SORBIT - Definiția din dicționar

Vezi și forma bază: SORBI

Vezi și:SORBITĂ, HORP, LEORPĂI, SOARBĂ, SORBIRE, SORBITOR ... Mai multe din DEX...

SORBIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SORBÍT s.n. Sorbire. - V. sorbi.

Sursa : DEX '98

SORBÍT s. v. sorbitură.

Sursa : sinonime

sorbít (acțiune) s. n.

Sursa : ortografic

sorbít (substanță absorbită) s. n., pl. sorbíte

Sursa : ortografic

SORBÍT s.n. v. sorbită.

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru SORBIT

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 190 pentru SORBIT.

Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba

Dimitrie Bolintineanu - Mihnea şi baba Mihnea și baba de Dimitrie Bolintineanu după o tradiție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI - Blestemul 7 VII 8 VIII 9 IX I Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt; Când buha se plânge prin triste suspine; Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând; Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri, în munte râpos, Un om oarecare intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, ...

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde Oscar Wilde de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 3 [20], 24 oct. 1910. p. 33â€”35. Gîndesc la soarta scriitorilor noștri, ce tristă și sarbădă este pe lîngă aceea a scriitorilor din țări străine. Unde-i vremea cînd vechii trubaduri străbăteau lumea, ducînd cuvintele înaripate și sonore din oraș în oraș, din castel în castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau să se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram să-și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul TannhĂ¤user să preamărească voluptatea amorului... S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se obișnuiesc serbări, pe înaltul scărilor de marmoră nu mai stă cel ce ținea în mîna lui ridicată șoimul pe care magnați și seniori se întreceau să-l ieie, ca un semn că-și iau asupră-și toate cheltuielile serbărilor. Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua decît din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul ...

Emil Gârleanu - Pasăre de noapte

... bine seama, și, numai într-un târziu, și-a închipuit că uitase ziua un pic din lumina ei. Cum era tare însetată însă, sorbi apa, și-n locul ei rămase pământul întunecat, căci steaua nu mai avea unde să se oglindească. Și mare-i fu mirarea buhnei când nu ...

Vasile Alecsandri - Erculean

Vasile Alecsandri - Erculean Plecat-au în zori Trei surori la flori. Sora cea mai mare S-a dus înspre mare, Sora cea mezină Pe mal, în grădină, Sora cea mai mică Și mai sălbățică S-a dus, mări, dus Pe Cerna în sus [2] Iar în urma lor Mulți voinici cu dor S-au luat cântând Ș-au venit plângând. Iată-un căpitan Căpitan râmlean, [3] Că mi se ivește, Pe mal se oprește, Cu Cerna grăiește: ,,Neră limpezie, Stai de-mi spune mie Despre trei surori Plecate din zori." ,,Sora cea mai mare S-a dus către mare Pe Dunăre-n jos La un plai frumos. Sora cea mezină S-a dus din grădină Peste nouă munți, În codri cărunți. Sora cea mai mică Și mai sălbățică Plânge colo-n stâncă La umbră adâncă". Ercul Erculean, Căpitan râmlean, Își repede calul De răsună malul, Ș-ajunge-ntr-un zbor La stânca cu dor. ,,Ieși, fată, din piatră Să te văd odată!" ,,Cum să ies din piatră, Că sunt goală toată Și mă tem de soare... Nu m-a soarbe oare?" ,,Să n-ai nici o frică, Fată sălbățică, ...

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu) Dumnezeu de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. VII, nr. 3, decembrie 1894. Avez-vous entendu, quand la nuit est sans voiles La vaste mer chanter sa chanson aux Ă¨toiles? Quelle musique, amis! Dieu parle en cette voix. Sublime crĂ©ateur de lâ€™infini â€” son monde â€” Dieu prĂȘte Ă lâ€™ocĂ©an cette basse-profonde Et lâ€™ocĂ©an chante ses lois. Bonsoir, amis! Ce Dieu, par qui le flot murmure, Par qui tout prend naissance, et vit dans la nature Qui fit ce quâ€™on ne peut ni comprendre ni voir, Comme les flots des mers, comme les choeurs des anges, BĂ©nissez-le sans cesse et chantez ses louanges. Au clair de lune, amis, bonsoir! Iulia Hasdeu , Au bord de la mer Aș vrea să smulg din mine un cântec, numai unul, Un singur de pe urmă: copil întârziat Ce nu se naște încă, dar, totuși, plin de viață, Duioasa mumă-l simte sub inimă zvâcnind. Un cântec, numai unul, acum la căruntețe, Ca Făt-Frumos din basmul cu "fost-au fost un moș". E gârbovit bătrânul, dar fiul cât un munte Miratei lumi va zice: dintr-însul m- ...

Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar

Ştefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, â€” Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale ...

Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită

Ştefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită Fîntîna vrăjită de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, la fîntîna dintre plopi, Descînt-o vrăjitoare. Se umflă apa â€” joacă stropi În scăpătat de soare. Se umflă apa, scade iar, Și parcă vrea să fiarbă, Se-ndoaie plopii și tresar, Vrăjiți de hîda oarbă. Și tot șoptind, și tot vrăjind, Aruncă bobii-n sită. Se-ndoaie plopii vîjăind, Și noaptea e sosită. Și tot vrăjind, și tot șoptind, Ea face-un semn cu mîna â€” Din plopi foi moarte se desprind Și clocote fîntîna. Legate-s apele de-acum, Ea-n umbră stă și-așteaptă. Un călăreț trudit de drum Spre cei doi plopi se-ndreaptă. Spre gura însetată el Găleata o apleacă, Bea apa descîntată el, S-aruncă-n șea și pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii el bate-n cal, Stă zările să soarbă, Pădure, holde, vale, deal Se pierd în noapte oarbă. Și-n zori de zi au fost găsiți ...

Ștefan Octavian Iosif - Meduza

Ştefan Octavian Iosif - Meduza Meduza de Ștefan Octavian Iosif Poem dramatic PERSOANELE DARIUS, MEDUZA, DOUĂ SCLAVE MEDUZA (culcată pe o blană de tigru) Aduceți flori și muzică s-adie... Vreau să m-adoarmă dulcea melodie... (Muzică) O SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în odaie? MEDUZA Să-mi puneți flori de busuioc în baie, Că floare a iubirii-i busuiocul Și poate-așa să-mi mai astâmpăr focul. A DOUA SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în grădină? MEDUZA Pe Darius îl cer, el vreau să vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări străine Și-s plin de praf... MEDUZA Ci vino să te scutur, Berbantul și șăgalnicul meu flutur! Ah, ce frumos ești tu! Și cum te plac... Ieri se plângea un ram de liliac Că tu ai fi mai alb ca dânsul... Spune: Adevărat să fie?... Și-un căpșune Plângea, zicând că ți-e mai roșă buza... DARIUS Dar cea mai albă floare e Meduza! MEDUZA Să nu te uiți cu ochii tăi de pară Așa de trist la mine-n astă-seară, Că poate mor... DARIUS Eu voi ...

Ștefan Octavian Iosif - Regele din Thule

Ştefan Octavian Iosif - Regele din Thule Regele din Thule de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Lumina literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost să moară, Urmașilor lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O vede cum căzu Luată-ncet de ape, Și-n veci nu mai

Ștefan Octavian Iosif - Stropi de nectar

Ştefan Octavian Iosif - Stropi de nectar Stropi de nectar de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Ștefan Octavian Iosif Când Minerva, ca s-arate Prețuirea pentru-alesu-i Prometeu, din cer i-aduse De nectar o cupă plină, Spre a-și ferici pe oameni Și spre-a le sădi în suflet Simțul artelor frumoase; Sprintenă-și zori ea pasul, Nu cumva să prindă veste Jupiter; și cupa de-aur Șovăi și pe pământul Verde câțiva stropi picară... Iute-albinele-i luară Urma, și sorbiră harnic; Fluturul s-află în treabă Ca și el un strop să fure; Chiar năsâlnicul păianjen Lunecă și supse strașnic. Norocoase-au fost acestea Și-alte gingașe gângănii, Căci împart cu muritorii Astăzi deopotrivă cea mai Mândră desfătare â€”

Ștefan Octavian Iosif - Visul unui slujbaș

Ştefan Octavian Iosif - Visul unui slujbaş Visul unui slujbaș de Ștefan Octavian Iosif Visam deștept pe jumătate... Era o liniște în casă, Și ziua în amiaza mare Părea că-i noapte luminoasă... ... Și se făcea că am o mie Monede-n aur... o comoară! Trântit pe canapea alene, Sorbeam cafea, fumam țigară... Copiii mei, în loc de zdrențe, Purtau veșminte noi, alese, Nevasta mea era mai mândră Ca cea dintâi dintre prințese. Chiar eu schimbasem redingota Cea roasă-n coate și cu pete; Perdele scumpe-aveam la geamuri, Și ce covoare, ce tapete! Ba-i dasem unui biet prieten, Acuma chiar, un pumn de lire, Și cum îmi mulțumea, săracul, Plângând d-atâta fericire... Tresar... Cine-a bătut în ușă? Mă pipăi... Unde-s banii mei? â€” Bărbate, scoal', uitași de slujbă? Hai, uite, că-i trecut de

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Biblie pentru SORBIT

Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru SORBIT.

Iov Capitol 15

Iov Capitol 15 Iov 14 Iov Capitol 15 1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2 ,,Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3 Să se apere prin cuvinte cari n`ajută la nimic, și prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic? 4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. 5 Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni. 6 Nu eu, ci gura ta te osîndește, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7 Tu ești omul care s`a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine? 9 Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n`o avem și noi? 10 Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliți decît tatăl tău. 11 Puțin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, și cuvintele cari-ți vorbesc atît de blînd?... 12 Încotro te trage inima, și ce înseamnă această privire țintă a ...

Isaia Capitol 51

Isaia Capitol 51 Isaia 50 Isaia Capitol 51 1 ,,Ascultați-Mă, voi, cari umblați după neprihănire, cari căutați pe Domnul! Priviți spre stînca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. 2 Uitați-vă la părintele vostru Avraam, și spre Sara care v`a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat și înmulțit. 3 Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi mijlocul lui, mulțămiri și cîntări de laudă. 4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea, și voi pune Legea Mea lumină popoarelor. 5 Neprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu. 6 Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște ...

Luca Capitol 19

Luca Capitol 19 Luca 18 Luca Capitol 19 1 Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate. 2 Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor, 3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4 A alergat înainte, și s`a suit într`un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă. 5 Isus, cînd a ajuns la locul acela, Și -a ridicat ochii în sus, și i -a zis: ,,Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.`` 6 Zacheu s`a dat jos în grabă, și L -a primit cu bucurie. 7 Cînd au văzut lucrul acesta, toți cîrteau și ziceau: ,,A intrat să găzduiască la un om păcătos!`` 8 Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, și I -a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.`` 9 Isus i -a zis: ,,Astăzi a intrat mîntuirea ...