|
||
Vezi și forma bază: PREDICĂ Vezi și:OMILETIC ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PREDICA: PREDICĂ.
PREDICA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. * Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ** Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. - Din lat. praedicare.Sursa : DEX '98 PREDICÁ vb. v. propovădui.Sursa : sinonime predicá vb., ind. prez. 1 sg. prédic, 3 sg. și pl. prédicăSursa : ortografic A PREDICÁ prédic 1. intranz. rel. A rosti o predică; a propovădui. * \~ în deșert (sau în pustiu) a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei, concepții, învățături etc.) A propaga cu insistență. /<lat. praedicareSursa : NODEX PREDICÁ vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ** tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. prédic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare].Sursa : neologisme PREDICÁ vb. I. intr. 1. a rosti o predică. 2. (fil.) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut. II. tr. a recomanda cu insistență; a propovădui. (< lat. praedicare)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PREDICARezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PREDICA. ... Ei, dar părintele Trandafir e vârtos la cap: unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum. * În cea dintâi duminică, părintele Trandafir ține o predică înaintea oamenilor ce s-au adunat în număr mare ca să vadă pe popa cel nou. Nu este mai mare mulțumire pentru omul ce dorește ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREDICARezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PREDICA. OMILÉTIC , - Ă , omiletici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la elocvența bisericească . 2. S . f . Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei ( predicilor ) |