|
|
||
|
Cuvântul TONICA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: TONICĂ,TONIC Forme cu și fără diacritice ale cuvântului TONICA: TONICĂ, TONICĂ.
TONICA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. tónică s. f., g.-d. art. tóniciiSursa : ortografic TÓNICĂ f. muz. 1) Treaptă fundamentală (întâia) a unei game. 2) Acord construit pe această treaptă. /Sursa : NODEX TÓNICĂ s.f. (Muz.) Treapta fundamentală a unei game, către care gravitează toate celelalte trepte ale gamei respective. [< it. tonica, cf. gr. tonos - tensiune, accent].Sursa : neologisme TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. * Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S.f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ** Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s.n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. - Din fr. tonique, it. tonico.Sursa : DEX '98 Tonic ≠ aton, atonicSursa : antonime TÓNIC adj. v. întăritor.Sursa : sinonime TÓNIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală \~; silabă \~.) 2. adj., s. v. întăritor.Sursa : sinonime tónic adj. m., pl. tónici; f. sg. tónică, pl. tóniceSursa : ortografic tónic s. n., pl. tóniceSursa : ortografic TÓNI//C \~că (\~ci, \~ce) 1) (despre vocale sau silabe) Care poartă accent; cu accent; accentuat. * Accent \~ accent muzical cu care se rostesc vocalele și silabele. 2) med. (despre substanțe, medicamente) Care întărește organismul; cu proprietăți de întărire a organismului; întăritor; fortifiant; reconfortant; tonifiant. Vin \~. /Sursa : NODEX TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. * Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația "întăritor", "care fortifică". [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos].Sursa : neologisme TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. o accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||