|
|
||
|
Cuvântul NEGURA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: NEGURĂ Vezi și:NEGURĂ, NEGUREALĂ, NEGURIU, NEGUROS, ÎNNEGURA, ÎNNEGURAT, BURACĂ, CEAȚĂ, HAOS ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului NEGURA: NEGURĂ.
NEGURA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NÉGURĂ, neguri, s.f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ** Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. - Din lat. nebula.Sursa : DEX '98 NÉGURĂ s. v. inexistență, neant, neființă, nimic.Sursa : sinonime NÉGURĂ s. 1. v. ceață. 2. v. beznă.Sursa : sinonime négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguriSursa : ortografic NÉGUR//Ă \~i f. 1) Ceață deasă care se formează dimineața, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de ființe sau lucruri); mulțime nenumărată. /<lat. nebulaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NEGURARezultatele 1 - 10 din aproximativ 254 pentru NEGURA. Mihai Eminescu - Într-o lume de neguri... Mihai Eminescu - Într-o lume de neguri... Într-o lume de neguri... de Mihai Eminescu Într-o lume de neguri Trăiește luminoasa umbră. Mai întâi scăldată În ceți eterne și sure, Însă, încet-încet, Razele mari a gândirii Negurile albe pătrund Și formează un arc albastru, Clar senin în jurul lui, Ce-a lui margini își găsește Într-a negurilor creți Și-nainte, înainte Zboară geniul de lumină. Îndărătu-i pintre neguri A rămas un fluviu clar De albastru senin aer. În dungi supte, în cordele De argint, ele suspendă Fluturări și creți în calea Râului de-aer albastru, Ce de cale îi servește Mândrului geniu și nalt Al Gheorghe Asachi - Soarele și negura Gheorghe Asachi - Soarele şi negura Soarele și negura de Gheorghe Asachi Prin tăria cea azură Trecând soarele de vară, A lui rază-așa căldură Săgetat-au preste țară, Că apele a unui lac Toate-n aburi se prefac. Deci aceste-aburele Agiungând la-naltul lor, Uitând chiar, ca inimi rele, Cui datoare-s cu noroc, S-aduna, se îndesa, Ca-nchegându-se în nor Doar să poată-ntuneca Pe-a lor binefăcător. Însă-atuncea dreptul soare La-ngiosita cea estime Zisu-i-au: Uitat-ai oare Cum agiuns-ai la-nălțime? Pentru-asemenea trufie Vei simți a me urgie! Deci îndată a sale rază Cu putere scânteiază, Norul, umbra au pierit, Negura iar se desface, Și de unde s-au suit În tinos lac iarăși George Coșbuc - Moartea lui Gelu George Coşbuc - Moartea lui Gelu Moartea lui Gelu de George Coșbuc Răzleț din oștirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Și piere. Din rană și-ar smulge săgeata Și n-are putere. Pierdut-a și oaste și țară. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea apei, când valul Atinge cu aripa-i malul Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbește cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul, Degeaba împrăștii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Și parcă zici: Vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Și neguri se nalță din vale, E noapte, și ziua de mâine Ne-ajunge pe cale! Trei suliți făcutu-și-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Și nu-mi mai simt brațul și brâul; Tu-ți rupi cu picioarele frâul Las, murgule, las să ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cât va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Și-apoi cu picioarele-mi sapă Mormântul pe margini de apă. Și-n urmă cu dinții mă prinde Și-aruncă-mă-n ... Dimitrie Anghel - Mama (Anghel) ... Minerva , UT, 749, 17 ian. 1911, p. I. Mamă ! Ce puțin am rostit numele tău și cît de vag îmi aduc aminte de tine... O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău. În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo ... e dragă luna, decît cînd se ridică în crai nou. Și totuși, abia dacă pot să-mi aduc aminte cum era fața ta, căci o negură ... dă vorbind lui Fulger: Din veci dorința mea A fost măcar o dată să-mi fac voios palatul Cu apă din fântâna lui Negură-mpăratul! Așa-nțeleg din oameni, că-n țara lui Amurg Sunt șepte fântânele și toate șepte curg La Negură-n palaturi; aceste fântânele Port apă fărmecată, căci cel ce bea din ele E sănătos de-a pururi și vesel e mereu. De ... palută; când nimeni n-a zărit, Se suie-n turn la Salba și tot i-a povestit, Cum Volbură departe la Negură-l trimite. Și când aude fata, din lăzi întraurite A scos năframa dalbă, pe margine cu flori, Și dându-o lui Fulger i ... Trei țări în tot de-a lungul, trei țări în tot de-a latul, Și-ajunge-n pace-n țara lui Negură-mpăratul. Iar când a fost aproape de curți, încetinel Pe sân a pus odorul și-n patru colțuri el Sărută năfrămuța ... s-a mirat De Fulger, care-aduce pahar cu stropi de apă, Căci toți ziceau că dânsul nici mort măcar nu scapă De ... Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ... George Topîrceanu - Balada munților ... și zile reci, Cum s-adună, putrezite, Frunze moarte pe poteci. Colo sus, culcat pe-o rână, Stă Negoiul mohorât Cu-a lui negură bătrână Care-i ține de urât. Fulgii-ncep apoi să cadă. Firea-și doarme somnul ei Amorțită sub zăpadă... Iar târziu, la Sfântu-Andrei, Când ... Mihai Eminescu - Înger și demon ... Ce-ți lipsește oare ție, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă față și cu mânile de ceară, Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire; Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate ... Vasile Alecsandri - Întoarcerea în țară Vasile Alecsandri - Întoarcerea în ţară Întoarcerea în țară de Vasile Alecsandri Pe muchi de prăpăstii lunecînd ușor, Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor. Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb Lăsau urme albe pe omătul alb. Zburam noi ca gîndul ce mă-presura; Gîndul meu, ca mine, în ceruri zbura. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori, El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori, Căci mergeam departe... el cătră o stea, Eu, înstrăinatul, cătră țara mea ! În zădar copacii crengile-și plecau Și zăpada-n cale-mi pe rînd scuturau. În zădar și cerul viscole stîrnea Și cu fulgi prin neguri cîmpii așternea. În zădar și lupii, codrii răzbătînd, Cu crivățul iernii m-alungau urlînd. Și lupii ce urlă, și arborii muți În negura deasă rămîneau perduți, Căci mergeam în grabă... el cătră o stea, Eu, înstrăinatul, cătră țara mea ! În țara mea dulce sînt drumuri de flori; În dulcea mea țară zbori, murgule, zbori, În blîndul luceafăr am un înger blînd; Înalță-te-n sînu-i, o ! tristul meu gînd ! Țara nu-i departe; o simt, o văd eu ! Raiul înflorește în sufletul meu. Steaua se arată pe cerul senin. Îngerul iubirei îmi zîmbește ... Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul ... Primăvara dulce În fine sosind Viață aduce Înfrunzind pădurea, câmpul înflorind; Iată și apusul Cu-a soarelui raze munții poleia, Luna după dânsul Negură și rouă lin împrăștia, Iată, pe cer vânăt Stelele clipesc, Al apelor sunet, Frunzele și vântul dorm, se liniștesc. Minvana, mâhnită, Sub stejar cu gândul ... Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul ... Primăvara dulce În fine sosind Viață aduce Înfrunzind pădurea, câmpul înflorind; Iată și apusul Cu-a soarelui raze munții poleia, Luna după dânsul Negură și rouă lin împrăștia, Iată, pe cer vânăt Stelele clipesc, Al apelor sunet, Frunzele și vântul dorm, se liniștesc. Minvana, mâhnită, Sub stejar cu gândul ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEGURARezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru NEGURA. ... care se formează îndeosebi dimineața și seara , reducând mult vizibilitatea ; negureală . 2. Fig . ( Rar ) Mulțime , cantitate , număr mare , imens de ființe sau de lucruri . O negură ... NEGUREÁLĂ , negureli , s . f . ( Pop . ) Negură ( 1 ) , pâclă . - Negură ... NEGURÍU , - ÍE , negurii , adj . ( Rar ) Neguros ( 1 ) . - Negură ... NEGURÓS , - OÁSĂ , neguroși , - oase , adj . 1. Acoperit , învăluit de negură ( 1 ) ; cețos , pâclos , neguriu . 2. Fig . ( Despre oameni și despre ochii , privirea etc . lor ) Mohorât , trist , posomorât , încruntat . 3. Fig . Imprecis , confuz , neclar . - Negură ... ÎNNEGURÁ , înnegurez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu negură ... ÎNNEGURÁT , - Ă , înnegurați , - te , adj . Acoperit de negură ... BURÁCĂ , burăci , s . f . ( Reg . ) Negură ... s . f . 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ , aflate în suspensie în atmosferă , la suprafața solului , și care îngreuiază vizibilitatea ; negură HÁOS , haosuri , s . n . 1. Stare primitivă , de neorganizare , în care , după cum presupuneau cei vechi , s - ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om ; ( în unele concepții teogonice ) spațiu nemărginit , cufundat în beznă și umplut de " neguri " , în care s - ar fi găsit , într - un amestec confuz , elementele și materia înainte de organizarea lumii ; stare de dezordine , primordială a materiei . 2. Stare generală de mare confuzie , dezordine mare , învălmășeală , neorganizare . [ Var . : ( înv . ) cáos s . |
||