Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SMIORCĂIT, SMÂRCÂIT, SMIORCĂIALĂ, SMIORCĂIRE, MIORCĂI, MIORCĂIT, MIORLĂI, SCLIFOSI, SFÂRCÂI, SMÂRCÂI, SMÂRCÂIALĂ ... Mai multe din DEX...

SMIORCĂI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SMIORCĂÍ, smiorcăi, smiórcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. - Cf. %smârcâi%.

Sursa : DEX '98

 

SMIORCĂÍ vb. v. scânci.

Sursa : sinonime

 

SMIORCĂÍ vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a \~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai \~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (\~ pe nas.)

Sursa : sinonime

 

smiorcăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smiórcăi, 3 sg. și pl. smiórcăie, imperf. 3 sg. smiorcaiá

Sursa : ortografic

 

A SMIORCĂÍ smiórcăi intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. /smiorc + suf. \~ăi

Sursa : NODEX

 

A SE SMIORCĂÍ mă smiórcăi intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. \~ăi

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SMIORCĂI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SMIORCĂI.

SMIORCĂIT

... SMIORCĂÍT^2 , - Ă , smiorcăiți , - te , adj . Plângăreț , scâncit . - V. smiorcăi . SMIORCĂIT ^1 s . n . Faptul de a ( se ) smiorcăi ; zgomot specific produs de cel care ( se ) smiorcăie ; smiorcăială , smârcâială , smârcâit ^1 . - V. smiorcăi

 

SMÂRCÂIT

SMÂRCÂÍT^2 , - Ă , smârcâiți , - te , adj . Smiorcăit ^2 , scâncit , plângăreț . - V. smârcâi . SMÂRCÂÍT^1 s . n . ( Reg . ) Smiorcăit ^1 . - V.

 

SMIORCĂIALĂ

... SMIORCĂIÁLĂ , smiorcăieli , s . f . Smiorcăit ^1 . [ Pr . : - că - ia - ] - Smiorcăi

 

SMIORCĂIRE

... SMIORCĂÍRE , smiorcăiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) smiorcăi și rezultatul ei . - V. smiorcăi

 

MIORCĂI

... MIORCĂÍ , miorcăiesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre broaște ) A orăcăi . 2. Intranz . și refl . Fig . ( Despre copii ) A ( se ) smiorcăi

 

MIORCĂIT

MIORCĂÍT s . n . Faptul de a ( se ) miorcăi ; orăcăit ; fig . smiorcăit . - V.

 

MIORLĂI

... A mieuna . 2. Intranz . și refl . Fig . ( Depr . ) A vorbi , a plânge cu glas subțire și tânguitor ; a ( se ) smiorcăi

 

SCLIFOSI

... SCLIFOSÍ , sclifosesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) 1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge ; a se smiorcăi

 

SFÂRCÂI

... sf ? rcâi , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A trece cu putere ( și cu zgomot ) aerul pe nas ; a smârcâi , a smiorcăi

 

SMÂRCÂI

... SMÂRCÂÍ , sm ? rcâi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A smiorcăi

 

SMÂRCÂIALĂ

SMÂRCÂIÁLĂ , smârcâieli , s . f . ( Reg . ) Smiorcăit ^1 . - Smârcâi + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...