|
|
||
Vezi și:VENTRILICĂ,
ȘOPÂRLAIȚĂ,
ȘOPÂRLIȚĂ,
BĂIEȚEL,
BOBORNIC,
DORITOR,
IARBĂ
... Mai multe din DEX...
VERONICĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VERONÍCĂ s. v. sporiș, verbină.Sursa : sinonime veronícă s. f., pl. veroníciSursa : ortografic VERONÍ//CĂ \~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscor-butice și diuretice. /<lat. veronicaSursa : NODEX VERONÍCĂ^1 s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique].Sursa : neologisme VERONÍCĂ^2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ** Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului].Sursa : neologisme VERONÍCĂ^3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. veronica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].Sursa : neologisme VERONÍCĂ^1 s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique)Sursa : neoficial VERONÍCĂ^2 s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. * năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica)Sursa : neoficial VERONÍCĂ^3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru VERONICĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru VERONICĂ. Veronica Micle - Aubade Aubade de Veronica Micle Deșteaptă-te, iubita mea, Căci zorile-s acum pe cer Și eu `n genunchi naintea ta O sărutare voi să-ți cer ... Deșteaptă-te și vino-n crâng Să-l vezi tu cât e de frumos, Iar eu în brațe-mi să te strâng La poala teiului umbros. Deșteaptă-te, căci în curând Frumosul soare-al primăverii Trezește lumea pe pământ Și-alungă farmecul Veronica Micle - Fugi Fugi de Veronica Micle Convorbiri Literare , IX (18i5), nr. 9 (1 dec.). p.367 "Fugi", îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; "Nu te du", șopteste-n taină Sufletul și dorul meu. Tu cunoști câtă iubire Pentru tine eu păstrez, Și-apoi cu cuvinte rele Cum mereu te depărtez; Și nu știi cui a te-ncrede Vorbelor ce ți-am rostit, Sau iubirii făr' de margini Ce tu-n ochii-mi ai cetit. Vai! Și eu nedumerită Mă muncesc cu mult mai mult Căci nu știu ce-a fi mai bine : Mintea, inima s- Veronica Micle - Uitarea Uitarea de Veronica Micle Convorbiri Literare , XV (1881), nr. 9 (1 dec.), p. 356 Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Și din dragostea cea mare Nici o urmă n-a rămas. Și-n aceste ceasuri line, Eu cu suflet liniștit Cugetându-mă la tine Mă întreb de te-am Veronica Micle - Dialog liric Dialog liric de Veronica Micle Și-acum mă-ntreb eu: simțirea adâncă Cum de se naște pentru un portret? Căci nu văzusem ochii tăi încă, Știam atâta că ești poet! De-aș putea întrupa iubirea Ce simțesc eu pentru tine, Timpul și nemărginirea Dânsa le-ar cuprinde-n sine... Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire la care să mă-nchin. Dar tu ca un luceafăr departe strălucești Abea câte o clipă în cale-mi te ivești, Apoi dispari; – și-n urmă rămâi în gândul meu Vedenie iubită la care mă-nchin eu. Și-n oara cea de pace, de sfântă liniștire, Ființă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc... La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire. Și a cerurilor taină adâncă și divină, Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind - Ca s-o-nțeleg mai bine eu ochii mi-i închid - Și-atunci văd că de tine e inima mea Veronica Micle - Glasul durerei Veronica Micle - Glasul durerei Glasul durerei de Veronica Micle Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate? Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător; Cine știe-a lor durere, cine știe dorul lor. Și ascunsă prin frunzișuri, tăinuind a ei ființă, cântă dulcea Filomela, și`n cântare-i o dorință Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin, Și divina-i melodie se sfârșește c-un suspin. Iar poetul ce-o aude își ia lira și se duce Pribegind cu-a sale doruri, și ca dânsa el atunce Cu un vers duios și jalnic spune lumii chinul său Și răpit de-a lui simțire el suspină-amar și greu. Și-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalță Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec și dulceață, Nu intrebi, plecând cu jale ochii `n jos înspre pământ Pentru ce tot cu suspinuri se sfărșește orice cânt? O! de-ai ști tu că pe lume, de când lumea e facută, Blanda voce-a fericirii este, a fost și va fi mută, ... Veronica Micle - Mater dolorosa Veronica Micle - Mater dolorosa Mater dolorosa [1] de Veronica Micle Informații despre această ediție În negru este îmbrăcată, Cu văl de crep pân' la pămînt, Și tristă și 'ngenunchiată Pe marginea unui mormînt. Tu, cărui un popor se 'nchină Și sta 'naintea ta plecat, O mult slăvită mea Regină, Naintea cui ai genunchiat? Tu, care din a Ta 'nălțime Supui o lume c'un cuvînt... Durerea morții cu cruzime Plecat-a fruntea-Ți la pâmînt. Și 'n locul mantiei regale Ți-a pus un negru văl de doliu, Și-asupra bucuriei Tale Un alb și trist, etern lințoliu. Și făr' de nici o măngăiere, În durerosul tău avînt, Tu pari un înger de veghere Pe lespedea unui mormînt. Note ↑ Mama durerii: icoana smeritei mame a lui Veronica Micle - Albăstrelele Albăstrelele de Veronica Micle 24 ianuarie 1877 Printre galbenele spice albăstele mândre cresc Și`n a dimineții farmec soarele cu drag privesc; Fermecați de-a lor privire și cuprinși de-un tainic dor, Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor. Prin frunzișul des și verde se aud frumoase cânturi Fluturașii stau și-ascultă legănați de blonde vânturi – Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări Și-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări! Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere; Fluturașii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ș-o părere, Păsările nu mai cântă și fumoasele-albăstrele, Dup-o zi de fericire, rămân iarași Veronica Micle - Am plecat... Am plecat... de Veronica Micle Am plecat făr' de căință Și m-am dus fără de dor, Ca să uit a ta ființă, Ca să uit al tău amor. Și plecând m-am dus în lume Numa-n voia întâmplării, Nici cu gând de zile bune, Nici cu jalea-nstrăinării. De-am mers mult pe-acea cărare Nu mai știu de-atâta chin Căci cu dor și disperare Îndărăt la tine Veronica Micle - Lumea mare... Veronica Micle - Lumea mare... Lumea mare... de Veronica Micle Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde, Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde; Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost. Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc, Ca și lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i Veronica Micle - Ca astăzi... Ca astăzi... de Veronica Micle Ca astăzi nu mai sunt stăpână Pe mine, pe sufletul meu, numai c-o strângere de mână îndeajuns ți-am spus-o eu. Și ca o slaba jucărie Sunt astăzi înaintea ta, privirea mea ți-ar spunea-o ție în ochii mei de vei căta. Și c-a mea singură dorință E roaba ca să-ți fiu în veci, ți-o spune `ntreaga mea ființă când tu pe lângă mine treci. Însă tu treci cum trece-o rază Din soare, pe un biet pribeag, - Ce-i pasă ei că-l luminează... Ce-ți pasă ție că-mi ești Veronica Micle - Lac oglindă Lac oglindă [1] de Veronica Micle Informații despre această ediție Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce, Pe-al tău sîn ca de mătase nemișcat și pacinic luce Lac-oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal, Vecinie limpezi a lui ape, vecinie făr' de nici un val. Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată, Resfrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată, Fără ca de când e lumea cine-va să-i fi zărit Apa tulbure vre-odată și-al său luciu încrețit. Lac-oglindă 'n nepăsare și 'n eternă liniștire! Cred, că tu ai văzut multe și-ai rămas în neclintire, Dar o clipă de-ai răstrânge starea sufletului meu, Te vei tulbura îndată și-ai fi tulbure mereu. Note ↑ În valea Yozemiti din Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERONICĂRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru VERONICĂ. VENTRILÍCĂ , ventrilici , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre , care cresc la subsuoara frunzelor ; ventricea . ( Veronica tournefortii ) . 2. Plantă erbacee păroasă , cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf , cu flori albastre , albe sau albe trandafirii , cu dungi închise ( Veronica officinalis ) . - Et . ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . - ȘOPÂRLÍȚĂ , șopârlițe , s . f . 1. Diminutiv al lui șopârlă . 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine , întrebuințate în medicină ( Veronica ) . 3. ( Bot . ) Amăreală ( 2 ) . - Șopârlă + suf . - BĂIEȚÉL , băieței , s . m . 1. Diminutiv al lui băiat ; băiețaș . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate , care crește prin fânețe și pășuni ( Veronica spicata ) - Băiat + suf . - BOBÓRNIC , bobornici , s . m . Plantă erbacee cu tulpina înaltă , groasă , cu frunze cărnoase și cu flori albastre ( Veronica beccabunga ) . - Et . DORITÓR , - OÁRE , doritori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care dorește să facă , să obțină ceva ; dornic de ceva . 2. S . f . Plantă erbacee târâtoare cu flori mici , albastre sau liliachii ( Veronica hederifolia ) . - Dori + suf . - IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ... |
||