|
|
||
|
Vezi și forma bază: VOINICI Vezi și:VOINICESC, VOINICIT, ORTOMĂNEȘTE, VOINICI ... Mai multe din DEX...VOINICEȘTE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VOINICÉȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. * Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. - Voinic + suf. -ește.Sursa : DEX '98 VOINICÉȘTE adv. v. puternic.Sursa : sinonime VOINICÉȘTE adv. v. bărbătește, curajos, eroic, vitejește.Sursa : sinonime voinicéște adv.Sursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru VOINICEȘTERezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru VOINICEȘTE. Vasile Alecsandri - Doina voinicească 1 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 1 Frunză verde șapte brazi, Fost-am noi vreo șapte frați Ș-au pierit cinci într-o marți, Și rămas-am numai doi De umpleam lumea de noi, Ș-a pierit unu-ntr-o joi, Și rămas-am numai eu, De arde sufletul meu, Frunză verde siminoc, De scârbă, de mare foc, Stau în codru și gândesc Ce să fac ca să trăiesc? Să m-apuc de plugărie, Ori s-apuc în haiducie? Măiculiță, ce m-oi face Plugăria că nu-mi place, Că de când eram eu mic Aveam semne de voinic. În loc să mă leg de sapă Eu duceam murgul la apă, Iar când murgul necheza Doru-n mine se trezea, Dor de codru înverzit, Cum e bun de voinicit. Când eram de șapte ani Luam miei de la ciobani, Fără plată, fără bani. Când eram de optsprezece, Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă, Crâșmărița de-i frumoasă. Când eram de douăzeci, Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. Dar acum sunt om stătut, Și pățit, și priceput Și văd bine că-i dat mie Ca să mor în Vasile Alecsandri - Doina voinicească 2 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 2 Frunză verde de cicoare, Când văzui vara cu soare, Cătat-am pădurea deasă Ca să țin cu dânsa casă, Ș-am cătat galbeni tăieți Să fac zale la băieți, Ș-am cătat galbeni ușori Să fac rochii la surori, Dar găsii numai rubiele De făcui cercei cu ele Și salbe mândrelor mele. Bistrițo, apă de munte! Bistrițo, șiroi de frunte! Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă așez în cale, În calea ciocoilor, În trecerea oilor? De cinci zile, frățioare, Stau pe murgul meu călare Tot cu mâna pe pistoale Și cu ochii tot pe vale. Mă tot uit uitare lungă, Doar norocul să m-ajungă. Și norocul nu m-ajunge Și mijlocul mi se frânge De greul păcatelor, De sarcina armelor: Murguleț, copită mică! Ian mai du-mă la potică, În poiana din pădure Unde mândra strânge mure, Și mă du în Valea-Seacă Să aștept ziua să treacă, Iar când a-nsera de noapte Să mai cerc durda ce poate. Oliolio! soare rotund! De-ai apune mai curând, Că mie ... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3 Frunză verde de susai, Mă-ntorsei iară pe plai Cu mireasa pe sub strai [1] Să mai prind ceva de trai! Pe mândruța să mi-o-mbrac Cum i-a fi mândrei pe plac. De când plaiul am lăsat, Traiul bun eu l-am uitat. Arma-n sân mi-a ruginit, Nimic n-am agonisit. Mă lăsai pe plai deoparte, Unde soare nu străbate Sub frunziș de ciritei, Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirele ticsite. Nu știu turmele lua-le-aș, Ori chimirele zmunci-le-aș Că nu-i vreme de pierzare, Că s-aude-n depărtare Zgomot de potiră tare. Frunză verde de agude, Ian vezi frate ce s-aude? Graiul dulce-a mândrei mele Ori zgomot de potiri grele? De-a fi puica mea frumoasă, Ad-o sfântul sănătoasă, Sufletul să-mi răcorească, Zilele să-mi îndulcească, Iar de-a fi potira grea Care paște viața mea, Las' să vie că-am o flintă Pentru potiră gătită, Să-i pun plumbul subsuoară, S-o străbată-n inimioară! ↑ Adică cu arma, vezi nota 4 din balada Vasile Alecsandri - Doina voinicească 4 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 4 Frunză verde clocotici, Haideți, frate, de pe-aici, Că nu-i bine la potici, Frunza-n codru s-a rărit Satele s-au înmulțit, Potirele s-au pornit! Haideți iarna la stăpân Să cărăm mereu la fân, Haideți iarna la ciocoi Să cărăm fân pentru boi Pân ce-a da frunza-n cătun Ș-a cânta cucu-n alun. Primăvara de-a veni, Iar la codru ne-om porni Și prin frunzi iar vom cânta Și de grijă ne-a purta Plaiul cu pădurile, Pădurea cu murele, Seleaful cu armele, Armele cu Vasile Alecsandri - Doina voinicească 5 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 5 Bată-l crucea om bogat, Om bogat și făr' de sfat! Toată vara l-am rugat Sa-mi dea bani pe adunat, Măcar două, trei parale Să-mi cumpăr la copii sare, C-am făcut o turtă-n vatră Ș-am făcut-o nesărată. Dacă văzui și văzui, Îmi luai coasa din cui Și mi-o pusei pe spinare Și plecai la Lunca Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6 ... Într-o primăvară, atras de farmecul vieții aventuroase, el se făcu nevăzut din Iași și se ivi iarăși în Lunca Mare cu o ceata de voinici. Hăituit de potiră, ca o fiară sălbatică, și prins de-a doua oară, el fu spânzurat în câmpul de la Frumoasa, de însuși ... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Sub poale de codru verde [1] O zare de foc se vede Și la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu știu zece sau cincisprece Sau peste sută mai trece. Știu că beau vinațe reci Și că frig vreo cinci berbeci. Dar nu-i frig ei cum se frige, Ci-i anină prin cârlige Și-i întorc prin belciuge Să le facă carnea dulce. Iar cum sta și ospăta Căpitanul șuiera, Ei ospățul și-l lăsau Și la luptă alergau; Luptau ei cât ce luptau, Potirașii alungau, Da-n codru când se-ntorceau Nici un os nu mai găseau, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor De prin fundul codrilor. ↑ Unii lăutari cântă această Doină în următorul chip: Sub poale de codru verde O zare de foc se vede, Iar la zarea focului Stau haiducii codrului, Nu știu zece sau cincisprece Ori peste sută mai trece, Ci mi-și frige un berbece, Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cârlige Și-l întoarce prin belciuge Ca să-i fie carnea dulce. Sub umbră de păducel Voinicii mănânc din el Și din gură zic astfel: ,,Codre, codre înfrunzit, Ține-mă-n ... Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri () n. 21 iulie 1821 , Bacău d. 22 august 1890 , Mircești Poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Cuprins 1 Poezii 1.1 Doine 1.2 Lăcrimioare 1.3 Suvenire 1.4 Mărgăritărele 1.5 Pasteluri 1.6 Varia 1.7 Legende 1.8 Ostașii noștri 1.9 Din periodice 1.10 Postume 2 Teatru 2.1 Canțonete comice 2.2 Scenete 2.3 Operete 2.4 Vodeviluri 2.5 Comedii 2.6 Drame 3 Poezii populare ale românilor (1866) 3.1 Cântece bătrânești 3.2 Doine 3.3 Hore 4 Proză 4.1 Biografii 4.2 Călătorii și studii 4.3 Din periodice, broșuri etc. 4.4 Manifeste și amintiri politice 4.5 Din postume 5 Legături externe Poezii Toamna țesătoare Răzbunarea lui Statu-Palmă Noaptea albă Zilele Babii Hora Ardealului Frații Jderi Căpitanul Romano Românca de la Grivița O noapte la țară Vântul Încununarea steagului Doine Doina Baba Cloanța Sora și hoțul Crai-nou Maghiara Altarul mănăstirii Putna Andrii-Popa Groza Ursiții Strigoiul Ceasul rău Strunga ... Vasile Alecsandri - Mihu copilul ... mai are încă Pe-mprejur de stâncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți. Feciori buni de mână, Căliți, tari de vână. Flăcăi groși în ceafă, Voinici făr' de leafă! Cu chivere nalte, Cu cozile late Lăsate pe spate. Ei te-or auzi Și s-or repezi, Și amar de tine Și ... Anton Pann - Copaciul și dovleacul Anton Pann - Copaciul şi dovleacul Copaciul și dovleacul de Anton Pann Pe lângă un copaci mare Un dovleac, din întâmplare Primăvara răsărise Și pe dânsul să suise, Care într-atât crescuse, Încât vârfu-i întrecuse, În lung și-n lat să-ntinsese, Ramurile-i cuprinsese, Și pretutindeni umpluse De dovleci care făcuse. Deci cu această iestime Văzându-se la înălțime, Începu să se mândrească Și zicând să se fălească: — „Vezi, eu numa-ntr-o vară Cât crescui și tot cresc iară, Și tu copaci din vechime, În sumă de ani mulțime, D-ai fi crescut voinicește, Precum și vrejul meu crește, Mai, mai ajungeai la stele, După părelele mele.â€� Iar copaciul cel cu minte I-a răspuns aste cuvinte: — „Ei! te lauzi tu acuma, Că încă n-ai văzut bruma, Dar când va da și zăpadă, Atuncea ești jos grămadă!â€� Gândește la viitoare Și la cele-ntâmplătoare. Nu te înălța cu firea Pân' nu cerci nenorocirea. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul ... vânturi, fost-au ploi, Dar el tot ședea la noi. Agerul șoiman bătrân, Frate neamului român, Se uita de sus cu jale La cei doi voinici din vale, Și-și grăia în graiul său: „Când eram mai tânăr eu, Moldovenii Și Muntenii, Ardeleni Și bănățeni Încă nu erau pe lume ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOINICEȘTERezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru VOINICEȘTE. VOINICÉSC , - EÁSCĂ , voinicești , adj . , s . f . art . I. Adj . 1. De voinic , vitejesc ; p . ext . eroic , legendar . 2. De flăcău , de bărbat ; bărbătesc . 3. ( Înv . ) Ostășesc . II. S . f . art . 1. Fel de a înota , care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături , fără a da din picioare . 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie , însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi ; melodie după care se execută acest dans . - Voinic + suf . - ... VOINICÍT s . n . ( Pop . ) Faptul de a ( se ) voinici ; haiducie . - V. voinici ORTOMĂNÉȘTE adv . ( În poezia pop . ) Cu curaj , voinicește . [ Var . : iortomănéște adv . ] - Ortoman + suf . - VOINICÍ , voinicesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Pop . ) A face fapte vitejești . 2. ( Înv . ) A fi ostaș ; a se |
||