|
||
Vezi și forma bază: POCĂI POCĂIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. POCĂÍT, -Ă, pocăiți, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care se căiește. 2. S.m. și f. Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; p. gener. adept al unor secte religioase creștine, sectant. - V. pocăi.Sursa : DEX '98 POCĂÍT adj., s. 1. adj. (fam.) spăsit. (O atitudine \~.) 2. s. (BIS.) sectant.Sursa : sinonime pocăít adj. m., s. m., pl. pocăíți; f. sg. pocăítă, pl. pocăíteSursa : ortografic POCĂÍ//T \~tă (\~ți, \~te) m. și f. Adept al unei secte religioase creștine, care consideră pocăința ca fiind perfecționarea morală supremă. /v. a se pocăiSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru POCĂITRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru POCĂIT. Cincinat Pavelescu - Avatar (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Avatar (Pavelescu) Avatar de Cincinat Pavelescu Mi-amintesc. Era pe vremea cruciadei. Lângă tine, paj de dor îngenuncheat, Îți cântam pe ritmul leneș al baladei Nenorocul unei fete de-mpărat! Nu păreai o-nfăptuire pământească... Castelană cu profilul de copil, Înger trist, ce vine zarea s-o privească În amurgul unei zile de april! Și cum seara cădea mistică și lină, Vrând să știi ce suferințe mai îndur, Mă rugai să plâng încet, pe mandolină, Versul meu mângâietor de trubadur. Și-n genunchi, ca pocăitul la altare, În privire cu extaze ce nu mint, Atingeam c-o nevăzută sărutare Albii crini ai mantei tale de |