|
||
Vezi și:VEZICAȚIE,
CISTIC,
VEZICAL,
BĂȘICĂ,
CERVICITĂ,
CERVIX,
CISTALGIE,
CISTECTOMIE,
CISTITĂ,
CISTOCEL
... Mai multe din DEX...
VEZICĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VEZÍCĂ, vezici, s.f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care serveşte la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. - Din lat. vesica.Sursa : DEX '98 VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică urinară = bășica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (\~ a peștilor.)Sursa : sinonime vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíciSursa : ortografic VEZÍ//CĂ \~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). \~ urinară. \~ biliară. /<lat. vesicaSursa : NODEX VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].Sursa : neologisme VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. o ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VEZICĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru VEZICĂ. VEZICÁȚIE , vezicații , s . f . Acțiunea unui CÍSTIC , - Ă , cistici , - ce , adj . Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare , privitor la vezica urinară sau la vezica biliară . Canal biliar = canal care conduce secreția biliară din vezica biliară m canalul ... VEZICÁL , - Ă , vezicali , - e , adj . Care ține de vezică , privitor la vezică ; al vezicii , de vezică ... BĂȘÍCĂ , bășici , s . f . 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor , în care se strâng unele secreții ale organismului ; vezică . Bășica fierii . 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă ( seroasă ) . 3. Umflătură mică plină cu aer , care se face la suprafața lichidelor ... CERVICÍTĂ , cervicite , s . f . Inflamație acută sau cronică a colului uterin sau a vezicii CÉRVIX s . n . Partea inferioară a uterului sau a vezicii urinare ; col uterin sau CISTALGÍE , cistalgii , s . f . ( Med . ) Tulburare funcțională dureroasă a vezicii CISTECTOMÍE , cistectomii , s . f . ( Med . ) Extirpare totală sau parțială a vezicii CISTÍTĂ , cistite , s . f . Boală caracterizată prin inflamarea vezicii urinare în urma unei CISTOCÉL , cistocele , s . n . ( Med . ) Hernie a vezicii Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |