin munți geme vânt, Pădurea vuiește; iar lupul în luncă Tremura urlând. Deci ridicând capul, Păgânul strigară Cu răcnet turbat: „O, soartă cumplită ... da.â€� Păgânul O, fiară vicleană! îmi cei și copiii? Demonul Mă-ntrebi? Deci veniți, Trântiți păcătosul în fundul gheenii, Și îl spârcuiți! Deci iată, negreață de draci se iviră, Scârșnind și urlând, Cutremur și trăsnet groaznic se făcură, Firea suspinând. A iadului nămili fioroase, slute Aduc un lanț ... Costache Conachi - Visul amoriului ... i amoriul și-i învăța a iubi, Căci fără amori în lume vezi că nu-i să poți trăi. Pîcla ce vezi cu negreață îs căil' amurezăști Și nălucir' arată părerile omenești. Ele sînt deosăbite, căci și gustul omenesc Să preface după voie patimilor ce-l găsăsc. Dar să ... Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului ... urnește. Mă mai îmbărbătez iarăși, neavînd altă mîntuire, Și purced drept către dînsa, zicînd : sau trai, sau pieire ! M-apropriu, tremurînd strașnic, tocmai de acea negreață ; Dar, o ceriu ! ce bucurie ! Iată-mă scăpat cu viață. Acea neagră nălucire, ce mă împluse de frică, N-au fost altă, decît butca cuconului ... Constantin Stamati - Dragoș (Stamati) Constantin Stamati - Dragoş (Stamati) Dragoș de Constantin Stamati (Baladă) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Ochii minții mele îndărăt se uită, Răzbătând prin pâcla trecutelor seculi; Deci ridic voalul vechimei bătrâne Și Dragoș s-arată pe cal de minune. Pe al lui coif luciu s-învăluiesc pene, Și săgeți călite răsună în tulbă-i, El zboară călare pe șes ca un vifor, În zale porumbe, cu de oțel paloș. Soarele apune după înalt munte, Sara se ridică din adânci prăpăstii, Eroul ajunge în pustiii codri Și printr-a lor vârfuri abia vede cerul. Furtună grozavă pe aripi negrite, Dinspre apus vine vâjiind în aer, Văile suspină, codrul clocotește Stejari de ani sute scârșnesc să se rumpă. De ploaie și vifor nu-i adăpostire, Și nici că se vede de om locuință, Ci prin întuneric printre crengi departe Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet, Eroul prin codru drept către foc merge; La un râu ajunge ce spumegat curge, Și pe țărmuri vede o veche cetate. Vânătă văpaie dintr-însa clipește, Care se prevede în apa ce curge, Iar prin ferești umbre când și când s-arată ... Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie Calistrat Hogaş - Amintiri dintr-o călătorie Amintiri dintr-o călătorie de Calistrat Hogaș Prima parte din volumul „Drumuri de munteâ€�. Apare în 1912. Cuprins 1 SPRE MÂNĂSTIRI 2 DE LA VĂRATIC LA SĂCU 3 LA AGAPIA 4 SPRE PIPIRIG 5 HĂLĂUCA 6 ÎN VALEA SABASEI 7 PE ȘEȘTINA 8 JUPÂNEASA ZAMFIRA 9 ION RUSU 10 UN POPAS SPRE MÂNĂSTIRI Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, ... Ioan Slavici - Mara Mara de Ioan Slavici Cuprins 1 SĂRĂCUȚII MAMEI 2 MAICA AEGIDIA 3 FURTUNA CEA MARE 4 PRIMĂVARA 5 ANI DE TINEREȚE 6 ISPITA 7 ZBUCIUMARE 8 DATORIA 9 INIMA, SĂRACA 10 CINE CE POATE 11 ALTĂ LUME 12 DOUĂ PORUNCI 13 DATORII VECHI 14 ROSTUL LUI BANDI 15 ISPRĂVILE LUI TRICĂ 16 GREUL VIEȚII 17 BIRTUL DE LA SĂRĂRIE 18 BLESTEMUL CASEI 19 VERBONCUL 20 NOROCUL CASEI 21 PACE ȘI LINIȘTE SĂRĂCUȚII MAMEI A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult cârpaci decât cizmar și ședea mai bucuros la birt decât acasă; tot le-a umai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului,viuța din dealul despre Păuliș și casa, pe care muma lor o căpătasede zestre. Apoi, mare lucru pentru o precupeață, Radna e Radna, Lipova e numai aci peste Murăș, iar la Arad te duci în două ceasuri. Marți dimineața Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe țărmurele ... |
||