Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul PISTRUIE nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: PISTRUI,PISTRUIA

  Vezi și:PISTRUIAT, PISTRUI, PISTRUIA ... Mai multe din DEX...

PISTRUIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s.m., adj. 1. S.m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. - Pistru (reg. "pătat" < sl.) + suf. -ui.

Sursa : DEX '98

 

PISTRÚI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are \~ pe obraz.)

Sursa : sinonime

 

PISTRÚI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.

Sursa : sinonime

 

pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi

Sursa : ortografic

 

pistrúi s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii

Sursa : ortografic

 

PISTRÚI \~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /pistru

Sursa : NODEX

 

PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ** Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] - Din pistrui.

Sursa : DEX '98

 

pistruiá vb., ind. prez. 1 sg. pistruiéz, 3 sg. și pl. pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruiéze; ger. pistruínd

Sursa : ortografic

 

A PISTRU//IÁ \~iéz tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui

Sursa : NODEX

 

A SE PISTRU//IÁ mă \~iéz intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PISTRUIE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PISTRUIE.

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PISTRUIE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru PISTRUIE.

PISTRUIAT

PISTRUIÁT , - Ă , pistruiați , - te , adj . 1. Cu pistrui ( 1 ) pe piele . 2. ( Rar ) Pestriț , împestrițat . [ Pr . : - tru -

 

PISTRUI

PISTRÚI , - ÚIE , pistrui , - uie , s . m . , adj . 1. S . m . Pată mică , brună sau gălbuie , care se formează pe pielea unor oameni ( mai ales sub acțiunea soarelui ) . 2. Adj . ( Rar ) Pistruiat . - Pistru ( reg . " pătat " < sl . ) + suf . -

 

PISTRUIA

PISTRUIÁ , pistruiez , vb . I . Tranz . și refl . A căpăta sau a face să capete pistrui (