|
|
||
|
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului OCURENȚĂ:
OCURENTA,
OCURENTĂ.
OCURENȚĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. OCURÉNȚĂ, ocurențe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. - Din fr. occurrence.Sursa : DEX '98 OCURÉNȚĂ s. (LINGV.) frecvență. (\~ unui cuvânt într-un text.)Sursa : sinonime ocurénță s. f., g.-d. art. ocurénței; pl. ocurénțeSursa : ortografic OCURÉNȚ//Ă \~e f. lingv. Prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme). /Sursa : NODEX OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ** (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ** Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens - care întâmpină].Sursa : neologisme OCURÉNȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||