|
|
||
|
Vezi și:OBOR,
ȚAPOȘ,
ȚARC,
BOUR,
IERBĂRIT,
MEI,
RĂBOJ,
STRECHE,
TÂRNOMATĂ,
VITIȘOARĂ,
ÎMPUNGĂTOR
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului VITĂ:
VIȚA,
VIȚĂ.
VITĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VÍTĂ, vite, s.f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. * Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ** Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. - Lat. vita "viață".Sursa : DEX '98 VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.Sursa : sinonime vítă s. f., pl. víteSursa : ortografic VÍT//Ă \~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. * \~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vitaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru VITĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 195 pentru VITĂ. Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. NuÂi păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat, și cum făcea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca să-i ajungă agoniseala muncei sale pentru multă vreme. Îi veni vremea de însurătoare, și ca tot creștinul, își făcu și el rândul. Ce să vezi d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se miște, ba. Pasămite tronul era gol, nu mai punea oamenii întrÂînsul nimic, atât era de vechi și de odorogit. Bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt; lucrurile ... Ion Luca Caragiale - Educațiunea sentimentală la vite ... doua telegramă, același răspuns. Negustorul merge-n persoană la domeniu. — A slăbit taurul pe drum, desigur. — Cum, domnule, să slăbească o vită îngrijită bine în timp de douăzeci de ceasuri cu optzeci de kilo? nu vedeți dv. că vine câte patru kilo pe ceas? — Se prea ... ... sama, A castorului madama Începu la soț să zică: Oare știi de ce, frățică, Firea e deosăbită Într-un om și într-o vită? Educația totdeauna O preface în mai bună. Pentru ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei ... Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI Nimic nu e nou, Nimica neștiut Din cîte arăt vouă : Lumina nouă nu e, Dar ea desființează Grămada-ntunecimei. Cercarea am pornit-o, V-am dat făgăduială ; Dar n-alerg să vă-mbăt. Precum fac demagoghii, Ce, îmbătați de fumul Atotputerniciei, Umblă ș-înșală lumea Cu jertfe, mîglisire Sub fățăria Blîndeței, omeniei Și facerii de bine, Cît izbutesc d-ajunge Aleși să stăpînească ; Îndată dau de față Cumplita tiranie, Cheamă pre înțeleșii Ministri să slujească. A lor deșertăciune. Adun, ascund comori Din biruri înfocate, În sfaturi tot greșite, Mii izvodiri fac nouă ; Vor să dezgroape morții, Cînd nu le mai ajunge A viilor avere. În lupta desfrînării Iubirii de domnire, Se-nșală între dînșii, Se rod în vicleșuguri, Se luptă să apese Strigarea pătimirii ! Stau pînă cînd vîlvoarea Odată-i prididește ; Atunci tiranul vina Descarcă pre ministri, Ministrii pe tiran ; Cuvinte de-ndreptare De joc, de rîsul lumei ! Întărîtînd norodul Pînă cînd se deșteaptă, Și cere socoteală, Și răzbunare cere, Groaznică-n sfîrșit vine, Nu de la cer pedeapsa, Ci de la harnici oameni : Oameni ce s-înțeleg Ca dumnezeii vieții ! Vrednici de închinare, Dar prea ... Ion Luca Caragiale - Karkaleki Ion Luca Caragiale - Karkaleki Karkaleki de Ion Luca Caragiale Odinioară, când era vodă nemulțumit de administrație, chema la palat pe ispravnic, pe magistrat și sfatul: — Bine, mă! da nu vedeți voi ce murdărie? Voi trăiți ca vitele, mă ! — Ca vitele, măria-ta! — O să vă dau afară, mă! — Să ne dai, măria-ta! — Mari ticăloși sunteți, mă! — Ticăloși, măria-ta! — Afară! Astea se petreceau pe vremea de tristă memorie când națiunea română nu-și dăduse încă, în suveranitatea ei, o constituțiune belgiană, și când presa noastră politică se reducea la Cantorul de avis și la Buletinul ofițial al lui Karkaleki. Acest celebru publicist, întemeietorul presei politice române, era însărcinat între altele să facă în Buletinul ofițial dările de seamă despre petrecerile de la palat. Vodă, care ținea foarte mult să-și lumineze norodul, aduse cu mari cheltuieli de la Brașov vreo douăzeci de lăzi cu lumânări de spermanțet — primele lumânări de spermanțet cari veneau în țară. Pentru a face neuitat în istorie acest pas însemnat pe calea progresului — suprimarea mucărilor în așteptarea suprimării arhondologhiei și privileghiilor — vodă dăduse la palat o serată cu nouăle lumânăr. Succes enorm ... Vasile Alecsandri - Arză-l focul de bărbat Vasile Alecsandri - Arză-l focul de bărbat Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat Și de mine s-a legat. Eu i-am zis: ,,Vedea-te-aș mut! Că nu ești om priceput. Cum te-arăți, cum lenevești, De nimică nu-ngrijești. N-ai închis ocoalele, Nici ai închis vitele Ș-un buhai s-a dezlegat, Toate vitele mi-a spart, Ș-au venit lupii în sat Și pe toate le-a Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon Vasile Alecsandri - Cucoana Chiriţa în balon Cucoana Chirița în balon de Vasile Alecsandri Farsă de carnaval Cuprins 1 PERSONAJELE 2 SCENA I 3 SCENA II 4 SCENA III 4.1 I 4.2 II 4.3 III 5 SCENA IV PERSONAJELE COSTICĂ HAZLIUL LICĂ PANGLICĂ UN COMISAR UN VÂNZĂTOR DE ALUNE PRĂJITE PUBLIC CUCOANA CHIRIȚA GRIGORI BÂRZOI, soțul ei ELLIEN MOGHIOR, aeronaut ungur NAE NĂUCESCU DESPA, soția lui (Scenele se petrec din dosul Mitropoliei, pe piața destinată pentru ascendarea baloanelor, 1874.) Notă. La deschiderea cortinei, câțiva soldați, în mijlocul scenei, țin frânghiile ce sunt legate de năvodul balonului. Ellien Moghior e în naselă, ocupat a-și face pregătirile de plecare. Balonul, purtând cu litere mari numele de Ciubăr-Vodă, este înălțat astfel ca să fie văzut de publicul din sală. Nasela e ornată cu steaguri tricoloare. Lume multă în fund. În dreapta, o estradă. Pe laița din față, Năucescu și Despa. Hazliu și Panglică se primblă pe sub estrade lornietând damele. Vânzătorul se poartă pintre public, strigând din timp în timp: Alune prăjite! șeapte de-o para! SCENA I PUBLICUL, MOGHIOR, NĂUCESCU, DESPA, HAZLIU, PANGLICĂ,VÂNZATORUL, [CHIRIȚA] COR Ce minune! ce drăcie! Parcă-i din poveste, ... Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza Ion Creangă - Ioan Roată şi Vodă Cuza Ioan Roată și Vodă Cuza de Ion Creangă 1882 Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său. În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate ... I. C. - Vînătoarea (I. C.) Vînătoarea de I. C. Informații despre această ediție Apare în tipografia lui Anton Pann în 1846, împreună cu poemul Duhovnicul și copila , dedicate doamnei Hariclia C. Autorul nu a fost identificat. la d. H. Un bătrîn îm povestea Te uită, vezi pe vale o casă descălită Ce buruieni înnalte în podu-i se zăresc ? Cu ușile stricate și prispa năruită De scărpinări de vite ce-acum o lăcuesc ? E o căsută care o dată o fetiță De toată sărbătoarea cu drag ea o spoia, Și într-a cării umbre la sîn strîngînd pe Niță Iubirea-i cea curată nici mă-sii n-ascundea. Pe prispa astei case la lună pe recoare, Acea fetiț-o dată iubitu-și sfătuia : Nu te mai duce, dragă, în munți la vînătoare, Că de ai ști cum tremur tu milă ai avea !... Iubire, mult mi-e frică că vre o stîncă mare Sau vre o vijelie în rîpi te-or arunca, Sau vre o gîrlă iute trecînd, din rea-ntîmplare Te-o înghiți, iubite, ori ursul te-o mînca !... Tu știi că pe moș Manea mai astă primăvară Într-o adîncă vale sătenii l-au ... Gheorghe Asachi - Oile Oile de Gheorghe Asachi Apolog Imitație Eu nu știu di ce acuma, ca în timpul cel trecut, Alte vite chiar ca omul nu au dar de limbuție? Căci în epoca străveche, cum făcutu-ni-au știut Esop, Lafonten în Franța și nu-s Cine-n Românie [1] Zburătoare, târâitoare și cvadrupede animale Discutau politici cvestii prin camere și tribunale. Pe atuncea de oi turme cu ai lor berbeci și miei Alegeau acele câmpuri unde ierbele-s mai bune, Rumigau trifoi și cimbru pe podișuri și prin văi, Fără a fi privighete de păstori pe la pășune, Nici de zer și d-a lor lapte n-au fost vasăle umplute Nici de lână dispoiete sau la măcelari vândute. Îns-acea independență și dorita liberta Cătră care ș-oaia aspiră au avut defecte grele, Cum în viața sa putut-au fiecine observa C-orice stare au meserie nu-i scutită de-a ei răle, Noi videm pe toată ziua pentr-a omului pacate Că cu binele și răle deseori sunt îmbinate. C-atunci când lânoasa turmă păștea-n pace, deseori, Îndemnat de foamea cruntă, stând la pândă în pădure, Nempacat ... Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi Ion Luca Caragiale - Varietăţi literare. Canard-răţoi Varietăți literare. Canard-rățoi de Ion Luca Caragiale Canard în franțuzește este numele speței rață ; aplicat apoi la gen, înseamnă rățoi . Pe lângă aceste înțelesuri proprii, cuvântul canard mai are și un al treilea, figurat, când atunci înseamnă: o știre de senzație născocită, o scornitură gogonată a unui jurnal . De unde vine această semnificare figurată? este interesant a ști. Iată: Cam pân sfertul întâi al veacului nostru, un ziar belgian sau francez (datele nu le avem exacte) publică o foarte interesantă dare de seamă asupra unei experiențe făcute de un celebru profesor de zoologie. Experiența învățatului naturalist tindea la cunoașterea gradului de voracitate a rațelor. Lăcomia acestui soi de palmipede era îndestul de cunoscută; nimeni însă nu și-ar fi putut închipui că ea ar merge până acolo încât o rață sau un rățoi să mănânce una după alta alte douăzeci și nouă (29) dobitoace de același soi. Orice om de rând s-ar minuna când ar auzi de atâta canibalism, lucrul însă s-a întâmplat, și iată cum. Naturalistul nostru era un om foarte înzestrat; el avea acea pătrundere intuitivă cu care geniul ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VITĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 161 pentru VITĂ. OBÓR^2 , oboare , s . n . Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într - o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu ; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri . OBÓR^1 , oboare , s . n . 1. ( Reg . ) Loc ( împrejmuit ) unde se ține un târg de vite , de fân , de lemne ; târg de vite ; p . ext . piață . 2. ( Pop . ) Împrejmuire pentru vite ; țarc , ocol , ȚÁPOȘ , - Ă , țapoși , - e , adj . ( Despre coarnele vitelor ) Drept și ridicat în sus ; ( despre vite ) cu coarnele drepte și ridicate în ȚARC , țarcuri , s . n . 1. Loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se adăpostesc sau se închid oile , vitele etc . ; ocol . 2. Îngrăditură , gard de nuiele , spini , de spini etc . în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite ; p . ext . suprafața împrejmuită de acest gard . 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii , în care sunt ținuți copii mici când încep să umble , pentru a li se limita spațiul de deplasare . 4. Numele unui joc de BÓUR , bouri , s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă a Moldovei , închipuind un cap de bour ( 1 ) . 3. ( Înv . ) Fier ( înroșit ) cu care se însemnau răufăcătorii , vitele , pietrele de hotar IERBĂRÍT s . n . Impozit perceput în Țara Românească , în sec . XVII - XVIII , de la negustorii de vite și de la măcelari ; impozit perceput pentru pășunatul vitelor . - Iarbă + suf . - MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări . 2. S . n . RĂBÓJ , răbojuri , s . n . 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care , în trecut , se însemnau , prin crestături , diferite calcule , socoteli ( zilele de muncă , banii datorați , numărul vitelor etc . ) . 2. ( Pop . ) Socoteală , calcul . Pierdusem răbojul timpului . 3. Crestătură făcută , ca semn distinctiv , la urechea unei vite . [ Var . : răbúș s . STRÉCHE , streche , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice : a ) ( și în sintagma strechea vitelor ) insectă de mărimea unei albine , cu corpul păros , negru sclipitor , ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari , hrănindu - se cu sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor ( Hypoderma diana și TÂRNOMÁTĂ s . f . ( Reg . ) Bucăți de paie , spice etc . rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite ; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul ... VITIȘOÁRĂ , vitișoare , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui vită . - Vită ÎMPUNGĂTÓR , - OÁRE , împungători , - oare , adj . ( Reg . ) 1. Care împunge , care are vârful ascuțit . 2. ( Despre vite cornute ) Care are năravul de a lovi cu coarnele , care împunge ( 2 ) ; împungaci . - Împung ( prez . ind . al lui împunge ) + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||