|
|
||
|
Vezi și forma bază: PRIBEGI Vezi și:PRIBEGI ... Mai multe din DEX...PRIBEGIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PRIBEGÍT s.n. (Rar) Faptul de a pribegi. - V. pribegi.Sursa : DEX '98 Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PRIBEGITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 67 pentru PRIBEGIT. Naum Râmniceanu - Blăstem asupra nelegiuirilor Naum Râmniceanu - Blăstem asupra nelegiuirilor Blăstem asupra nelegiuirilor de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Dumnezeule-ndurate Dreptule judecător, Vezi-mi a mea strîmbătate Și le fi[i] răsplătitor. Drept a lor nemulțămire Dă-le scîrbe și amar, Dă-le dreaptă răsplătire, Că m-au prădat în zadar Mînia ta să-i urmeze Ori măcar unde-or umbla, Osînda ta să-i vîneze Vezi pe ce locuri vor sta Frică dă-le, să se teamă Și frunza cînd s-o mișca, Pribegind, să bage seamă Chiar de vînt cînd o sufla. Fă-le lor calea pustie, Ca să umble rătăciți, Arată a ta mînie Și-unde or fi pribegiți. Dreapta ta să răsplătească Cestor nemulțămitori, Urgia ta să-i osîndească Ca pe niște împutători. Curse-n calea lor le pune, Să cază în perzare toți, Nu mai vază zile bune Nemulțemitorii hoți Pașii lor le poticnește Să n-aibă unde scăpa, Adunarea lor zdrobește, Oriunde se vor afla. Să nu poată să-și găsească Loc, să fie odihniți, Pururea să rătăcească Și să fie necăjiți. Nu-și găsească un' să șadă Cîtuși de puțintel loc, Fă ca cerul să nu-i vadă, Și ... Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului ... ținutul Vasluiului, o altă moșie, pe malul Prutului, unde l-a ajuns urgia domnească ce l-a silit a pribegi la tătari. ↑ O pungă cuprindea 500 lei. ↑ Cuvinte sublime! Model de patriotism. ↑ Lisandru și Zaria în loc de Alexandru și Zaharia. â ... Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Ştefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Cîntece de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, — Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune... III Boii stau în jug supuși, Gata de plecare ; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care... „Hăis și cea!â€� — gem sub poveri Carele greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie... Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas ... Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif) Ştefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif) Pasteluri de Ștefan Octavian Iosif Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I E secetă, și de căldură Pe cîmp porumbul se usucă, Mor vitele în bătătură, Și norii vin... ca să se ducă... Prin sat aleargă paparude, Țăranca apă le azvîrle : Își scutur pletele lor ude Și-s goale ca niște șopîrle... Țăranii-n cîrciumă s-adună ; Pe cîmp abia se mișc-o turmă, Tînguitor talanga sună — Ciobanul a rămas în urmă, Cu cotul rezemat în bîtă, El cată dus în depărtare. Dar seceta posomorîtă Se-ntinde fără de hotare... II Prin sat aleargă paparude Și se-nvîrtesc în danț vioaie : Își scutur' pletele lor ude, Cîntînd descîntece de ploaie. Un uliu sus, deasupra noastră, Din aripi bate ostenit, Pierdut în liniștea albastră A cerului nemărginit. Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, ... Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ... Alexandru Macedonski - Reîntoarcerea Alexandru Macedonski - Reîntoarcerea Reîntoarcerea de Alexandru Macedonski :,,Fie pâinea cât de rea, Tot mai bună-n țara mea!" (G. Crețeanu) Soarta care mă gonește Crucea poate c-o să-mi dea, Însă dea-mi-o cât de iute... Voi purta-o-n țara mea! Salutare, cer albastru, Văi și dealuri, aer viu!... Salutare, Românie!... Mână, mână, surugiu! Pribegind în țări străine, Ani întregi am suspinat, Și din trista-mi depărtare Sufletu-mi întraripat Către Dunărea cea lată Mă făcea ca să reviu;... Dunărea mă readuse... Mână, mână, surugiu! Recunosc orice potecă, Orice ramuri, orice flori... Patria-mi își desfășoară Câmpii vecinic roditori! Iată punțile de bârne,... Morile, izvorul viu... Iată crucile vopsite... Mână, mână, surugiu! Colo-n zare se ivește O clopotniță lucind Și pe culmea depărtată Vezi o casă înălbind... Acea culme înverzită O revăd precum o știu... Mi-a văzut copilăria... Mână, mână, surugiu! Dacă, însă, moartea crudă Ca să-mi iasă-n drum ar vrea, Facă-și pofta cât îi place... Voi muri în țara mea! Iar pe culmea înverzită Mă vor duce, mort sau viu... Salutare, locuri sfinte... Mână, mână, Alexandru Vlahuță - Luna și noaptea Alexandru Vlahuţă - Luna şi noaptea Luna și noaptea de Alexandru Vlahuță Luna Noapte, tu ești sclava neagră a veciei, iară eu Sunt regină. De pe tronul întunericului tău, Revărs valuri de lumină; ș-un popor întreg de stele Furnică-n razele mele. Fără mine, neștiută, vecinic ai fi pribegit, Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârșit. Umilită, pleacă-ți fruntea și-naintea mea te-nchină. Noapte, sunt a ta regină. Noaptea Lună, tu ești sclava albă, fulg ursit în veci să meargă. Eu, mai veche decât vremea, și decât lumea mai largă, Neclintită-s, și nici cuget că-n cuprinsul țării mele Furnică popor de stele. Și de n-aș fi eu să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit, Dacă n-aș fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit. În genunchi dar, a mea poală pleacă-te a-mi săruta, Lună, sunt regina Cincinat Pavelescu - Necunoscutei Cincinat Pavelescu - Necunoscutei Necunoscutei de Cincinat Pavelescu Blondă, palidă, înaltă, Când trecu pe lângă mine, mlădioasă, Statuie abia ieșită de sub daltă Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă, Și visa niște imagini depărtate... Scene dulci din vremi de mult înmormântate, Iar cu degetele albe și subțiri Scutura dintr-un buchet de trandafiri O risipă de petale parfumate, Ce, plutind în juru-i albe și ușoare, Păreau fluturi ce se țin după o floare! Urmăream prin cugetare al ei vis, Când privirea-i, de lumină rătăcită, Mă-nveli cu-o mângâiere infinită. Ceru-albastru cu seninu-i depărtat Parcă tot în al meu suflet a intrat, Când din ochii ei adânci, de peruzea, Două raze scăpărară-n noaptea mea. ... Ani trecură; toamne lungi și ierne grele. Peste frunte-mi perii albi au înflorit, Și, spre zările pierdute, rândunele S-au tot dus și s-au întors din pribegit. Primăvara, liliacul și sulfina Așteptară, în grădină și pe lunci, Să mai scapere asupră-le lumina Din privirile Necunoscutei de atunci... Dar, de când cărarea serii a-nghițit-o Și amurgu-n păru-i galben a apus, Că e moartă pentru mine am simțit-o, Și- ... Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Patru epigrame de Cincinat Pavelescu Pe când eram magistrat în Brăila, un prieten, judecător, mă roagă, la clubul Rally, să-l împrumut cu 25 lei, ca să ponteze la bacara. Neavând la mine această sumă, el m-a silit să fac câteva versuri unui simpatic bancher, pe care-l auzise cu câteva minute mai înainte lăudându-mă, și să-i cer, pe departe, douăzeci și cinci de lei. Îi trebuia numai atât ca să-și completeze suta de lei, hotărât s-o piardă. Șaptezeci și cinci se și duseseră. Bancherul îmi spusese că în țara asta e o crimă să aibă cineva talent și că ar trebui să mă duc în străinătate, unde lucrurile de spirit sunt prețuite și răsplătite. Amicul meu să nu vă închipuiți că era Fabricius surprinsese această convorbire și voia să tragă câștig din entuziasmul bancherului pentru mine în interesul dulcilor sale patimi de jucător. Pe când bancherul da ceea ce se cheamă, în termeni de club, o chouete de Ă©cartĂ©, a primit din parte-mi, pe un petic de hârtie, aceste rânduri: În țara asta de nimic, Unde talentul e o crimă, Mai lesne-i ... Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis, Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit, În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit, De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis. Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit; Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus, Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns! Și ai venit înadins să vezi un nenorocit. Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat, În tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin lunci ... Dimitrie Anghel - A. D. Holban Dimitrie Anghel - A. D. Holban A. D. Holban de Dimitrie Anghel Publicată în Ordinea , II, 428, 17 mai 1909, p. 1. Sunt unii oameni senini și blînzi, cari împrăștie în jurul lor o atmosferă de bunătate ce te farmecă și te cîștigă cu fiecare vorbă, cu fiecare gest al lor ; iar alții care te resping de la început și față de cari nu știu ce sîmțămînt tainic îți dă de știre să te ferești. Unul dintre aceștia din urmă este și veteranul om politic A. D. Holban, o interesantă figură a Iașului din alte vremuri. Mi-am adus aminte de dînsul citind într-un ziar recent reflecțiile sale pline de răutate la adresa artiștilor noștri de astăzi. Îl cunosc de cînd eram copil; pot zice că m-am trezit cu el în casă, căci, cît timp a trăit tatăl meu, nelipsit a fost din casa și de la masa noastră. În anii din urmă însă, îl pierdusem din vedere aproape cu desăvîrșire ; glasul lui parcă amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru PRIBEGITRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru PRIBEGIT. Psalmii Capitol 107 Psalmii 106 Psalmii Capitol 107 1 ,,Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!`` 2 Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmașului, 3 și pe cari i -a strîns din toate țările: dela răsărit și dela apus, dela miazănoapte și dela mare. 4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. 5 Sufereau de foame și de sete; le tînjea sufletul în ei. 6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i -a izbăvit din necazurile lor; 7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într`o cetate de locuit. 8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, și a umplut de bunătăți sufletul flămînd. 10 Cei ce ședeau în întunerec și umbra morții, trăiau legați în ticăloșie și în fiare, 11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. 12 El ... Psalmii Capitol 59 Psalmii 58 Psalmii Capitol 59 1 (Către mai marele cîntăreților. ,,Nu nimici.`` O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să -i împresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de protivnicii mei! 2 Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sînge! 3 Căci iată -i că stau la pîndă să-mi ia viața; niște oameni porniți la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne! 4 Cu toată nevinovăția mea, ei aleargă, se pregătesc: trezește-Te, ieși inaintea mea, și privește! 5 Doamne, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepsești toate neamurile! N`avea milă de niciunul din acești vînzători nelegiuiți. -(Oprire). 6 Se întorc în fiecare seară, urlă ca niște cîni, și dau ocol cetății. 7 Da, din gura lor țîșnește răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic: ,,Cine aude?`` 8 Dar Tu, Doamne, rîzi de ei, Tu Îți bați joc de toate neamurile. 9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. 10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi ... Plingerile lui Ieremia Capitol 4 Plingerile lui Ieremia Capitol 4 Plingerile lui Ieremia 3 Plingerile lui Ieremia Capitol 4 1 Vai! cum s`a înegrit aurul, și cum s`a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor! 2 Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată, cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului! 3 Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie. 4 Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă. 5 Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe. Ceice fuseseră crescuți crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi! 6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într`o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea. 7 Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața ... 2 Corinteni Capitol 5 2 Corinteni 4 2 Corinteni Capitol 5 1 Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică. 2 Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3 negreșit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți desbrăcați de el. 4 Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim desbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. 5 Și Cel ce ne -a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne -a dat arvuna Duhului. 6 Așa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; căci știm că, dacă sîntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, - 7 pentrucă umblăm prin credință, nu prin vedere. - 8 Da, sîntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9 Deaceea ne și silim să -I fim plăcuți, fie că rămînem ... Evrei Capitol 11 Evrei 10 Evrei Capitol 11 1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd. 2 Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n`a fost făcut din lucruri cari se văd. 4 Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort. 5 Prin credință a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Și n`a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce -L caută. 7 Prin credință Noe, cînd a fost înștiințat de ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIBEGITRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru PRIBEGIT. PRIBEGÍ , pribegesc , vb . IV . Intranz . 1. A fi pribeag ; a rătăci din loc în loc ; a hoinări , 2. A - și părăsi locul natal , țara ; a se refugia , a emigra , a se |
||