|
|
||
|
ZILELE NOASTRE - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ZILELE NOASTRERezultatele 1 - 10 din aproximativ 94 pentru ZILELE NOASTRE. ... le atingi tresar, Și toate-n raza ta învie, Și toate mai frumoase par. Prin tine, valuri de vibrații, Din depărtatele planete, Trezesc în sufletele noastre Dureri și bucurii secrete; Ș-acele nostalgii ce-adesea Ne vin fără să știm de unde, Or fi ecouri ostenite, Chemări din regiuni profunde. E ... dorm afară, Ș-ai noștri toți au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-ați ști voi gândurile mele!... E-o lună parcă-i ziuă. Cerul I-albastru tot, spuzit de stele. Nici broaștele nu dorm. Ce sfadă!... Și după glas le înțelegi Pe cele mai cu greutate: Or fi ... țiindu-mi răsuflarea... Nimic e viforul de-afară. O, liniștite nopți de iuliu, Atât de limpezi și albastre, Unde sunteți?... Voi, poezia Și farmecul iubirii noastre! IV S-a luminat de ziuă; nu e Țipenie de om pe stradă, A mele-s cele dintăi urme În valurile de zăpadă; Sunt amețit de neodihnă, În gând ... știu că ești a mea, și totuși Parcă mă tem să nu-mi dispari. Tăcerea, pajiștea, lumina Ne farmecă, ne înfioară; Viața, inimile noastre ... Dimitrie Anghel - Fata din dafin ... din dafin de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială I, 10 nov. 1910, p. 196—107 Ce dulci erau serile de vară în cerdacul casei noastre. Stîlpi albi îi sprijineau bătrîna streșină plină de cuiburi și perdelele de salcîm albastru o înfloreau întotdeauna. Lespezile de piatră sură ale scărilor, printre crăpăturile ... unul să cînte ca încercînd un acord, apoi sute de glasuri răspundeau de pretutindeni, ca la o poruncă, și monotonul refren se prelungea pînă la ziuă. Stelele, una cîte una, se aprindeau licăritoare, de la cele mari pînă la cele mici, și-apoi în tîrziu, ca și cum un alt Prichindel ... de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște frați gemeni, nuferii pali stăteau ... căutam să-i dăm o tălmăcire... De Fata din Dafin ne era dor nouă, și cîte nopți n-au crescut și au scăzut deasupra capetelor noastre. Imensul mister ce învăluie lumea plantelor cîte nu ne-a spus nouă ! Toată poezia aceea semănată așa de darnic, toată simfonia viorie de ... Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova ... fi petrecut un ceas mai greu. Eram pe un drum neștiut, prin o noapte întunecată, strașnică, cu un călăuz ce nu ne putea înțelege. Lucrurile noastre, vrând a ridica trăsura, fură răsturnate, călăuzul plângea vita lui, baronesa țipa cât o ținea gura, iar frate-mio într-o disperație cumplită ... și să ne tragă în vro temniță. — Pentru mai multă neliniște călăuzul nostru se făcu nevăzut!! Ne hotărâm a tăbărî până în ziuă în loc; cu perinele de pai ale trăsurii, un obial în răstare și o prostire, ne îndeletniceam a face un pat, ferit de ... drum și căuta prin toată îngrijirea a ne face să uităm chinurile poliției austriece și relele închipuiri în care ne aruncaseră întâmplările călătoriei noastre și care semăna a ne deschide calea în Moldova. Mărinimosul moldovan, care venise cu așa inimă călduroasă în ajutorul nostru și ne primi ... unde ne îndrepta, coborâsem în cel întâi han ce văzurăm, așteptând ca întâmplarea să vie a ne lămuri și ajuta în scoposul călătoriei noastre. Prânzul fu vesel pe cât noaptea de pe Prut fusese urâtă; baronesa, încântată de a ajunge la țelul călătoriei sale, primi mulțumirile noastre ... Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie ... bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare ... mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele ... ce ne cuprind, cînd te-auzim ? Cîntările de biruință și corul nostru nupțial Pe lingă imnurile tale Sunt scîncete pustii și goale : Simțim în cîntecele noastre un nu-știu-ce lipsind fatal. Ci spune-mi, de-unde-și ia izvorul și zborul glasul tău divin ? Din care cer ? Din care valuri ... Vasile Alecsandri - La gura sobei ... flori de mai. Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă E Ileana Cosânzeana!... în cosiță floarea-i cântă. Până-n ziuă stau pe gânduri și la ea privesc uimit, Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit! ↑ Omer a compus ... opere; și poeții mari, carii apar ca niște rari meteori, nu sunt decât revelatorii măiestri a poeziei popoarelor, concentrată în sânul lor. Poveștile noastre reprezină o comoară atât de bogată în iscodiri ingenioase, în imagini feerice, în flori de grațioasă poezie, că, de s-ar naște în România un ... Vinere, și pe mult frumoasa Ileana Cosânzeana, imagina cea mai grațioasă ce a ieșit din inima poporului român. Și dacă vom studia poveștile noastre cu luare-aminte, dacă le vom compara cu unele perioade din poemul Orlando , vom descoperi în cuprinsul lor diverse tablouri, scene și chiar eroi și ... Ion Luca Caragiale - Situațiunea ... o chestie mare, nu vorbi așa, îmi pare rău! S-a răcorit binișor... Ceața s-a lăsat încet-încet peste capetele noastre, așezându-se iar la pământ. E târziu... Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. Plătim și ne sculăm. - Unde mergem? întreabă Nae. - Eu - zic - mă duc spre casă. - Ai la o simigerie, trebuie să scoață covrigi calzi. - E târziu ... ... când eram, De lucram, de nu lucram, Mamei tot dragă eram. Iar de când m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziuă mătur casa, Aprind focul, gătesc masa, Aduc apă din fântână Și furca n-o las din mână, Lau copilul, îi dai țâță Și mulg vaca ... îmi bate Din străin să-mi fac un frate Ca să-mi cate de dreptate. Un călător străin zice în relația voiajului său prin țările noastre că nu cunoaște pe lume femei mai harnice ca nevestele românce, și, în adevăr, dacă vom ținea seama de tot lucrul ce-l fac ele ... Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 ... scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce ... de rând, Și-n patruzeci de răzbeluri crunte, dar biruitoare, Văzui eroul Moldovei inimicii săi bătând! Acest suveran celebru era pentru dânșii fulger, Iar țării noastre părinte sau un ocrotitor înger. Dar murind eroul Ștefan, au apus al țării soare Și într-un mormânt cu dânsul patria s-au îngropat. Acum ... au ridicat, Și lucește astăzi iarăși pe pavăza românească, Chemând eroii Moldovei din pământ să vă privească. Iar eu, trimis cu solie de patronul țării noastre, Să v-aduc bunăvoință, să vă binefericesc, Și să-nsuflu, cât se poate, întru inimile voastre Onor și patriotismul ce neamului românesc Strămoșii daco-românii ... ... ce iubesc M-a deșteptat în raiuri cu glasu-i îngeresc! * Era blânda oră a blândelor șoapte, Când nu mai e ziuă și nu-i încă noapte. Pământul și cerul, ca doi frățiori, Își dau sărutare prin stele și flori, Și-n aer parfumul al florilor dalbe ... de zmei. Mergeam noi în cale ca umbre tăcute, Pe-un covor de frunze, pe cărări pierdute, Și-n tăcerea nopții ce ne-nconjura, Sufletele noastre ca și noi zbura, Zbura ca doi îngeri din stele în stele, Dându-și sărutare tainic între ele... Deodată fugarii cu ochii de foc La ... Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată ... a oglinzii în orele acestea tîrzii de noapte. Un tril însă căuta să mă cheme la realitate. O păsăruică, înșelată de acest zor de ziuă timpurie, îngăima undeva, în negrul unui umbrar, o sfioasă chemare, la care nu răspundea nimeni. Un vînt apoi, ca trecerea unui demon nevăzut căruia i ... întrerupt... Ținînd o oglindă rotundă în mînă, cel ce eram eu sau ființa mea din somn se făcea că descindeam lespezile de piatră ale casei noastre străvechi în care mă născusem și un zîmbet ciudat îmi lumină fața... O dușmănie contra alcătuirii firești a lucrurilor fierbea în sufletul meu ... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI ... după masă pân-ce va însera. Apoi în grijă noaptea petrece gândind unde Se cade s-alergi iarăși cum s-a ivi de ziuă, Și înaintea cărui spinarea să-ți îndoi; Ce dar să dai la slugă, ce oare la stăpân? Să spui minciuni adese, să crezi orice himeră ... hotărât, De-a purure cu frică sentințele să-nchei, Să nu jignești prin ele vreo persoană mare. Ori stând pe lângă curte din ziuă pân-în seară, Să ții balanțierul cu ochii neadormiți. De frică să nu scapeți de pe frânghie jos. Ambiția-n ureche atunce îți șoptește Că ... ce atât necaz? De ce-așa scumpe zile să pierdem în zadar? Să nu cercăm mai bine ca să stârpim sămânța Năravurilor rele din inimile noastre? S-umblăm după zadarnici măriri și bogății, Ca câinele povestei ce carnea lepădă Voind să se arunce dup-o deșartă umbră? A noastră ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||