|
||
Vezi și:SÂSÂIT,
SÂSÂIRE,
SÂSÂIALĂ,
SÂSÂITURĂ
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SÂSÂI:
ȘÂȘÂI.
SÂSÂI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SÂSÂÍ, s?sâi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui "s" prelungit. ** (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând "s" în loc de "ș" sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. - Formație onomatopeică.Sursa : DEX '98 SÂSÂÍ vb. v. fâsâi, foșni, suna, susura, sopoti, șopti, șușoti, șușui.Sursa : sinonime SÂSÂÍ vb. 1. v. șuiera. 2. (Transilv. și Olt.) a şișcăvi. (Un om care \~ când vorbește.) 3. a fâșâi. (Lemnele \~ în sobă.)Sursa : sinonime sâsâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sg. și pl. sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâiáSursa : ortografic A SÂSÂÍ sâsâi intranz. 1) (mai ales despre gâște sau despre șerpi) A scoate sunete specifice asemănătoare sunetului "s" prelungit. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a sfârâi. 3) (despre persoane) A pronunța "s" în loc de "ș"; a avea o pronunție defectuoasă a sunetului "ș". /Onomat.Sursa : NODEX sâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac. 2. ladă mare în care se păstrează cereale.Sursa : arhaisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SÂSÂIRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru SÂSÂI. Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite-o, harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip de iute ... Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale 1883 Cuprins 1 Persoanele 2 ACTUL I 2.1 Scena I 2.2 Scena II 2.3 Scena III 2.4 Scena IV 2.5 Scena V 2.6 Scena VI 2.7 Scena VII 2.8 Scena VIII 2.9 Scena IX 3 ACTUL II 3.1 Scena I 3.2 Scena II 3.3 Scena III 3.4 Scena IV 3.5 Scena V 3.6 Scena VI 3.7 Scena VII 3.8 Scena VIII 3.9 Scena IX 3.10 Scena X 3.11 Scena XI 3.12 Scena XII 3.13 Scena XIII 3.14 Scena XIV 4 ACTUL III 4.1 Scena I 4.2 Scena II 4.3 Scena III 4.4 Scena IV 4.5 Scena V 4.6 Scena VI 4.7 Scena VII 5 ACTUL IV 5.1 Scena I 5.2 Scena II 5.3 Scena III 5.4 Scena IV 5.5 Scena V 5.6 Scena VI 5.7 Scena VII 5.8 Scena VIII 5.9 Scena IX 5.10 Scena X 5.11 Scena XI 5.12 Scena XII 5.13 ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SÂSÂIRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru SÂSÂI. ... sâsâiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care sâsâie ; ( despre cuvinte ) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete ( mai ales prin deformarea sunetului " ș " , pronunțat ca " s " ) . V. sâsâi . SÂSÂÍT^1 s . n . Sâsâire . V. sâsâi ... SÂSÂÍRE , sâsâiri , s . f . Faptul de a sâsâi ; sâsâit ^1 . - V. sâsâi ... SÂSÂIÁLĂ , sâsâieli , s . f . ( Rar ) Sâsâire . - Sâsâi SÂSÂITÚRĂ , sâsâituri , s . f . Sunet carcteristic scos de șerpi , gâște etc . ; sâsâit ^ |