SOLUȚIONARE - Definiția din dicționar

Vezi și:DECLINARE, NOD, ARBITRAJ, COMPLET, CONTRADICTORIALITATE, DESESIZA, EXCEPȚIE, EXPERTIZĂ, INSTANȚĂ, LITISPENDENȚĂ, PROBLEMĂ ... Mai multe din DEX...

SOLUȚIONARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SOLUȚIONÁRE, soluționări, s.f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [Pr.: -ți -o -] - V. soluționa.

Sursa : DEX '98

SOLUȚIONÁRE s. 1. v. lămurire. 2. clarificare, rezolvare. (\~ unui litigiu.)

Sursa : sinonime

soluționáre s. f. (sil. -ți -o -), g.-d. art. soluționării; pl. soluționări

Sursa : ortografic

SOLUȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; rezolvare, dezlegare. [Pron. -ți -o -. / < soluționa].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLUȚIONARE

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru SOLUȚIONARE.

DECLINARE

... pronume , numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural . 2. ( În sintagma ) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare

NOD

NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...

ARBITRAJ

... ARBITRÁJ , arbitraje , s . n . 1. Soluționare

COMPLET

COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^

CONTRADICTORIALITATE

CONTRADICTORIALITÁTE s . f . Principiu fundamental al dreptului procesual , în temeiul căruia fiecare parte dintr - un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii . [ Pr . : - ri - a - ] - Contradictoriu + suf . -

DESESIZA

DESESIZÁ , desesizez , vb . I . Refl . ( Despre autorități ) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui

EXCEPȚIE

EXCÉPȚIE , excepții , s . f . 1. Abatere de la regula generală ; ceea ce nu se supune normei generale . 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice . 3. Mijloc de apărare într - un litigiu , tinzând fie la amânarea soluționării acestuia , fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului , fără a se intra în examinarea

EXPERTIZĂ

EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală = a ) stabilire , în urma unui examen medical , a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni ; b ) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire , accident , viol , otrăvire , omor

INSTANȚĂ

INSTÁNȚĂ , instanțe , s . f . ( Și în sintagma instanță judecătorească ) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele

LITISPENDENȚĂ

... LITISPENDÉNȚĂ , litispendențe , s . f . ( Jur . ) Situație în care același litigiu a fost supus spre soluționare

PROBLEMĂ

... care necesită o lămurire , o precizare , care se pretează la discuții . 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină , o preocupare ( majoră ) și care cere o soluționare ( imediată ) . 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor , a cercetărilor cuiva ; obiect principal al preocupărilor cuiva ; temă , materie . II. 1. Dificultate care trebuie ...

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...

A r c h e u s . r o