|
|
||
|
Vezi și:URECHE,
URECHEA,
BLEG,
CIUL,
AURICULAR,
URECHEALĂ,
CLĂPĂUG,
TIMPAN,
URECHIUȘĂ,
ÎMPUIA,
ȘPIȚ
... Mai multe din DEX...
URECHE. - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru URECHE.Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 506 pentru URECHE.. Gelu Vlaşin - Urechea Urechea de Gelu Vlașin în urechea mea se nasc Dumnezei în urechea mea nici descântul nu mai pătrunde în urechea mea tu nu mă mai cauți în urechea mea stau pasările de pradă gata să-mi sfașie ... Mihai Eminescu - Ureche Ureche de Mihai Eminescu Pișcată-ți este mâna ta de streche De miști în veci condeiul pe hârtie Compune-un șir sau fabrică o mie Că ... Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara ... Grigore Ureche - Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața ... Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane" ... de la 1 mai 1873 următoarea critică: „Acel (5) pus lângă Attila ne trimite în josul paginii la autorii antici, din care izvorăște dlui Ureche această știință. Acolo găsim numit, pe lângă Priscus, și pe Am. Marcellinus. Ammianus Marcellinus citat pentru timpul lui Attila? Mare descoperire! Ammian (născut pe la ... a început domnirea lui Attila (434, 453), și istoria lui merge numai pănă la 378 d. Ch.“ Ce are de zis dl Ureche la această critică? Cum își va susține singurul punct în discuție: citarea lui Ammianus Marcellinus după cuvintele „pe timpul lui Attila?“ Iată ... cuvânt despre aceasta. Singurul punct în discuție este: citarea lui Amm. Marcellinus pentru timpul lui Attila. Să relevăm deocamdată cuvântul până vârât acum de dl Ureche înaintea cuvintelor pe timpul lui Attila. Acest până nu stă în pasagiul criticat. Dl Ureche continuă: „Ce este greșit în aserțiunea mea când, citând pe Salustiu, am scris că la romani încă istoria începe cu poezia, cu cântecele (soliti ... lui Attila. „Apoi nu cumva eruditul dl T. Maiorescu pretinde că Ammian Marcellin este rău citat pentru deschiderea moravurilor hunilor?“ întreabă dl ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Neghiniţă Neghiniță de Barbu Ștefănescu-Delavrancea A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige. — Ei, ei, ce n-ar plăti un flăcău la bătrânțile noastre! — Cât, de? cât? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adică ce, nu te-ai mulțumi și c-o fată mare? — Ba, ce să zic, bine ar fi ș-o fată... — Da, dar la fată vrea zestre. — S-ar găsi, că eu și unchiașul avem ce ne trebuie și nu ne trebuie mult, trei coți de pânză albă și câte ... Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului ... auzului Pentru păzirea auzului de Mihai Eminescu Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar cu sila de la a ta ureche  Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă înlăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți ... dulce și molatec, Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar  cu ceară. Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbareț De eroul Odisseu cel mult meșteșugareț: Și-au astupat cu ceară ... ... căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând de loc ureche muzicală... După aceea Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi ... cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă... Mai târziu ... o găsea, nu... o auzea nicăieri... Deodată îi veni o idee. Își zise că, precum Uvertura, ca muzică, nu se poate raporta decât numai la ureche, și cum urechea este cea mai nobilă Uvertură a corpului (din cele pe cari le cunoștea Fuchs) - organul muzicii divine și prin care ... fie acordată decât numai la statui... iar o mână grațioasă, însăși mâna de trandafiri a Zeiței, îl luă pe artist ușor de o ureche și, cu un gest nobil, dar energic, îl azvârli în Haos. O ploaie de strigăte și amenințări. O ploaie de disonanțe, de acorduri răsturnate și ... ... lipsește de la cea mai sacră datorie conjugală, daca... Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie, ce catifea? (Se dă la ureche fără succes; apoi, pufnind de râs:) M-ai înțelegut, care va să zică? (Taie cu mâna dreaptă de două-trei ori aerul în mișcări scurte ... Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale, care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoană în prezența mamiții. Cocoana (se repede la ureche iar fără mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul! Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca ... poate să găsim ceva... A! nu cumva ai vreo scrisoare de la soția dumitale?... Cocoana: Hehei! câte! de când trata amor. (Iar la ureche: dar avocatul e prea-nalt și cocoana nu-l ajunge din picioare.) Tânărul: Ba, am vreo trei, de când eram astă-toamnă cu domnul inspector ... mânând pe cei doi clienți cu binișorul până la ușe, i scoate afară din biurou; în vestibul, cocoana, râzând, vrea să-i spuie ceva la ureche; avocatul o depărtează și apucă spre sufragerie. Cocoana pleacă facând cu ochiul.) Tânărul (urmându-o și netezindu-și jobenul cu mâneca): Stai, mamițo, nu așa ... Emil Gârleanu - Voinicul! Voinicul! de Emil Gârleanu L-a adus ciobanul de urechi, ca pe-un biet măgar ce era. I-a pus o pocladă, pe pocladă — șaua de lemn, și i-a strâns chinga bine, căci aveau să meargă la târg. Apoi a-nceput să-i grămădească pe spate: o sarică — a ciobanului; două lăvicere — ale stăpânului; patru tivgi cu lapte, câte două de fiecare parte, să se cumpănească; opt sedile cu brânză — patru și patru; iar deasupra, moț, cei doi băieți ai stăpânului, veniți la stână din ajun, spate la spate, să nu-și scoată ochii. Dar pe când ciobanul, ștergându-și sudoarea cu dosul mâinii, de pe frunte, aducea poclada s-o puie pe sărmanul dobitoc, un purice sări de pe mâna ciobanului pe spinarea măgarului și-și făcu un locușor sub o încrețitură a poclăzii, tocmai cât îi trebuia să fie la largul lui. „O să stau la umbrăâ€�, gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea să-l apese? Și-au pornit la ... Gheorghe Asachi - Ochii și nasul ... și pe nas îl apăra, Iar urechea, prezindentul, a ei ziceri asculta. Atunci limba, cu talent, Au zis cătră prezident: Dreaptă pleacă-ni, ureche, Să auzi dovezi o mie, Prin înscris și mărturie, Cum de epoca cea veche Neam de nas, tot necurmat, Ochelarii au purtat Și-i să ... Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană" Titu Maiorescu - Beţia de cuvinte în "Revista Contimporană" Beția de cuvinte în „Revista Contimporanăâ€� de Titu Maiorescu 1873 Darwin ne spune că multe soiuri de maimuțe au aplecare spre băutura ceaiului, a cafelei și a spirtuoaselor; „ele sunt în stare, zice el, să fumeze și tutun cu multă plăcere, precum însumi am văzut. Brehm povestește că locuitorii din Africa de miazănoapte prind pavianii cei sălbatici punându-le la locurile unde se adună vase pline cu bere, de care se îmbată. El a văzut mai multe maimuțe în această stare și ne dă o descriere foarte hazlie despre purtarea lor și despre grimasele ciudate ce le făceau. A doua zi erau foarte rău dispuse și mahmure, de durere își țineau capul cu amândouă mâinile și înfățișau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zama de lămâie. O maimuță americană, un ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea și a fost, prin urmare, mai cuminte decât mulți oameni“ (Ch. Darwin, Descendența omului ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URECHE.Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 88 pentru URECHE.. URÉCHE , urechi , s . f . I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului , așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor , alcătuite dintr - o parte externă , una mijlocie și una internă . 2. Fig . Facultatea de a auzi ; simțul auzului ; auz . II. ( Pop . ) Organul respirator al peștilor ; branhie . III. P . anal . 1. Gaura acului ( prin care se petrece ața sau sfoara ) . 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor , cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior . 3. Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă , pentru a susține un ornament URECHEÁ , urechez , vb . I . Tranz . A trage pe cineva de urechi ( pentru a - l pedepsi ) ; p . gener . a bate ( un BLEG , BLEÁGĂ , blegi , - ge , adj . 1. ( Despre animale ) Cu urechi care atârnă în jos ; clăpăug ; ( despre urechile animalelor ) care atârnă în jos ; ( despre oameni ) cu urechile îndepărtate de cap ; ( despre urechile oamenilor ) îndepărtate de cap ( și atârnând în jos ) . 2. Lipsit de energie , de voință ( și ... CIUL , - Ă , ciuli , - e , adj . ( Reg . ; despre animale ) Care are urechile anormal de mici ; care are urechile sfâșiate , rupte ; căruia îi lipsește o ureche ... AURICULÁR , - Ă , auriculari , - e , adj . 1. Al urechii , privitor la ureche URECHEÁLĂ , urecheli , s . f . Faptul de a urechea ; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi ; p . gener . bătaie ( dată unui copil ) . - Urechea + suf . - CLĂPĂÚG , - Ă , clăpăugi , - ge , adj . 1. ( Despre urechile oamenilor și ale animalelor ) Mare și atârnând în jos ; pleoștit ; ( despre oameni și animale ) care are asemenea urechi . 2. Fig . ( Despre oameni ) Prostănac ; TIMPÁN , timpane , s . n . 1. ( Anat . ) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie , transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă . 2. Instrument muzical de percuție , asemănător cu toba , dar care poate fi acordat ; paucă . 3. ( Arhit . ) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi , situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ... URECHIÚȘĂ , urechiușe , s . f . 1. Diminutiv al lui ureche . 2. Ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă - portocalie sau roșcată ( Cantharellus cibarius ) . 3. ( Pop . ) Colțunași umpluți cu carne , care se ... ÎMPUIÁ , împuiez , vb . I . Tranz . A împuia capul ( în expr . ) ( sau urechile ) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee , insistând asupra ei ; a ameți pe cineva cu vorbăria . [ Pr . : - pu - ia . - Prez . ind . și : ( reg . ) împúi ] - În + ȘPIȚ ^2 , șpițuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Unealtă formată dintr - o bară de oțel cu vârful ascuțit , folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor . 2. ( Tipogr . ) Linie simplă sau înflorată , care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor . 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte , construcții etc . 4. ( Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine din această Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||