|
|
||
|
TREMURA (DE FRICA) - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru TREMURA (DE FRICA)Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 180 pentru TREMURA (DE FRICA). Cincinat Pavelescu - Frica poetului ... Cincinat Pavelescu - Frica poetului Frica poetului de Cincinat Pavelescu Te iubesc adânc, copilă, și de mult Dar niciodată N-am lăsat un gest să spună Dulcea taină ce mă-mbată. Tânără, copil aproape, E mai bine să nu știi Ce ... Și destinul să-ți îneci. Apoi mijlocul subțire Ți-l mlădii ca-ntr-o gavotă, Și nu știu pe pian sau buze Rătăcește-ntâia notă... De când visurile astea Cu beția lor mă-nving, Fug de tine, mâna albă Chiar mă tem să ți-o ating. Și mi-e frică deodată, În privirea ta cuminte Să nu văd, cuprins de Alexandru Macedonski - Destinul ... Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare ... neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește, Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume, Te ține-nchis în ... și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în mâinile-i de-aramă! Cu regi și cu popoare se joacă nemilos! Adeseori ridică la culmile de stimă Un suflet fără aripi, un corp mânjit de crimă, Și-adeseori Virtutea rămâne tristă jos! În cartea sa fatală pe toți înscriși ne are Pe cerșetorul gârbov și pe-mpăratul mare! Și toți ... George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) ... adormit Și-n raza lunii, risipite, Căpițe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopții-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce Al sărutărilor oprite!... Dar un fior prin noapte trece. Șoptesc copacii îngroziți. Un tainic murmur, — ca o apă, — Coboară-n codrii adormiți ... valuri negre luna moare Și umbra-ntunecă pământul. O, doamne! Ploaia-n noaptea asta Ne strică fără milă rostul. Dar colo jos, într-o căpiță De fân, găsi-vom adăpostul... Stăm bine-așa, sub bolta moale, Cu frunțile alăturate Ca doi copii cuminți. — Ne-mbată Mirosul florilor uscate. De peste deal abia s-aude Un ropot repede-n păduri, E ploaia... Pân’ la noi deodată Ajung răzlețe picături, Și tot mai dese cad. Un ... despică Vuinid departe-n munți. Iubita S-a strâns la pieptul meu cu frică. Simțeam atunci viața caldă Cum tremură ca o văpaie De foc nestins, în trupul tânăr, Sub haina umedă de ploaie... Cum norii-ntunecau seninul Nemărginirilor albastre, O noapte dulce-nvăluise Lumina gândurilor noastre. Dar n-a fost patimă nebună Cu gânduri risipite ... n șoapte, — A fost un vis frumos... Și ploaia Curgea cu ropot lung, în noapte. ....................... ....................... La răsărit încet s-aprinde Văpaie rece Ștefan Octavian Iosif - Meduza ... cum cântă-n crâng privighetoarea? DARIUS Menește-a moarte... Cântă ca nebună... Vrei tu să mori cu mine dimpreună? MEDUZA Să mori așa de tânăr?... O comoară! Vai, cine e așa nebun să moară?! DARIUS Dar ochii tăi cu nesfârșite visuri Ce mă atrag cu negre guri de-abisuri... MEDUZA O, Darius, sărută-mă și lasă Apoi să vină noaptea-ntunecoasă... DARIUS Dar brațele ți-s albe cum sunt crinii De pun în umbră florile grădinii. MEDUZA O, Darius, sărută-mă odată! Vezi, gura mea e-așa de însetată... DARIUS Dar gura ta e roșă ca răsura... MEDUZA Ah, simt sărutul tău și-i simt arsura, Și simt durerea, jalea despărțirii... De-aceea-s triști și palizi trandafirii, De-aceea doarme veșnic tristul nufăr, Fiindcă eu mă zbat amar și sufăr; De-aceea crinii plâng și viorica Tremurătoare-și tăinuiește frica; De-aceea și frumoasele verbine Au cupele mereu de lacrimi pline... DARIUS O, te-am văzut odată, dinspre zori, Alunecând ușoară printre flori Și cum sorbeai din albele zorele Curata rouă ce străluce-n ... frumoasă, Că lebăda-i o mândră-mpărăteasă Și, când ea se strecoară albă printre Înalte trestii, parcă stă să intre În albul ei palat plin de ... ... ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește trecătorul. Buni păzitori, se poate de plătit hacul! Nu, frate, tâlharii întotdeauna au fost mai harnici decât păzitorii! Stai, stai, nu te mișca... Trec în tăcere cinci, zece minute. Însă iată ... — Ei, acu mergi, zice trecătorul, lăsând mâna. Du-te și roagă-te lui Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva ... ... ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește trecătorul. Buni păzitori, se poate de plătit hacul! Nu, frate, tâlharii întotdeauna au fost mai harnici decât păzitorii! Stai, stai, nu te mișca... Trec în tăcere cinci, zece minute. Însă iată ... — Ei, acu mergi, zice trecătorul, lăsând mâna. Du-te și roagă-te lui Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva ... Mihai Eminescu - Odin și poetul ... consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite, Ordonă numai  sau de ... amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu  în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i înaltă, De neauă coperită, și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă.) ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oi deschide-atunci Portalele nalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri De neauă albă, ca argint din Ophir, Cu bolți mai nalte decât însuși cerul. Acolo printr-acele lungi coloane Suspendă lampe mari ca niște albe lune ... temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire?" Lin tremură glasul ei blând în noapte.  ,,O, zână, nu de frică George Coșbuc - Flăcări potolite ... deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... Dar ce-au avut?" — „O fată... vezi, că n-are rost Să spun de la-nceput. Nimicun... ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. De frica ocnei s-a răznit, Și-i dus de-atunci. Mai știu și eu! Așa i-a fost menit. Dar bun băiat! De-o fi murit, Să-l ierte Dumnezeu." Și-au dat binețe și-au tăcut. Străinul parcă se gătea Să plece,și-ar fi vrut Să ... spre fântână s-a plecat Privind în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e Alecu Donici - Vulpea și măgarul ... Alecu Donici - Vulpea şi măgarul Vulpea și măgarul de Alecu Donici — Mintiosule! de unde vii? O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat. — Drept de la leu, de vrei să știi; Am fost să-l văd și m-am mirat Cum au slăbit de tare; Bătrân, neputincios: îți pare O fiară foarte de nimică Acel ce când zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de frică. Acum însă mai toți, Cu coarne și cu colți, Cum pot îl dojenesc Și frica-i răsplătesc. — Dar tu, eu socotesc că nu-i ... îndrăznit De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit. — Așa! măgarul i-au răspuns. Ba cred că l-au pătruns Pereche de copite De Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie ... râzi! și conversație, și râzi! (face mare haz.) Am stat noi așa, să fi fost până pe la două și jumătate trecute... Mișu era amorezat de nevasta unui cârciumar din dosul Cișmegiului, de la care cumpăra țigări de damă — umbla gătit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși — și dăduse și cu parfum. Mișu zice: „Bonsoir, eu mă duc. — Mai stăi... — Nu se poate ... ieșim toți să ne batem joc de întâi aprilie de Poltronu! Am chemat țal! am plătit... Cleopatra s-a îmbrăcat cu mantaua impermeabilă de mătase crem cu glugă — foarte frumoasă manta! ... și Cleopatra nu-i urâtă... cu gluga... e brunetă — și numai treizeci și cinci de franci — chilipir, da' era de ocazie: i-a făcut hatâr negustorul — o cunoaște — de la mașini. Când am ieșit de la berărie, bătea patru fără un sfert la Eforie... Am intrat în Cișmegiu. Ploua mărunțel; era pustiu în grădină și întuneric... Am tras cu urechea ... cu măciulia nodoroasă-n sus, și l-a plesnit pe Mitică drept în frunte cu sete... Auzi putere la Poltronul!... (își face cruce) de ... Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul ... tânăr om Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt, Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat... Deci pe-a nopții frunte, Când discul de aur al lunii plutea Ș-a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea, De pe deal cetatea, Pe mal copaci deși Umbre culca noaptea, Pe luciul apei ca mari urieși. Un izvor din munte Curgea pe aproape de-un stejar tufos, Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios; Căci subt el Minvana Tristă se primbla, Așteptându-l sara; Iar de ... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru TREMURA (DE FRICA)Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru TREMURA (DE FRICA). ... Amon. Așa vorbește Domnul: ,,N`are Israel fii? Și n`are moștenitori? Atunci pentruce stăpînește Malcom Gadul, și locuiește poporul lui în cetățile lui? 2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, cînd voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce -l izgoniseră, zice Domnul.`` 3 ,,Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu ... groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. - 25 ,,Ah! cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!`` - 26 ,,De aceea tinerii ei vor cădea pe ulițe, și toți bărbații ei de război vor pieri în ziua aceea, zice domnul oștirilor.`` 27 ,,Voi pune foc zidurilor Damascului, și va mistui casele împărătești din ben-Hadad.`` 28 Asupra ... aduce nenorociri peste ei, mînia Mea aprinsă, zice Domnul, și -i voi urmări cu sabia, pînă ce îi voi nimici.` 38 Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam, și -i voi nimici împăratul și căpeteniile, zice Domnul.`` 39 ,,Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinșii ... voi; dar să vă păziți bine. 5 Să nu vă încăierați cu ei; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei cu preț de argint, hrana pe care o veți mînca, și să cumpărați dela ei cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te -a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale și ... a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, și n`ai dus lipsă de nimic.`` 8 Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în cîmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului. 9 Domnul mi -a zis: ,,Nu face război cu Moab, și ... Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25 De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele ... Psalmii Capitol 55 Psalmii 54 Psalmii Capitol 55 1 (Către mai marele cîntăreților. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, și nu Te ascunde de cererile mele! 2 Ascultă-mă, și răspunde-mi! Rătăcesc încoace și încolo, și mă frămînt, 3 din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui ... și mă iau fiorii. 6 Eu zic: ,,O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș sbura, și aș găsi undeva odihnă!`` 7 Da, aș fugi departe de tot, și m`aș duce să locuiesc în pustie. -(Oprire). 8 Aș fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic și de furtuna aceasta. 9 Nimicește -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă și certuri; 10 zi și noapte ei îi dau ocol pe ... va aduce pacea, căci mulți mai sînt împotriva mea! 19 Dumnezeu va auzi, și -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, și nu se tem de ... cînd bate vîntul. 3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: ,,Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului, 4 și spune -i: ,Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! 5 Nu te teme că Siria ... pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate stufișurile, și pe toate imașurile. 20 În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21 În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi, 22 și vor da ... cu smîntînă și cu miere se vor hrăni toți ceice vor rămînea în țară. 23 În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli ... ... 115 Depărtați-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijinește-mă, după făgăduința Ta, ca să trăiesc, și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea! 117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, și să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! 118 Tu disprețuiești pe toți ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înșelătoria lor este zădarnică. 119 Ca spuma iei pe toți cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învățăturile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, și mă tem de judecățile Tale. 121 Păzesc legea și dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, și nu mă ... Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învățăturile Tale. 126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: 128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, și urăsc orice cale a minciunii. 129 Învățăturile Tale sînt minunate: de |
||