|
|
||
|
PIATRA DE HOTAR - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PIATRA DE HOTARRezultatele 1 - 10 din aproximativ 91 pentru PIATRA DE HOTAR. Miron Costin - De neamul moldovenilor ... Miron Costin - De neamul moldovenilor De neamul moldovĂ©nilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor de Miron Costin Cuprins 1 Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ 2 Cap. I - de Italia 3 Capul al doilea - Pentru împărăiia râmului 4 Capul al treilea - De Dachiia 5 Capul al patrulea - De Traian-împăratul 6 Cap al cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce suntu și de lĂ©ge creștinească, de unde au luat 8 Cap al șeptilea și cel de pre urmă - vini rândul a arăta cât au trăit aceste locuri cu oameni după descălicarea lui Traian cu românii de la Italiia Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ Către cititoriu Începutul țărâlor acestora și neamului moldovenescÅ și muntenescÅ și câți sunt și în ... Scripturi avem și sfânta credință a noastră creștinească și mântuirea noastră cu pogorârea fiilui lui Dumnezeu și împelițarea cuvântului lui, cel mai denainte ... Nicolae Gane - Stejarul din Borzești ... hotar între trei țări surori, pe când bourul moldovenesc era singur stăpân pe-o țară largă, îndemănatică, locuită de-un popor ager și drept pământean. De pe atunci, deci, și pănă-n zilele noastre, rămas-a vorba din tată-n fiu cum că un joc de copii se încinsese odinioară pe șesul Trotușului, nu departe de satul Borzești, sub un soare frumos de primăvară. În două taberi era despărțită ceata copiilor: una înfățișa tabăra tătarilor sub comanda lui Gheorghie, un copilandru cu plete negre și cu ochii de ... aprig de soi moldovenesc [3] și alerga ca un fulger la toate punctele de bătaie, vârându-se unde primejdia era mai mare. Și-n loc de săbii de lemn, se-ncrucișau acum săbii de fier, și-n loc de puști de soc, detunau tunuri de schijă, încât se-nnegrea văzduhul de fum, de uneori nu se mai vedea om cu om. Pănă-n ceri se înălța răsunetul restriștei de pe pământ; iar tătărimea, cuprinsă din două părți, se măcina și se mistuia ca pleava într-un vârtej de George Coșbuc - Tulnic și Lioara ... O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele lui Stâlpeș băteau hotar rotund: Din granița lui Codru, ce-n preabătul afund Al Ostului domnește mulțimi ascultătoare, Trec mejdele trei sute de câmpi și văi vioare Spre munți până-n movile, pe cari le-au ridicat Bătrânii lui Crai-Verde și Vultur Împărat, De-aici apoi țin ață pe-a muntelui cunună Și dau hotar lui ținteș și craiului Fortună, Și trec pe la Crai-Sânger, se pierd apoi mai sus La Trăsnet împăratul, în margine de-apus. Așa era! și lumea de-a lungul și de-a latul Mirat-a fost de vestea lui Stâlpeș Împăratul, Căci el nu numai taberi a-nvins de multe dăți, Dar plin era de-avere și plin de bunătăți Și-avea comori ascunse și turme mari o mie Și nouăzeci și nouă de cai în herghelie, Pe câmpuri păcurarii purtau în grija lor Trei stâni de oi lânoase și toate cu ampror! Dar salba cea mai scumpă și-odorul din comoara Lui Stâlpeș era ... fiecare cotun e locuit de un singur neam, și străinii nu sunt primiți în sânul lui. Pribeagul avea o fată, căreia bistrițenii îi daseră numele de Corbița, întru aducerea-aminte a dealului unde ea se născuse. ...Ce fată! ce bujor de copilă!... Cică era sprintenă ca o căprioară! cică gurița ei era un fagur de miere; cică ochii ei străluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor. Mulți flăcăi umblau să-i vâneze dragostea; mulți cântau doine ... drag Corbiței. Părinții lor se primiră a se încuscri și îi logodiră după obicei. Pe atuncea, spun bătrânii că se făceau adese năvăliri de tătari în țară și că în urma lor rămânea numai cenușă și sânge. Păgânii dracului!... cică mâncau carne de cal și beau lapte de iapă. Într-o zi, o ceată de tătari, pătrunzând în munți, ajunseră până în valea Bicazului, prădând, arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatăl Corbiței și logodnicul ei căzură morți ... aruncă în prăpastie. Trupul ei se cufundă în apa Bicazului, zdrobindu-se de bolovani, iar tătarii rămaseră încremeniți și fură uciși chiar pe muchea stâncii de o ceată Alexandru Macedonski - Filozofia morții ... Privirea sa e lină ca bolta albăstrie. În ea se oglindește întregul Nenceput! Pe granița lumească e-o poartă triumfală, Și flacăra din preajma-i de patime ne spală, Iar sufletele noastre le curăță de lut! De s-află vreun spirit lipsit de-a ei credință! Atunci e demn de viață și demn de suferință! A nu mai fi-nsemnează a nu mai suferi! Pe legea mea! Mi-e silă să dorm, să beau și ... Mume cernite, ștergeți-vă plânsu, Copiii voștri sunt tot cu voi! Nu, nu se pierde-n lume nimic, Nimic nu trece, totul e viu Firul de iarbă oricât de mic Ca și țărâna care-o să fiu! Zadarnic piatra cea mormântală Ne țintuiește sub umezeală; Paseri pe dânsa vin de s-adapă; Vântu-o izbește, ploaia o sapă! Mușchiul o roade, timpul o crapă; Cade-n rugină lacăt și toarte Soldați ai țării, mergeți la ... Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lăcrămătoare, Poeți cu harpe dezmierdătoare, Amante june în orice floare! Mume,-ntr-acele tulpini puternici, Și în stejarii de munți — eroi! De moarte să se teamă ființa mărginită Ce pune, ca să scape de Petre Ispirescu - Pasărea măiastră ... în loc să asculte rugăciunea, dete drumul ogarului, care se luă după dânsul. Atunci vulpoiul făcu un semn asupra lui și îl schimbă în stană de piatră. Văzând împăratul că fiul său cel mare nu se mai întoarce ascultă rugăciunea fiului celui mijlociu, și îi dete voie să meargă și dânsul. Acesta ... a apucat, și tot frământându-mi mintea să știu cum a venit și cum s-a dus fără să bag de seamă, am adormit. Când a venit a doua zi în faptul zilei, m-a găsit minunându-mă de niște stane de piatră ce închipuiau doi oameni, doi cai și doi ogari. De cum îl văzui, ne gătirăm de ducă. Vulpoiul, se dete de trei ori peste cap și se făcu un voinic, știi colea, cum ți-e drag să te uiți la el. Pe cale îmi spuse că ... era moșia lui, că este însurat, că are copii, că el era blestemat să poarte corpul de vulpoi până când un om va avea milă de el, îi va priimi să se încălzească cu dânsul la un foc, îi va da un codru de Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei ... contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..." CIBRARIO I Era-ntr-o bătrână pădure, Din care vrăjmașa secure Nu smulse o creangă de brad: P-o stâncă de fulger crăpată, P-o râpă de șerpi îmbălată, P-o beznă cu fundul în iad. În cuibul acei văgăune Precum într-o cronică spune Din secolul patrusprezeci - A fost ... din mii de hotare Veniră pe mii de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s-alungă, Trecând pe de lături în dungă, Alb, vânăt, și galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce ... nu mai este jale, Ci râsuri triumfale, Sunând în deal și-n vale, Ca dracii în sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de mâncare La prânzul canibal: Nemăcinate grâne Servind în loc de pâine, Cu vrun ciolan de câine Sau un picior Cincinat Pavelescu - În goana artei ... Cincinat Pavelescu - În goana artei În goana artei de Cincinat Pavelescu Lui Caragiale Nebun, sălbatic, fără frâu, Prin arătură și prin grâu, Peste livezi, peste câmpii, Sărind bariere și hotare Și șanțuri largi și ... A exclamat: Ce animal! Și-a râs c-un râs spiritual Ca râsul oricărui măgar adevărat. Și râsul lui parcă zicea: Eu bănuiam de la-nceput! Ce s-a-ntâmplat i se cuvine; De Vasile Alecsandri - Sentinela română ... Și de-acolo-n depărtare Pân în Nistru, pân în Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu văzutul ce-ntâlnii? Întâlnii viteaz oștean, Purtând semne de roman, Falnic, tare ca un leu Și cu chip frumos de zeu. Brațu-i stâng era-ncordat Sub un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea Și pe care se zărea O lupoaică argintie Ce părea a fi chiar vie, Și sub fiară ... nu se clătina, Frunza nu se legăna. Pasărea la munți zbura, Fiara-n codri tremura, Căci prin lumea spăimântată, În uimire cufundată, Treceau reci fiori de moarte, Presimțiri de rele soarte! Iar pe cer un vultur mare, Făcând cercuri de zburare, Se vedea plutind cu fală, Și-n rotirea-i triumfală Ținea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. Cine ești? de unde ești? Pe la noi ce rătăcești? Sunt roman și sunt oștean De-a-mpăratului Traian! Maica Roma cea bătrână Mi-a pus arma asta-n mână Și mi-a zis cu ... cerul sfânt Și cu alta pe pământ! Dar s-au dus cum n-au venit În pustiul lor cumplit, Părăsind în urma lor Câmpul luptei de omor! Lat e câmpul celei lupte, Lat și plin Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI ... Ambiția în tine crescând tot cu puterea, Nu știi ce mărginire să pui dorinței tale; O dulce melodie nu bucură pre surd; Pe-un bolnav de podagră băi nu îl folosesc; Cinstirea și averea nu liniștesc pe-acela Ce se muncește vecinic de frică și nădejde. Când două sau trei veacuri viața noastră-ar fi, Nu ne-ar părea atâta oamenii de nerozi Văzându-i cum urmează nebunele lor pofte. O mică parte-a vremii vrând să-ntrebuințeze În lucru și în muncă, ar fi ... trecută. Dar cum se naște omul, abia găsește vreme A se uita-mprejur și intră în mormânt! Și din acest trai încă scurtează de ajuns Copilăria, boale și triste bătrânețe, Iar timpul care zboară în veci nu se întoarce! Deci pentr-o mică plată de ce atât necaz? De ce-așa scumpe zile să pierdem în zadar? Să nu cercăm mai bine ca să stârpim sămânța Năravurilor rele din inimile noastre? S-umblăm după ... muncește gândul. Greu nu e să-ți poți face un măsurat venit Cu starea ta, dar trebui atunci să te oprești, Să lepezi lăcomia, zavistia de-o parte. Să nu te miri de ranguri, ... Alexandru Vlahuță - România pitorească ... ei se-ntind, pe sub valuri, nenumărate brațe de piatră, gata s-apuce vasul și să-l farme-n bucăți la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpații. Peste pumnii lor încleștați, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ... depărtări scoboară și cât a luptat Dunărea ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. A bătut, și "Porțile de Fier" s-au deschis în fața puterii eterne a valurilor ei. Acum vuietul contenește — biruitoare, apa s-așază între maluri, potolită, netedă ... vremii, dincolo de descălecătoare. Săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri antice, chipuri de piatră, scule și monede romane -răzlețe amintiri dintr-o lume de neasemănați viteji, cari-au adus ș-au împânzit în câmpiile Dunării lumina, graiul și falnica putere a celei mai mari și mai slăvite ... zidiri romane, admirabilă simbolizare a închegării regatului român de azi, pe urmele și din vlăstarele celei mai frumoase și mai înfloritoare provincii romane, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru PIATRA DE HOTARRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PIATRA DE HOTAR. ... fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului pînă la pustia Țin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi. 2 Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea dela capătul mării Sărate, dela sînul care caută spre miazăzi. 3 Ieșea spre miazăzi de suișul Acrabim, trecea prin Țin, și se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Hețron, suia spre Adar, și se întorcea la Carcaa; 4 trecea apoi prin Ațmon, mergea pînă la pîrîul Egiptului, și ieșea ... Sărată pînă la îmbucătura Iordanului. Hotarul de miazănoapte pornea dela sînul mării care este la îmbucătura Iordanului. 6 Suia spre Bet-Hogla, trecea pela miazănoapte de Bet-Araba, și se ridica pînă la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 7 suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, și se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în fața suișului Adumim la miazăzi de pîrîu. Trecea pe lîngă apele En-Șemeș, și mergea pînă la En-Roguel. 8 Suia deacolo prin valea Ben-Hinom în spre miazăzi de ... își avea hotarele între fiii lui Iuda și fiii lui Iosif. 12 În spre miază-noapte, hotarul lor pornea dela Iordan. Suia pela miază noapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus, și ieșea în pustia Bet-Aven. 13 De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel, și se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miază-zi de Bet-Horonul de jos. 14 Înspre apus, hotarul mergea și se întorcea pela miazăzi de muntele care este în fața Bet-Horonului; mergea spre miazăzi, și ieșea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era ... 16 Se pogora pela capătul muntelui care este în fața văii Ben-Hinom, în valea Refaimiților, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a Iebusiților, pînă la En-Roguel. 17 Se îndrepta spre miază noapte la En-Șemeș, apoi la Ghelilot, care este în fața ... pela piatra lui Bohan, fiul lui Ruben. 18 Trecea pe partea de miazănoapte în fața Arabei, se pogora pela Araba, 19 mergea înainte pe partea de miazănoapte ... ... numărul zilelor tale este mare! 22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, 23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie? 24 Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un ... ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28 Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29 Din al cui sîn iese ghiața, și cine naște promoroaca cerului, 30 ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adîncului să se întărească? 31 Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să deslegi frînghiile Orionului? 32 Tu faci să iasă la vremea ... întocmirii văzduhului? 37 Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor, 38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de ... ... Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi, cei din robie, și toată casa lui Israel, sînt aceia despre cari zic locuitorii Ierusalimului: ,Ei sînt departe de Domnul, țara ne -a fost dată nouă în stăpînire!...` 16 De aceea spune despre ei: ,Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ,Dacă -i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuș le-am fost ... legile Mele; și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21 Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urîciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.``` 22 După aceea, heruvimii și-au întins aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23 Slava Domnului s`a înălțat din mijlocul cetății, și s`a ... mine însă m`a răpit Duhul și m`a dus iarăș, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinșii de război. Și astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine. 25 Apoi am spus prinșilor ... Exodul Capitol 34 Exodul 33 Exodul Capitol 34 1 Domnul a zis lui Moise: ,,Taie două table de piatră ca cele dintîi, și Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat. 2 Fii gata disdedimineață și ... se arate pe tot muntele; și nici boi, nici oi să nu pască pe lîngă muntele acesta.`` 4 Moise a tăiat două table de piatră ca și cele dintîi; s`a sculat dis de dimineață, și s`a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; și a luat în mînă cele două table ... a rostit Numele Domnului. 6 Și Domnul a trecut pe dinaintea lui, și a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mînie, plin de bunătate și credincioșie, 7 care Își ține dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor ... cele zece porunci. 29 Moise s`a pogorît ... ... din nou, și iar dă lăstari. 8 Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9 înverzește iarăș de mirosul apei, și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10 Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11 Cum pier apele ... și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui. 13 Ah! de m`ai ascunde în locuința morților, de m`ai acoperi pînă-Ți va trece mînia, și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăș aminte de mine! 14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, pînă mi se va schimba ... aș răspunde, și Ți-ar fi dor de făptura mînilor Tale. 16 Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele; 17 călcările mele de lege sînt pecetluite într`un mănunchi, și născocești fărădelegi în sarcina mea. 18 Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stînca din locul ei ... ... Israel mînia Lui, 22 pentrucă n`au crezut în Dumnezeu, pentrucă n`au avut încredere în ajutorul Lui. 23 El a poruncit norilor de sus, și a deschis porțile cerurilor: 24 a plouat peste ei mană de mîncare, și le -a dat grîu din cer. 25 Au mîncat cu toții pînea celor mari, și le -a trimes mîncare ... le era tare față de El, și nu erau credincioși legămîntului Său. 38 Totuș, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mînia și nu dă drumul întregei Lui urgii. 39 El Și -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne ... în pustietate! 41 Da, n`au încetat să ispitească pe Dumnezeu, și să întărîte pe Sfîntul lui Israel. 42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaș, 43 de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, și de semnele Lui minunate din cîmpia Țoan. 44 Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, și n`au putut să bea din apele lor ... |
||